14,124 matches
-
cea numită cu un termen Încăpător modernă! -, orice alungare din Polys, din comunitatea natală, indiferent că era o formă a democrației - acea democrație a elitelor! - sau ceea ce numim azi tiranie, Sparta, se chema tot pedeapsă, dezavuare, declasare, confiscarea, chiar și simbolică, a acelor drepturi pe care cel care se naște Într-o comunitate Închegată și mândră, sigură de sine, le primește În secunda nașterii, dacă are părinți care-l revendică. Într-un fel, la modul absolut grotesc, același proces al dezavuării
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
americanizate”, nici nu mai suntem deplin conștienți, lucizi: acea zestre a unui inconștient colectiv care ne ține „legați de pământ”, da, dar altfel decât Îi lega de pământ Mihai Viteazul pe șerbii vremii sale: e vorba aici de un „pământ simbolic”, de rădăcinile afunde ale ființei noastre anistorice, cea pe care o mai Întâlnim, poate, În visele noastre pe care nu mai reușim să le Înțelegem prea bine sau În unele poeme „nebune” ale poeților noștri, pe care, ca și mărunții
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
de „grupul ei”, a cărui influență nu o putem desconsidera?! Sau Marin Preda, apărat, e drept, cu oarecare rigiditate, de Eugen Simion, dar care, ca și Nichita, a fost ceea ce se cheamă une figure de proue, o figură vie și simbolică nu numai a valorii sau, În primul rând a valorii! Deoarece, să nu uităm, valoarea - Valoarea! -, cea umană, profesională, element al tradiției și al unității naționale, al demnității românești, a fost cea amenințată timp de o jumătate de secol! Inși
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
unui nordic care coboară spre sud, spre „șesuri”, pentru a se face cunoscut și a-și face cunoscute, mereu, „ciudatele-i opinii”, am „atacat” nu atât splendida baladă Miorița, cât mai ales cultul ei, care Într-o formă exacerbată și simbolică tindea să ne ilustreze destinul național și istoric, să ne confunde În fatalitatea „poetică” a „ne-Împotrivirii” noastre, cultivând un atrăgător și otrăvit „spirit de victimă” de care istoria noastră e prea plină! Pentru „acest lucru” am acceptat să devin
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
au Întotdeauna legătură directă cu activitatea și destinul autorului ce semnează aceste rânduri. Chiar și portretele care apar În acest text sunt, nu rareori, doar „socluri” pentru „alte statui”, așa cum Brâncuși În lucrările sale din ultima perioadă dădea aceeași importanță, simbolică, uneori, soclului, ca și lucrării plastice propriu-zise. (Dar, evident, fără a avea minuția și răbdarea genială și inspirată pe care o avea maestrul originar din Dolj cu figurile sale, Întruchipări ale aerului sau visului, ale spiritelor naturii, apei și pietrei
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
fragmentarea dialectală a limbilor aducând un plus de complexitate). Dar nu este numai limba. Sunt și alte structuri, sociale și culturale, care Încheagă un popor. Pot fi ele Însă definite cu precizie? Se adaugă — și este chiar esențial — un fond simbolic. Un popor (o etnie) se recunoaște În anume simboluri, repere istorice, culturale și politice. Mai Întâi de toate, are un nume! Putem oare vorbi despre un popor, atunci când populația respectivă nu are conștiința apartenenței la o comunitate și când nu
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Dacia a fost cucerită de romani, În vremea Împăratului Traian, prin două războaie, purtate În anii 101-102 și 105-106. În urma ultimei și decisivei Înfrângeri, Decebal, regele dacilor, s-a sinucis. Traian și Decebal s-au constituit Într-o dublă imagine simbolică a originii românilor, jucând fiecare un rol variabil de la o interpretare la alta. Prima versiune nu reținea decât triumful lui Traian; Decebal pierduse totul. Până În secolul al XIX-lea, istoricii români, cu puține excepții, nici n-au vrut să audă
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
troieni, Francus și Brutus, considerați strămoși Îndepărtați ai celor două monarhii. Pentru Europa medievală și modernă, Roma a reprezentat principalul reper mitologic. Ideea imperială și ideea creștină — cele două mari componente ale civilizației europene — Își găseau aici punctul de plecare, simbolicul „centru al lumii“. Pentru oamenii Renașterii și, până târziu, În secolul al XVIII-lea inclusiv, cultura latină stătea la baza oricărei formații intelectuale, iar istoria romană se constituia Într-un model aparent de nedepășit. Noile sinteze imperiale nu Își propuneau
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
definește limitele României ideale (cu observația că populația românească trece spre est și dincolo de Nistru, În timp ce spre vest Tisa este În cea mai mare parte a cursului său un râu unguresc, pe ambele sale maluri). La sud, Dunărea completează geografia simbolică românească: un spațiu Închis Între trei ape. O suprafață de vreo 300000 de km2, comparabilă cu a Italiei sau a insulelor britanice. Râurile, așadar, sunt percepute ca frontiere naturale, care Îi separă pe români de ceilalți. Dar munții? Carpații Împart
