13,226 matches
-
câștigi... Bine, când joci pentru ceva, atuncea da. Satisfacția că fac mișcare, fac o fentă frumoasă. Eram toți băieții din cartier, sigur că da. Era un băiat, Drăgoi Mihai, care acuma e plecat și e bine în America, un băiat, Silea, care, tot la fel, a reușit cât de cât. Are o familie, se descurcă. Lucruri pe care eu n-am fost în stare să le fac. Eu am fost al treilea. Primul băiat după două fete. Taică-miu vroia cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
târg...Femeia se oprește, își îndreaptă spinarea obosită și mă țintește cu niște ochi pătrunzători. Simt un fior străbătându mi ființa și nu-mi dau seama de ce. Îi aud glasul gâfâit: Să trăiești și sărut mâna, conașule! De când mă tot silesc eu să te ajung, dar nu-i chip. Matale calci soldățește, iar pentru mine amărâta îi o treabă anapoda de anevoioasă, pentru că bătrânețea mi s-o suit colea în cârcă și o simt din ce în ce mai grea. Și dacă ar fi numai
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
precum se cade și să-i procopsească, ca cei ce se vor face preoți dintre dânșii să fie învățați și pedepsiți să poată citi orânduiala bisericii dupe cum se cuvine. Și pentru ucenicii de la amândouă ocoalele, cei care se vor sili cu învățătura și vor fi săraci, lipsiți de cele trebuincioase, încă să aibă grijă mitropolitul a i ocroti și a-i chivernisi de cele ce le vor trebui, pre unii cu leafă, pre alții cu îmbrăcăminte, pre alții cu hrană
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
la trei episcopii: la Roman, și Rădăuți și la Huși. Pentru care să aibă purtare de grijă...a găsi dascăli învățați la slovenie, ori și la românie... Și acei trei dascăli de la cele trei școale să fie datori a se sili cu învățătura copiilor...Și leafa lor s au rânduit câte 80 lei de dascăl pe an, pe care bani să-i dea pe jumătate la Sfântul Gheorghie și jumătate la Sfântul Dimitrie...și acei dascăli să aibă și scuteală de
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
au pornit. Îmi curge nasul și, în vreme ce mă șterg de plapumă, zăresc imaginea Carinei, lângă pat, cu mâinile în șold, pregătită parcă să-și tocească unghiile de fața mea. Deși prezența ei acolo, dis-de-dimineață, nu prevestea nimic bun, m-am silit s-o întreb pe cel mai conjugal ton cu putință: - Îmm... ce-i? Parcă am apăsat un buton și, fără să stea mult pe gânduri, jumătatea mea cu nume ce-ar fi trebuit s-aducă tandrețea a început să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Calmul s-a dovedit șubred. Întunericul înrăia probabil câinii, încît aceștia săreau gardurile și mușcau pe oricine se apropia noaptea de casele pe care le apărau. Era ceva în bezna orașului care îi înnebunea parcă. Pe stradă, noaptea, dacă stăpânul, silit să iasă dintr-un motiv sau altul, nu-și ținea zdravăn de zgardă câinele și avea neșansa să se întîlnească cu cineva, se întîmplau adevărate nenorociri. Cei doi câini se sfâșiau unul pe altul și cu gurile pline de sânge
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
rămân încă. Mai sper ca Eleonora să apară și n-aș vrea să găsească gara goală. Singură, cu siguranță ea n-ar pleca niciodată de aici. De aceea trebuie prin forța lucrurilor să fiu prolix. Vedeți pe ce căi te silește pustiul să devii predicator? Înainte de a-ți închide gura, te face să vorbești continuu. Oare unde am citit că întreaga aspirație a filosofici e să ajungă să spună totul într-o singură propoziție? Așa ceva e cu neputință aici. Dimpotrivă, aici
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
mlaștină să uite și să fie uitați, să-și piardă urma și numele; și, o vreme, poate, acesta fusese singurul lor gând; apoi, treptat, în inima lor se va fi înfiripat o dorință sumbră de răzbunare împotriva lumii care îi silise să trăiască ascunși ca fiarele sau ca niște leproși; au găsit în cobre arma de care aveau nevoie și în ură forță pentru utopia lor neagră și începuseră să se organizeze; vor fi învățat să urască tot ce se afla
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
mlaștină, am avut un moment de confuzie și derută. Cum stam lângă Eleonora pe bancă și priveam trâmbele stârnite de vânt, o rafală violentă a transformat întreg peronul într-un vârtej de praf care m-a orbit și m-a silit să închid ochii. M-am simțit ca un beduin în deșert. Și deodată am avut senzația că din norul de praf apare un tren, roșu-cenușiu ca și ceața uscată care plutea deasupra câmpului. Era alcătuit în întregime din praf, încît
