11,714 matches
-
nume propriu) sau nume propriu, s-a vorbit mult; se pare Însă că În acest termen se poate recunoaște numele zeului Soarexe "Soare", o divinitate masculină a luminii (Neu, 1974, pp. 116 sqq.). Acest ultim zeu, căruia Anitta Îi recuperează statuia ce fusese răpită inițial de un suveran din cetatea nord-anatoliană Zalpa, de la Mareaxe "Marea" Neagră, Îi oferă lui Anitta cetatea Hattușaș prin zeița tronului. Cele trei divinități, care Îl ajută pe Anitta În acțiunile sale și cărora Anitta le construiește
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Siria de Nord. În tablele care povestesc principalele fapte ale lui ¾attușili I (Imparati-Saporetti, 1965) se spune că acest rege a readus la Hattușaș, În templele zeiței Soarexe "Soare" din Arinnaxe "Arinna", a zeului furtunii și a fiicei lor Mezzulla, statuile și simbolurile zeilor cetăților Învinse, printre care trebuie amintiți zeul furtuniixe "zeul furtunii" de la Alep, zeița Allatumxe "Allatum", zeița Lilluri și zeița ¾epatxe "H~epat", al cărei cult se va afirma cu precădere În perioada imperială. Și ¾attușilli, la fel
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
¾attușili arată clar cum a Început procesul de Îmbogățire a panteonului din capitala hitită prin Înglobări succesive ale divinităților țărilor cu care hitiții au intrat În contact. Și succesorul lui ¾attușili, Murșili I, continuă practica de a transfera la Hattușaș statuile principalelor divinități ale cetăților Învinse, după cum reiese dintr-un text babilonian, care se referă la readucerea În Babilon a unei statui a zeului Mardukxe "Marduk", pe care Murșili o luase ca pradă de război și pe care o lăsase la
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
care hitiții au intrat În contact. Și succesorul lui ¾attușili, Murșili I, continuă practica de a transfera la Hattușaș statuile principalelor divinități ale cetăților Învinse, după cum reiese dintr-un text babilonian, care se referă la readucerea În Babilon a unei statui a zeului Mardukxe "Marduk", pe care Murșili o luase ca pradă de război și pe care o lăsase la ¾anza fără să o poată transfera În capitala hitită. Această informație, precum și exemplul precedent al lui ¾attușili, ne fac să presupunem
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
căreia se afla un cap de om, având mânerul cu protome laterale și lei Îndreptați cu capul În jos ridicat. Pe aceeași parte este sculptată inscripția regelui Tut¿aliya deasupra unui postament pătrat pe care trebuie să se fi aflat statuia În mărime naturală a suveranului. Datorită inscripțiilor cu caractere hieroglifice anatoliene, pe care multe figuri le poartă În palmă, am reușit să identificăm numele unora dintre divinitățile din camera principală, pe baza cărora, E. Laroche (1952) a ajuns la concluzia
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
vezi, recent, Masson, 1989); la acest monument face probabil referire fiul suveranului, Șuppiluliuma al II-lea, Într-un text de-al său, În care vorbește despre un loc de cult pietros „stabil” (NA4 ¿ekur SAG.UÎ ), În care a așezat statuia tatălui său (soclul acestei statui era probabil postamentul găsit În camera B; Otten, 1989, pp. 27 sqq.). În schimb, camera A a fost considerată (Otten, 1989, p. 32) ca un loc legat de celebrarea sărbătorii primăverii, În timpul căreia avea loc
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
acest monument face probabil referire fiul suveranului, Șuppiluliuma al II-lea, Într-un text de-al său, În care vorbește despre un loc de cult pietros „stabil” (NA4 ¿ekur SAG.UÎ ), În care a așezat statuia tatălui său (soclul acestei statui era probabil postamentul găsit În camera B; Otten, 1989, pp. 27 sqq.). În schimb, camera A a fost considerată (Otten, 1989, p. 32) ca un loc legat de celebrarea sărbătorii primăverii, În timpul căreia avea loc „marea adunare” a zeilor În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
da vouă, zeii mei, stăpânii mei, daruri și compensații din cauza molimei (KUB XIV 14 Vo 28’-32’). și să-l răsplătească pe zeu cu daruri viitoare În schimbul favorurile obținute: ...voi veni și voi face pentru Lelwanixe "Lelwani", stăpâna mea, o statuie de argint a lui ¾attușili, mare ca ¾attușili, cu capul, mâinile și picioarele de aur... (KUB XXI 27 + III 39’-41’). Aceste dovezi de autentică devoțiune sunt atenuate uneori de o viziune concretă și realistă a relațiilor om-zeu, În care
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