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Încă de tip medieval, contrastau cu dinamismul transformator al Occidentului. În secolul al XVIII-lea se produce prima breșă importantă. Trecerea la catolicism — În varianta greco-catolică — a unei părți dintre românii transilvăneni a avut drept urmare redescoperirea latinității și afirmarea raporturilor simbolice cu Roma. Dar era aici mai mult un argument În susținerea unor revendicări de ordin național decât un proiect global de modernizare. În Principate, „fanarioții“, În genere persoane cultivate, au Întocmit unele reforme, În spiritul european al vremii, dar și
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
o participare românească, au solicitat acum intervenția grabnică a armatei române. Carol a obținut comanda forțelor reunite ruso-române din jurul Plevnei. După lupte grele și un asediu prelungit, Plevna a capitulat la 28 noiembrie 1877. Pentru români a fost o victorie simbolică: după secole de supunere, reveneau vremurile glorioase ale lui Ștefan cel Mare și Mihai Viteazul! Turcii au pierdut războiul și au fost nevoiți să accepte, Într-o primă variantă, o pace foarte favorabilă Rusiei, prin care se crea o „Bulgarie
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
ar avea esența lor spirituală, iar această esență se păstrează În lumea neamestecată și nealterată a satelor, nicidecum În orașele „Înstrăinate“. Chiar epoca lui Carol II, În plin avânt modernizator, a fost marcată de o insistentă valorizare oficială a funcției simbolice a satului. Această tendință a susținut și o interesantă orientare În sociologia românească. Dimitrie Gusti (1880-1955) a pus bazele sociologiei rurale, organizând cu elevii lui o mulțime de anchete pe teren. Tot el a Întemeiat În 1936 Muzeul Satului din
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
săi lideri, România a pornit spre democrație, spre economia de piață,... spre Occident. Un bilanț România lăsată de comunism nu mai seamănă aproape deloc cu România dinainte.<endnote id=8""/> Comunismul a Îngropat pentru totdeauna România patriarhală. Reperele efective și simbolice s-au deplasat dinspre sat spre oraș. În 1930 locuiau În mediul urban (Între frontierele actuale ale României) 21,4% dintre locuitorii țării. În 1948 procentul ajunsese la 23,4% (ceea ce Înseamnă că avântul economic al anilor ’30 nu modificase
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
rolurilor. Până În 1996, Iliescu conduce efectiv; prim-miniștrii nu ies din cuvântul lui, iar dacă ies, plătesc, așa cum s-a Întâmplat cu Roman. Din 1996 până În 2000, Constantinescu schimbă trei guverne. Și Iliescu, și Constantinescu au beneficiat de condiția lor simbolică, sensibil mai Înaltă decât atribuțiile lor strict constituționale. În fapt, sistemul semiprezidențial românesc, alcătuit după model francez, lasă președintelui prerogative ceva mai restrânse decât cele ale președintelui Franței. Un președinte „normal“, deși ales prin vot universal, dispune de mai puține
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
a putut avea motive de satisfacție). Dintre minoritari, a crescut numărul țiganilor, exact cu procentele pierdute de maghiari și germani (de la 410000 și 1,8% În 1992, la 535000 și 2,5% În 2002); sporul este atât efectiv, cât și „simbolic“, fiind tot mai mulți țigani care nu se mai declară români, Îndrăznind să-și afirme propria identitate. Urmare a acestui joc demografic, ponderea românilor la scară națională a rămas aceeași ca În 1992: 89,5%. Ortodocși sunt 86,8%, catolici
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
activități sociale și culturale (Într-o vreme când româncele se limitau, În genere, la rolul de soții și de mame). La 1850, pictorul Constantin Daniel Rosenthal (1820-1851), de origine evreu din Ungaria, dar atașat cauzei românești, a compus un tablou simbolic: România revoluționară. Este chipul unei femei frumoase, cu privirea hotărâtă, Îmbrăcată În costum țărănesc, cu o salbă de aur la gât. De fapt, este portretul Mariei Rosetti. O englezoaică, pictată de un evreu ungur, simboliza România. Iată o anecdotă amuzantă
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
de plecare pentru un mit dinastic, În care Cuza nu-și avea locul. Fără a fi uitat, a fost totuși așezat În umbra lui Carol I și a noii dinastii. Carol nu putea sta alături de Cuza. El stătea — În reprezentările simbolice ale epocii — alături de Împăratul Traian: Traian, Întemeietorul neamului românesc; Carol I, Întemeietorul regatului român. Funcția de Întemeietor a lui Cuza era astfel aproape anulată. Dar Cuza și-a luat revanșa odată cu comunismul, când Carol a fost exclus din Panteon (deși
