12,817 matches
-
ipoteză, mai puțin plauzibilă, este ca denumirea să provină de la numele nobilului Ioan Mocsi, care a trăit aici în perioada anilor 1450. Această ultimă ipoteză pare improbabilă, deoarece în mod normal nobilii își luau numele după locul pe care îl stăpâneau, iar nu invers. Cele mai vechi urme de locuire din zonă au fost descoperite în partea estică a satului Mociu, fiind datate din neolitic. Tot în zonă, pe dealul Cionca au fost găsite un fragment de secure de aramă aparținând
Comuna Mociu, Cluj () [Corola-website/Science/300341_a_301670]
-
la 1438 menționau ca fratii Dan, Dragomir, Patru și Cornea fii lui Stoian și Stanca Sârbu aveau în stăpânire muntele Bărbat folosit pentru pășune, fiind moșneni ai ținutului Bărbătești Începând din sec.XV Muntele Bărbat și Poiana Cucului este efectiv stăpânit de toți locuitorii din Bărbătești, dându-l în arendă ciobanilor crescători de oi din Novaci și Cernădie, iar toamna în fiecare an la 8 septembrie, aceștia aduceau celor din Bărbătești brânză și lână, precum și bani, după cum le era tocmeala. Dar
Comuna Bărbătești, Gorj () [Corola-website/Science/300454_a_301783]
-
lui loan Turcu, Barbu Margineanu, Gh. Albeanu și Mirciu Dolcu cu cetașii lor din Sărăcinești pe popa Grigore si alții din Purcari că i-au cotropit partea lui de moșie din Sărăcinești". Și pentru că satele Musculești și Petrești au fost stăpânite de familia Moscu, să ne ocupăm puțin și de aceste familii. După C. Moscu care apare in sec.XVIII/1793, urmașul lui îl găsim între 1815-1835, un Hagi Moscu cel mai mare bancher al țării. După el urmează fiul său
Comuna Bărbătești, Gorj () [Corola-website/Science/300454_a_301783]
-
1842 unde se spune ca hotarul moșnenilor budieni este alături de hotarul Pișteștilor din 1784 cu doi boieri și până la “Râpă Roșie”(denumire generica - localizare probabilă în dealurile nordice ale Copacioasei spre Bobu). După multiplele încercări ale unor boieri de a stăpâni acest ținut și după riposte hotărâte ale moșnenilor locului, apare "ACTUL DE HOTĂRNICIE al moșii BUDIENI Districtul Gorj, plasa Ocolu, PROPRIETATEA MOȘNENILOR BUDIENI" din 1882, cu măsurătorile făcute de ing. Barbovici, si care stabilește suprafețele (micșorate dar certe) stăpânite de
Budieni, Gorj () [Corola-website/Science/300456_a_301785]
-
a stăpâni acest ținut și după riposte hotărâte ale moșnenilor locului, apare "ACTUL DE HOTĂRNICIE al moșii BUDIENI Districtul Gorj, plasa Ocolu, PROPRIETATEA MOȘNENILOR BUDIENI" din 1882, cu măsurătorile făcute de ing. Barbovici, si care stabilește suprafețele (micșorate dar certe) stăpânite de aceștia. Gospodăriile budienilor cuprindeau case mari și încăpătoare în marea lor majoritate cu o înălțime de pește 7m și poziționate în părțile mai înalte ale proprietăților. Temeliile erau din piatră de rău potrivită și zidita. Restul casei era din
Budieni, Gorj () [Corola-website/Science/300456_a_301785]
-
de la succesorii târzii ai boierilor Minea și Iepure două moșii aflate acolo. Nu se știe cum au intrat în posesia satului scindat acești succesori. Dar ei erau puternici, respectați și foarte apropiați de scaunele domnești. Erau vestiții Frați Buzești. Ei stăpâneau ocinile dobridorene pe bază de documente voievodale emise de Radu de la Afumați (1522-1523; 1525-1529), Vlad Înecatul (1530-1531), Radu Paisie Călugărul (1535-1545), și Pătrașcu Vodă (1554-1557) și întărite de Mihnea Turcitul la 9 mai 1581. Cele două moșii se mai numeau
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