a greutății, lupte, box, chiar și curse de cai, iar Învingătorilor erau acordate premii (Archi, 1978). Momentul cel mai solemn al sărbătorii era Însă procesiunea, care se putea desfășura În diferite feluri. De exemplu, În timpul sărbătorilor de primăvară procesiunea Însoțea statuia divinității de la templu la stela sa, care se afla În afara orașului, de cele mai multe ori Într-o pădurice, lângă un izvor sau pe o colină, unde se ridica un cort În care avea loc ritualul ofrandei de pâine pregătită din grâul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ori Într-o pădurice, lângă un izvor sau pe o colină, unde se ridica un cort În care avea loc ritualul ofrandei de pâine pregătită din grâul păstrat Încă din toamna precedentă În pithos-ul divinității. Depunerea, o dată pe an, a statuii divinității lângă stela sa, Împlinită pentru a-i reintegra simbolic forțele Înainte de o duce Înapoi În oraș, este legată de ciclul agricol prin intermediul ofrandei de pâine pentru a asigurarea fertilității (Archi, 1973). În timpul sărbătorii KI.LAM, procesiunea marchează Începutul ceremoniilor
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
din ultima fază a regatului. Pentru epoca mai veche, În care izvoarele scrise lipsesc În mare măsură, a fost posibil sa reconstruim un sistem calendaristic folosit chiar la Ebla; În orice caz pentru această epocă, cu excepția câtorva inscripții votive de pe statui, toate informațiile despre religie ne vin În mod esențial pe cale arheologică: marile sanctuare urbane dedicate lui Daganxe "Dagan", lui Ninkhursag, lui Shamashxe "Shamash", zeițelor Ninnizazaxe "Ninnizaza" și Ishtaratxe "Ishtarat", și unei Ishtarxe "Ishtar" „virile”. În orice caz, se creează impresia
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
animale (bovine, ovine și păsări), În ofrande de alimente, solide și lichide (vin, ulei, miere), de metale prețioase, de țesături și de alte obiecte, precum vase sau statuete. Gama ceremoniilor cuprindea arderi-de-tot, sacrificii comunitare, banchete rituale, liturgii și procesiuni cu statui divine. Din punct de vedere ritual, momente deosebit de importante erau considerate răsăritul și apusul soarelui, diferențiat Într-o primă fază de declin și o a doua, de totală dispariție a luminii. Regele, personajul principal al ceremoniei, devenea o persoană sacră
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Îl constituie sanctuarul dedicat acestuia la Gades (Cadiz), considerat foarte important și bogat, cu un oracol care a fost consultat de faimoase personaje istorice. În insula Ibiza a existat un sanctuar În grota din Es Cuyram, În care sute de statui de teracotă reprezintă o zeiță despre care se crede că ar fi Tanit. La Pyrgi (Santa Severa de astăzi), pe teritoriu etrusc, exista un sanctuar dedicat zeiței etrusce Unixe "Uni", identificată cu Astartexe "Astarte", venerată Împreună cu un Baalxe "Baal" fenician
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
progresiv prerogative și funcții până În punctul În care ajunge să pară un zeu aproape omnipotent. Inscripțiile bilingve asiro-aramaice găsite la Tell-Fekherije (În nord-estul Siriei, nu departe de granița cu Turcia), datate În secolul al IX-lea Î.Hr., realizate pe statuia suveranului local dedicată templului zeului său Hadad din Sikan, oferă o excelentă caracterizare a acestui zeu: stăpân al apelor cerești, terestre și subterane, garant al fertilității (pășuni și irigații), el va tutela viața altor zei configurându-se clar căpetenie a
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
menționat și În alt text), zeu al casei lui Kilamuwa: toate dovedesc că aveau o mare importanță, coerentă cu structura socioeconomică schițată mai sus. În epoca imediat următoare (secolul al VIII-lea) regele Panammuwa Îi oferă lui Hadad o uriașă statuie inscripționată . Zeii regelui sunt Hadad, El, Rashapxe "Rashap", Rakab-El și Shamashxe "Shamash" (este menționat și Arqu-Rashapxe "Arqu-Rashap", fuziune a unui zeu arab Rudaxe "Ruda" cu Rashap). În a doua jumătate a secolului al VIII-lea, regele Barrakab ridică o statuie
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
statuie inscripționată . Zeii regelui sunt Hadad, El, Rashapxe "Rashap", Rakab-El și Shamashxe "Shamash" (este menționat și Arqu-Rashapxe "Arqu-Rashap", fuziune a unui zeu arab Rudaxe "Ruda" cu Rashap). În a doua jumătate a secolului al VIII-lea, regele Barrakab ridică o statuie tatălui său Panammuwa II: și aici, Haddad este În prim-plan, În timp ce mai sunt menționați El, Rakab-El și „zeii lui Yaudi”. În alte texte, suveranul Își exprimă devoțiunea față de Rakab-El (reconfirmat ca protector al dinastiei), dar Îl recunoaște ca stăpân
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În care numai către sfârșitul secolului al V-lea Î.Hr. a fost introdusă și o competiție tragică. Deschise de o procesiune care muta de la Akkademie la templul lui Dionysos Eleutheros, la baza Acropolei, unde se Înălța teatrul, o antică statuie a zeului, care rămânea pe durata sărbătorii, dionisiile mari erau singura legătură evidentă pe care competițiile tragice o aveau cu cultul lui Dionysos. De altfel, deja pentru antici era proverbial să afirmi că tragedia „nu avea nimic de-a face