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
fiind Burebista și Mihai Viteazul; din nou, așadar, o deplasare, de la mitologia luptei de clasă și a revoluției, la mitologia „Conducătorului“ și a unității Întregului popor În jurul lui. După 1989, s-au petrecut o serie de „Întoarceri“: regii, Brătienii (figuri simbolice liberale și naționale deopotrivă), Iuliu Maniu (simbol național-țărănesc și martir al democrației)... Revenirea mareșalului Antonescu merită un comentariu. Condamnat la moarte și executat În 1946, Într-o Românie deja dominată de Uniunea Sovietică și de comuniști, a fost Înfățișat Într-
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
românii au căpătat o identitate. Trecem astfel, din panteonul eroilor politici În cel al oamenilor de litere. Și aici există o ierarhie. Și aici, unii urcă, și alții coboară. Dacă ar fi să restrângem alegerea la cea mai esențială și simbolică expresie, sunt două nume care rămân: Eminescu și Caragiale.<endnote id="4"/> Mihai Eminescu (1850-1889) este „poetul național“. Românii au dat mulți poeți, dar nici unul n-a reușit să-l concureze pe Eminescu În această poziție unică. Pentru români, „poet
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
terenul se Înalță, ceva mai mult pe malul drept, unde se succedă câteva dealuri, mai bine zis coline, cu altitudinea, față de firul apei, de 15-20 de metri. Pe aceste modeste Înălțimi, deasupra Dâmboviței, s-au construit câteva dintre cele mai simbolice edificii religioase ale Bucureștiului: În sensul curgerii râului, de la apus spre răsărit) Mânăstirea Cotroceni, Mânăstirea Mihai Vodă (ctitorie a lui Mihai Viteazul de la sfârșitul secolului al XVI-lea), Mitropolia (mijlocul secolului al XVII-lea), Mânăstirea Radu-Vodă. În mod curios, reședința
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
franceze, 1890-1895), Ministerul Agriculturii (Louis Blanc, 1896), Facultatea de Medicină (Louis Blanc, 1903)... (Dintre arhitecții menționați, Săvulescu și Maimarolu sunt români, Blanc, elvețian stabilit În România, iar ceilalți francezi.) Chiar după trasarea marilor bulevarde, Calea Victoriei rămâne Calea Victoriei: axa centrală și simbolică a orașului. De-a lungul ei sunt adunate toate: edificiile reprezentative ale statului, instituții culturale (inclusiv Academia Română și Biblioteca Academiei, cea mai importantă bibliotecă românească), reședințe aristocratice (cum este impunătoarea „Casă cu lei“, palatul construit Între 1898 și 1900, al
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
de inspirație „haussmanniană“ (la grande croisée, Încă și mai evidentă la București ca la Paris); chiar aici este așezată Universitatea (construcția inaugurată În 1869 și extinsă după 1900). În Piața Universității se Înalță câteva statui reprezentative, prima și cea mai simbolică dintre toate fiind statuia ecvestră a lui Mihai Viteazul (dezvelită În 1874; și ea, oricât ar fi de patriotică, tot opera unui francez, sculptorul Carrier-Belleuse; gurile rele spun că francezul ar fi preschimbat o Jeanne d’Arc În Mihai Viteazul
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
tot opera unui francez, sculptorul Carrier-Belleuse; gurile rele spun că francezul ar fi preschimbat o Jeanne d’Arc În Mihai Viteazul!). Bucureștiul modern nu a fost conceput să graviteze În jurul Universității, dar acum, În urma Încrucișării bulevardelor, așa se prezintă. Centrul simbolic a fost mai Întâi Dealul Mitropoliei (unde, lângă Catedrală și sediul Mitropoliei, devenită apoi Patriarhie, s-a instalat mai târziu și Parlamentul), apoi Palatul Regal și, În sfârșit, Universitatea. În primii ani ai lui Ceaușescu, când arhitecții mai dispuneau de
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
aceste edificii și Universitate, s-a desfășurat În 1990 ampla și dramatica manifestație a „Pieței Universității“ (numită așa oarecum impropriu, deoarece piața e, de fapt, alături, de-a lungul laturii principale a Universității). Locul a căpătat de atunci o Încărcătură simbolică Încă și mai accentuată. Cum rămâne cu „Micul Paris“? Ca orice mit, și acesta este o Îmbinare de adevăr și iluzie. În bună parte, arhitectura modernă a orașului, cel puțin până la Primul Război Mondial, este de inspirație franceză; unele colțuri
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
mai puțin cofetăria (capitol la care Bucureștiul bătea toate recordurile, cu o neînchipuită varietate de dulciuri, Îmbinând arome orientale și occidentale). Cu timpul, cafenelele au dispărut, cofetăria este Însă și astăzi un loc specific bucureștean. Dintre localurile cândva cu nume simbolice, mai supraviețuiește doar „Capșa“ (cofetărie și restaurant), frecventată de elita bucureșteană și, de la un moment dat, În special de scriitori și artiști. Bucureșteanului Îi plăcea să iasă și să zăbovească la un pahar sau În fața unei cafele și, mai ales
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]