Stroe stolnicul, Preda postelnicul și Radu clucerul (arătați cu dregătoria din sfatul domnesc al lui Mihai). Sunt fii lui Radu al lui Buzea fost mare armaș al lui Mihnea Turcitul, și nepoții unui Vlad Banul. Aparțin vechii familii boierești și stăpâneau una dintre cele mai averi din Țara Românească - zeci de sate, moștenite de la strămoși «din zilele altor domni bătrâni dedemult, de la așezarea țării și câștigate cu dreaptă și credincioasă slujbă și vărsare de sânge» - cum citim în hrisovul din 10
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
Pământul fiind sărac, sașii s-au retras spre zone mai bune , astfel satul a fost populat de secui și români. Numele actual al satului a fost dat de către familia nemeșului Petki Janos care având conacul domnesc la Darju, lângă Petecu , stăpânea și domenile satului. Pentru munca pământului a adus în sat familii de iobagi secui și români. Petki Janos se trăgea dintr-o familie nobiliară și a ocupat mai multe funcții importante în administrația Ardealului. În anul 1604 se află în
Petecu, Harghita () [Corola-website/Science/300482_a_301811]
-
Persia s-au alăturat lui Genghis în cuceririle sale. A încurajat alfabetizarea, adoptând alfabetul de la Uyghuri, și a ordonat scribului uigur Tatatunga, ce a servit khanului naimanilor, să-i instruiască fii. Ghinghis le-a făgăduit mongolilor că au dreptul să stăpânească întreaga lume . Începe expansiunea mondială. Sunt supuse triburile de la nord de China în prima fază și regatul tanguților( China era împărțită în Imperiul Jin în nord-est , regatul Xia xia în nord vest și regatul Song în Vest). Impune tribut regatului
Imperiul Mongol () [Corola-website/Science/298572_a_299901]
-
Primii reprezentau aristocrația militară și sacerdotală, iar ceilalți producătorii liberi, marea masă a populației (agricultori, meșteșugari). Stratificarea socială a fost însoțită de apariția primelor triburi și uniuni de triburi, conduse de șefi militari, Regi. Principalele triburi daco-getice sunt: Fiecare trib stăpânea un teritoriu cu o așezare mare, fortificată numită "dava", având rol de centru administrativ. Dovezile arheologice, precum și izvoarele narative, atestă existența unor puternice uniuni de triburi conduse de "basilei" (regi) pe întreaga durată istorică a Antichității. Astfel, in sec. al
Regatele dacice () [Corola-website/Science/298618_a_299947]
-
asupra Banatului, teritoriilor tătărești (sudul Basarabiei) și al zonei de ieșire la Marea Neagră, așa cum reiese din titulatura oficială dintr-un act din 1 iunie 1421 ("[...]Io Radu mare voievod și domn, din mila lui Dumnezeu și cu darul lui Dumnezeu, stăpânind și domnind peste toată Țara Ungrovlahiei și al părților de peste munți, încă și de către Părțile Tătărăști și Amlașului și Făgărașului herțeg și domn al Banatului Severinului și al Podunaviei, până la Marea cea Mare."). Vine ca domn, probabil, în urma campaniei otomane
Radu Praznaglava () [Corola-website/Science/298641_a_299970]
-
la regiunea din imedita vecinătate a orașului Constantinopol, care avea să fie cucerit în cele din urmă în 1453. În 1393, țarul bulgar Ivan Șișman pierduse cetatea Nicopole - capitala sa temporară - în mâinile otomanilor, iar fratele lui, Ivan Stratismir, mai stăpânea încă Vidinul, dar statutul său politic era acela de vasal al turcilor. Frontiera dintre islam și creștinism se mutase încet spre nord spre Ungaria și Țara Românească. Regatul Ungariei era acum direct amenințată de expansionismul turcilor otomani. În plus, orașul-stat
Bătălia de la Nicopole () [Corola-website/Science/298671_a_300000]