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
calcă în picioare, își dau ghionturi... Încercam să mă conving, probabil, că n-aveam motive să mă plâng. Cel puțin în gara noastră, îmi ziceam, avem avantajul de a vedea viața în stare pură, destinul nu ne amăgește, nu ne silește să ne zbatem, ne lasă să ne instalăm în starea de tranzit și s-o trăim cât mai liniștiți, știind că ea e totul... Dar vine o zi când privești peronul gol, trâmbele de praf pe care le ridică vântul
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
viscol. ― Bine, du-te, dar să nu întîrzii, i-am zis din nou. Cel mai mult o descumpănea, îmi dădeam seama, tonul meu liniștit, în care nu izbutea să surprindă nici o urmă de ironie. Mai făcu o încercare ca să mă silească să mă dau de gol. ― Cunoscuții mei n-au unde să mă caute. Și e normal să vrea să mă felicite de ziua mea. De data aceasta am ridicat mirat capul. ― Ziceai că te-ai născut în zodia Capricornului. Acum
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
ne vom duce în sala de așteptare să ne așteptăm moartea. Singurul lucru pe care vom mai avea putere atunci să-l așteptăm. Și aveam dreptate. Pustiul te reduce întîi la tăcere, nu te mai lasă să întorci capul, te silește să mori puțin câte puțin, încremenit în propria ta tăcere, în propria ta frică de moarte. Dar Eleonora m-a contrazis: ― Lucrurile pe care le-am dorit eu, profesore, nu le-am putut obține niciodată cerîndu-le sau luptîndu-mă pentru ele
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Parcă îi și aud perorînd: "Un om nevinovat nu pleacă noaptea fugind fără nici o noimă. Dacă s-ar întoarce, ar face-o numai închipuindu-și că nu sânt probe împotriva ei. Dar singură s-a trădat". ― Mă înspăimînți, profesore, mă silești să mă simt chiar vinovată, zise Eleonora rămânând câteva clipe pe gânduri... Și pe urmă să presupunem că ea și-a omorât într-adevăr soțul. Recunosc că, dacă aș fi judecător, mi-ar fi foarte greu să dau o sentință
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
doctorul Shapiro și un bărbat și o femeie somnoroși, cu pijamalele șifonate, cu o încâlceală de fire care parcă le ieșeau din cap. I se făcuse milă de ei: femeia, în special, arăta nefericită, de-ai fi zis că-i silită să participe la o procedură groaznic de obositoare, dar n-are încotro. Sau să fi arătat nefericită din cauza pijamalelor de spital în care fusese fotografiată; poate își dorea dintotdeauna să-i apară fotografia într-o revistă, iar acum i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
să plece imediat și să ia o ricșă până acasă. — Vai, spuseră pline de admirație Pinky și Ammaji. Poate că, până la urmă, fata asta avea ea ceva. Era chiar o schimbare față de toate cântecele alea sentimentale de sub copac. Dar fură silite să se dea de partea domnului Chawla, care, spre disperarea domnișoarei Jyotsna, spuse cam același lucru ca și spionul, trăgând concluzia că Baba al Maimuțelor ar putea lua rabie. Domnișoara Jyotsna nu știu ce să răspundă la așa ceva și izbucni în plâns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
se aplecă peste marginea patului și vomită. Voma îl arse ca acidul, lăsându-l măcinat și gol pe dinăuntru. Doar gaura neagră a premoniției pe care o simțise în ultimele săptămâni rămăsese intactă. Când, în cele din urmă, vizitatorii fură siliți să plece de domnul Chawla, se retraseră, nu tăcuți sau aparent rușinați, ci strigând chiar mai tare și pretinzând că indigestia lui Baba era vina celor care se certau cu ei. Sampath își aminti de extazul său timpuriu din livadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
sanitar șef, însoțit de o mulțime de afaceriști furioși și de vânzători care-și petrecuseră toată noaptea scandând sloganuri în jurul bungalow-ului său. Palid și cu răsuflarea întretăiată, coborî din mașină la biroul Colectorului Districtual sub paza șefului poliției, care fusese silit din nou să-și facă datoria. — Am primit proteste din partea tuturor proprietarilor de magazine, domnule, spuse domnul Gupta, informându-l pe scurt pe perceptorul districtual. Refuză revocarea licențelor pentru comercializarea alcoolului și am primit și amenințări din orașele vecine cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