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
au făcut orficii, unde pentru prima dată o cosmogonie nouă era unită cu o antropogonie. Nu au fost cruțate nici codurile cultuale ale cetății, Împotriva cărora, de altfel, se exprimase și Heraclit, care condamnase sacrificiile sângeroase ca și cultul adus statuilor, atingând În polemică și modalitatea În care contemporanii lui se apropiau de mystèria. Nu mai puțin explicit În condamnarea uciderilor sacrificiale fusese Empedocle, care le propunea discipolilor săi o etică În raport cu care să Își conformeze propria existență. Dacă apoi Empedocle
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
era Încredințată unui specialist În tăiere, màgeiros 1, care avea sarcina de a pregăti părțile ce urmau să fie distribuite. Apoi, nu puține Îndatoriri religioase le reveneau și magistraților. La Atenaxe "Atena", trezorierii, responsabili cu administrarea cetății, primeau În păstrare statuia Atenei, polemarhul era Însărcinat cu sacrificiile pentru Artemisxe "Artemis" Agroteraxe "Agrotera", iar pentru Enyalios arhontele-rege avea misiunea de a proclama și inaugura celebrarea misteriilor eleusine. Cu toate acestea, celebrarea unor culte rămânea În mâinile câtorva familii aristocratice, ca Eumolpidae și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și eponim al lunii mai, conform unui fragment, din păcate nu foarte transparent, al lui Macrobius (Saturnalia, I, 12, 17 sqq.); Tecexe "Tece" sau Tecumxe "Tecum", o zeitate binevoitoare la al cărei cult, localizat În regiunea lacului Trasimene, se referă statuia de bronz a Oratorului; Cvalalp, o zeitate de natură htoniană care trebuie poate interpretată drept Cul(su) Alp(an) sau Alpanxe "Alpan" În sfera lui Culsu/Culsansxe "Culsans"-Ianusxe "Ianus"; Lvsv, un teonim cu care se află În legătură gentilicul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
imaginea de cult (xòanon) a Artemisei de pe Aventin, care ar fi fost construită pe modelul celei din Massalia. La rândul ei, aceasta din urmă era o copie (aphìdryma) a imaginii sacre a Artemisei din Efes. O urmă tardivă a acestei statui se găsește pe un dinar al lui L. Hostilius Saserna, monedă bătută când Cezar a cucerit orașul (49 Î.Hr.)3. Imaginea monedei o arată pe „stăpâna animalelor” În poziție frontală sau o figură de femeie, În picioare și nemișcată
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
sunt atestate la Siris, Lavinium, Lucera, Massalia, Heraklesa și poate și la Roma (Strabon, 6, 1, 14; 13, 1, 41). Cultul lui Diomedexe "Diomede" este răspândit mai ales pe coasta răsăriteană a Italiei, iar de ele se leagă istoria răpirii statuii zeiței Atenaxe "Atena", paladiul (Gianelli, 1923, pp. 52 sqq.). Eneaxe "Enea" ar fi primit acest paladiu În Italia, de la Diomede sau de la Nauta, tovarășul său1. Filoctetxe "Filoctet", care ar fi Întemeiat diferite cetăți Între Sibaris și Crotona, a depus ca
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Empedocle afirmă că există o lege unică pentru toate ființele vii și susțin că pe cei prin care un animal este vătămat Îi amenință pedepse de neispășit” (Cicero, De republica, 11, 19). În fața administrației edile din Roma era așezată o statuie a lui Empedocle: nu se știe de când și pentru cât timp. c) Intermediarii romani 1. Fondatorii literaturii latine (secolele III-II Î.Hr.) au strămutat la Roma din patria lor de origine, Grecia Magna, numeroase motive religioase și teologice. Livius Andronicus
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
El are trei inimi (tria cordia) și vorbește greacă, oscă și latină (Gellius, 17, 17). Se definește ca dicti studiosus, care este o primă atestare a meseriei de „filolog”. Trupul său neînsuflețit a fost ars la Roma pe Janìculum, iar statuia lui a fost ațezată În mormântul Scipionilor, pe via Appia. Cenușa i-a fost Însă dusă În patrie. Pitagora și pitagoreicii sunt atașați de Roma prin legături istorice și chiar de rudenie 2: gens Aemilia considera că se trage, prin
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
12/7 Î.Hr.), Roma a fost Împărțită În paisprezece regiuni care, la rândul lor sunt alcătuite, În medie, din douăzeci de zone (vici). Noua Împărțire este stabilită tot pe baze sacrale. Zonele primesc de la Împărat edificii de cult, altare, statui cultuale; În momentul Întemeierii, asociațiile primesc și un statut (Suetonius, Augustus, 30). Patruzeci și opt de administratori (magistri) susținuți de un numeros personal erau activi În fiecare zonă pentru noul cult al acelor Laresxe "Lares" Augusti și Geniixe "Genii" ai
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]