-
cetatea în care se refugiaseră locuitorii, de șase ori fără succes. După o lună se reîntoarce fulgerător și cucerește cetatea după primul atac. După un an, orașul este ars din nou de către trupele lui Mihai. În perioada următoare (1603-1604) foametea stăpânește așezarea, mulți hrănindu-se cu rădăcini și cadavre și, în lipsa animalelor, înjugându-se câte opt la plug. Între 1611 și 1613 Hălchiul face parte din zona independentă, stăpânită de judele brașovean Michael Weiss. Multele lupte și jafurile secuilor au pricinuit
Hălchiu, Brașov () [Corola-website/Science/298704_a_300033]
-
ars din nou de către trupele lui Mihai. În perioada următoare (1603-1604) foametea stăpânește așezarea, mulți hrănindu-se cu rădăcini și cadavre și, în lipsa animalelor, înjugându-se câte opt la plug. Între 1611 și 1613 Hălchiul face parte din zona independentă, stăpânită de judele brașovean Michael Weiss. Multele lupte și jafurile secuilor au pricinuit mari pagube așezării. Două incendii, în 1664 și 1688 distrug așezarea din temelii, fiind urmate de alte două incendieri, în 1691 și în 1694. Între 1704 și 1711
Hălchiu, Brașov () [Corola-website/Science/298704_a_300033]
-
deșert, și mai apoi cucerirea violentă a Canaanului. Sunt date istorice care sprijină însă existența (trecerea) în diferite perioade a unor populații semitice misterioase dinspre est, dinspre Canaan, înspre Egipt, ca triburile „apiru” iar mai târziu „hicsoșii”, care au și stăpânit în Egipt pentru o vreme. După Finkelstein și Silberman, termenul „apiru” s-ar referi la făcătorii de fărădelegi care existau la marginea societății, la relativ adăpost față de autoritățile politice. Un lucru este însă cert: nu există nici o referință, în afara cărților
Moise () [Corola-website/Science/298697_a_300026]
-
asupra pământului de peste munți, dă în 1358 drepturi negustorilor brașoveni să treacă nestingheriți și netaxați pe teritoriul cuprins între Buzău și Prahova, de la locul unde Ialomița se varsă în Dunăre și până la vărsarea Siretului, ignorând astfel grosolan autoritatea domnitorului ce stăpânea de facto aceste teritorii. C-tin C. Giurescu este de părere însă că brașovenii au cerut doar o garanție suplimentară suzeranului maghiar că nu vor păți nimic pe teritoriul vasalului său, Nicolae Alexandru. Voievodul muntean renunță la suzeranitatea ungară în
Nicolae Alexandru () [Corola-website/Science/298712_a_300041]
-
mai rău numai cu teritoriul moldovean aflat între râurile Prut și Nistru. Această din urmă cerere a fost comunicată la Rusciuc de către generalul rus Langeron către marele vizir Ahmed Pasă. Marele vizir a răspuns că ""este rușinos că rușii, care stăpânesc un sfert al globului, să se certe pentru o palmă de pământ - fâșia dintre Siret și Prut - care nici nu le este folositoare"". În cele din urmă, rușii au renunțat la Moldova dintre Siret și Prut, primind prin Pacea de la
Râul Siret () [Corola-website/Science/298737_a_300066]
-
În mitologia nordică este zeul mării, adorat și temut, în același timp, de marinari. Personifica furia acvatică dezlănțuită pe care o stăpânește alături de soția sa Ran. Se credea că periodic, el se ridică la suprafață pentru a lua nave maritime oameni și încărcătură și pentru a le duce pe tărâmul său de pe fundul oceanului. Pentru a-l îmbuna, călătorii pe mare făceau
Aegir () [Corola-website/Science/299545_a_300874]
-