excursie cu școala. Din spate îi ating fundul. — Pardon, domnișoară. — Ea e serioasă, nu se întoarce să mă privească, știe că este o intrusă. S-a îmbrăcat cu jacheta aceea sărăcăcioasă și cu o fustă mai lungă ca de obicei, silindu-se să nu bată prea tare la ochi. Primesc imediat cheia. Italia vorbește cu bărbatul la la recepție. Apar doi colegi, ne salutăm. — Sauna este deja caldă sau trebuie să aștept? o întreb pe fata cu vestă bleumarin care îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
său automobil și ne duce spre ieșire. Nu vorbesc, țin brațele încrucișate, gura strânsă. Inima s-a întors la locul ei. Manlio își pune ochelarii de soare, chiar dacă nu-i soare. Coborâm. — Pot să știu ce te-a apucat? Mă silesc să zâmbesc: — Ți-am salvat viața. — Zici că va cădea? — Nu, acum nu mai cade. Dintr-un avion care trebuie să cadă, nu reușești să cobori. — Ai făcut pe tine de frică? — Da. — Și eu. Râdem și mergem la bar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
aceasta se stăpâni cu greu să nu-i înfigă o furculiță în mână. De ce naiba era așa supărată? Chiar era ea o persoană așa geloasă și meschină încât să nu se poată bucura de succesul celei mai bune prietenei? Se sili să zâmbească și să spună câteva cuvinte de felicitare cum știa ea mai bine. — Ei bine, querida, știi ce-nseamnă asta, nu? Se pare că prima ta relație va fi cu un francez. — Da, m-am gândit un pic și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
șobolani morți. ÎN ORICE CAZ, CAM ÎN ACEASTĂ PERIOADĂ CONCETĂȚENII NOȘTRI AU ÎNCEPUT ȘI EI SĂ SE NELINIȘTEASCĂ. FIINDCĂ, ÎNCEPÂND DIN ZIUA DE 18, UZINELE ȘI ANTREPOZITELE DEȘERTARĂ, ÎNTR-ADEVĂR, SUTE DE CADAVRE DE ȘOBOLANI. ÎN CÂTEVA CAZURI, OAMENII FUSESERĂ SILIȚI SĂ-I OMOARE, AGONIA FIINDU-LE PREA LUNGĂ. DAR, DE LA CARTIERELE MĂRGINAȘE PÂNĂ ÎN CENTRUL ORAȘULUI, PESTE TOT PE UNDE SE ÎNTÂMPLA SĂ TREACĂ DOCTORUL RIEUX, PESTE TOT UNDE CONCETĂȚENII NOȘTRI SE ADUNAU, ȘOBOLANII AȘTEPTAU ÎN GRĂMEZI, ÎN LĂZILE DE GUNOI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
de cei care erau indiferenți în materie de religie. I-a așteptat. Bătrânul Michel avea ochii strălucitori și respirația șuierătoare. Nu se simțise bine și vrusese să iasă la aer. Dar dureri ascuțite la gât, la subsuori și vintre îl siliseră să se întoarcă și să ceară ajutorul părintelui Paneloux. \ Sunt niște umflături, zise el. Am făcut probabil un efort. Scoțând brațul prin portiera mașinii, doctorul își plimbă degetul la baza gâtului pe care Michel îl întindea spre el; un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
definitiv și ideile lor ar fi trebuit revizuite. Dacă totul s-ar fi oprit aici, obișnuințele, fără îndoială, i-ar fi lăsat în voia lor. Dar alți concetățeni de-ai noștri, și nu totdeauna portari și nici săraci, au fost siliți s-o apuce pe drumul pe care domnul Michel pornise cel dintâi. Începând din momentul acesta, frica, și, o dată cu ea, îngândurarea cuprinseră pe oameni. Totuși, înainte de a intra în amănuntele acestor noi evenimente, povestitorul crede folositor să ofere asupra perioadei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
au fost complet suspendate timp de câteva zile, apoi sever limitate la ceea ce se numea cazuri urgente, ca moartea, nașterea și căsătoria. Telegramele au rămas atunci singura noastră soluție. Ființe pe care le lega gândirea, inima și trupul au fost silite să caute semnele acestei vechi comuniuni în majusculele unei telegrame de zece cuvinte. Și cum de fapt, formulele care pot fi folosite într-o telegramă sunt repede epuizate, vieți îndelung împărtășite sau pasiuni dureroase s-au rezumat curând la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
ne închipuiam că o îndură cei absenți, mamă, soție ori amantă. În alte împrejurări, de altminteri, concetățenii noștri ar fi găsit o ieșire într-o viață mai exterioară și mai activă. Dar, în același timp, ciuma îi lăsa trândăviei, îi silea să se învârtească, mereu, ca într-un cerc, în orașul lor posomorât și să se dedea, zilnic jocurilor înșelătoare ale amintirii. Căci, în plimbările lor fără țintă, ajungeau să bată mereu aceleași drumuri și, în cea mai mare parte a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]