ai negrilor sclavi" și "Lumea Nordului", lumea "liberalilor generoși" care știa că "muncitorul salariat" poate fi exploatat mai bine decât "robul". În agonia aceastei lumi care piere, există personaje cu firi puternice și lacome totodată, pasionați de a câștiga și stăpâni că "Scarlett O'Hara" și "Butler", care nu se dau înapoi de la nimic pentru a-și atinge scopurile. Însă, total opusă acestor egoiști lăcomi, dornici de înavuțire prin orice metodă, apare frumusețea morală a "Melaniei", ființa plină de bunătate, delicată
Pe aripile vântului (film) () [Corola-website/Science/299535_a_300864]
-
În mitologia celtică, este zeul elocvenței, al cuvântului. El stăpânește uriașa putere pe care o au cuvintele asupra oamenilor. Este fiul zeiței Dana și frate cu zeul Dagda, celții considerându-l drept inventatorul alfabetului antic Ogham, alfabet folosit în vechile scrieri irlandeze. este reprezentat ca un bătrân îmbrăcat în piele
Ogma () [Corola-website/Science/299556_a_300885]
-
(Περσεφόνη, adică ""Cea care curmă lumina"") este în mitologia greacă zeița care stăpânește în timpul iernii, alături de Hades, lumea umbrelor, fiind însă în timpul verii și zeița fertilității. Era fiica lui Zeus și a Demetrei. În mitologia romană, este venerată sub numele de "Proserpina". Legenda ei spune că stă în infern cu Hades, stăpânitorul lumii
Persefona () [Corola-website/Science/299603_a_300932]
-
naturii. Cultul eleusin s-a răspândit în toată lumea, urmele lui se găsesc și în Egipt. În orfism, zeița se confundă în primul rând cu mama ei Demetra, dar și cu Hecate, Gaia, Rhea și Isis, fiind considerată o zeitate care stăpânește întreaga natură. Ca stăpânitoare a lumii umbrelor, Persefona e reprezentată de obicei împreună cu Hades, pe un tron dublu. Atributul ei este o făclie, simbol al inițierilor eleusine. În arta romană apare tema unirii Persefonei cu Dionis, ca Libera cu Liber
Persefona () [Corola-website/Science/299603_a_300932]
-
Panticeu confirmă această opinie. Desemnările ulterioare în forma Pánczélcseh, Panczell Czzeh, Pánczel Cseh susțin ipoteza conform căreia la originea numelui satului s-ar afla proprietari de pămant. Documentele medievale arată că Petru Panchelus (cel cu platoșă) și urmașii săi au stăpânit multă vreme moșia Panticeu. Cătălina. Cătălina, Cătălina-Dorna, Sfânta Cătălina-Dorna (mag. Kzyentkatolnadorna), cătun și apoi sat de sine stătător, compus din cătunele Cătălina și Dorna, cunoaște prima atestare documentară în 1320, printr-un act în care este menționat și satul vecin
Comuna Panticeu, Cluj () [Corola-website/Science/299562_a_300891]
-
Mierlari și Odăile. În comună funcționau două școli — una de băieți și una de fete; o moară de apă și două biserici (una în Jilava și una în Mierlari). Existau atunci aflau doi mari proprietari de pământuri: Petrovici Armis, care stăpânea 1596 ha și George Diamandi, care stăpânea 500 ha. Țăranii stăpâneau 1082 ha. Locuitorii împroprietăriți erau în număr de 149, iar cei neâmproprietăriți 287. Comuna avea două școli, una la Jilava, cu 23 elevi și una la Mierlari, cu 10
Jilava, Ilfov () [Corola-website/Science/299595_a_300924]
-
școli — una de băieți și una de fete; o moară de apă și două biserici (una în Jilava și una în Mierlari). Existau atunci aflau doi mari proprietari de pământuri: Petrovici Armis, care stăpânea 1596 ha și George Diamandi, care stăpânea 500 ha. Țăranii stăpâneau 1082 ha. Locuitorii împroprietăriți erau în număr de 149, iar cei neâmproprietăriți 287. Comuna avea două școli, una la Jilava, cu 23 elevi și una la Mierlari, cu 10 elevi, două biserici, la Jilava și la
Jilava, Ilfov () [Corola-website/Science/299595_a_300924]