14,769 matches
-
care, ajungând într-o celulă din Zarca Aiudului, le propune noilor colegi să înceapă cu o rugăciune, reacția acestora fiind pozitivă și imediată, ca și cum exact asta așteptau. „Așa s-a transformat și această celulă într un mic Tabor de transpunere sufletească în lumina nepieritoare a lui Dumnezeu. Și începutul făcut de mine l-a continuat profesorul Nichifor Crainic, prin cea mai frumoasă rostire pe care am auzit-o vreodată a Psalmului 50.” Virgil Maxim povestește că „Noaptea și ziua, ștafeta rugăciunii
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
slăbit, rezistă în mod inexplicabil pentru opresori: „Tot timpul mă rugam și cântam psalmi. Nu-mi era frig, nu răcisem, nici măcar un strănut. Mă deșteptam proaspăt la suflet și la trup, deși mai toată noaptea o petreceam în priveghi; dispoziția sufletească și mintea limpede și sprintenă mă făceau să cuget probleme dificile ca înțelesuri, care acum se dezlegau singure, ca în lumina în care nu se ascunde nimic. Mi se părea că primisem un dar de la Dumnezeu, pe care nu voiam
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
lui Dumnezeu (unii se rugau și la Sfinți). Aflăm de la domnul Tică Iulian că atunci când nu era turnător în cameră, rugăciunea se făcea în comun, iar la întrebarea „ce rol a avut rugăciunea” dânsul răspunde: „A fost salvatoare, adică pârghia sufletească cu care te ridicai din toate necazurile, din toate greutățile și fizice, și sufletești, credința era cea care te scotea din prăbușirea care la un moment dat era gata să te pândescă”. Domnul Virgil Totoescu din Siret spunea că au
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
atunci când nu era turnător în cameră, rugăciunea se făcea în comun, iar la întrebarea „ce rol a avut rugăciunea” dânsul răspunde: „A fost salvatoare, adică pârghia sufletească cu care te ridicai din toate necazurile, din toate greutățile și fizice, și sufletești, credința era cea care te scotea din prăbușirea care la un moment dat era gata să te pândescă”. Domnul Virgil Totoescu din Siret spunea că au reușit să transforme celula în chilie, știind la vremea aceea pe dinafară „Evanghelia lui
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
dânsul că avea un program special de rugăciune atât ziua, cât și noaptea, când se trezea împreună cu camarazii din celulă, rugându-se fiecare într-un colț. „Acest lucru m-a ocrotit enorm în urma unor brutalități, în urma unor stări de disperare sufletească, tot timpul m-am simțit tonificat.” Mai mult decât atât, în condițiile execrabile, dacă le putem numi condiții, mai țineau și post, în special în Vinerea Mare era chiar post negru, în situația în care greutatea lor era de regulă sub
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
II-a POEZIA ÎNCHISORILOR Volumul Poeți după gratii, Mănăstirea Petru Vodă, 2010 O definiție foarte interesantă este dată poeziei de abatele Brémond: , în contextul în care atât poezia, cât și rugăciunea au fost probabil, alături de credință, pilonii principali ai rezistenței sufletești și fizice în temnițele comuniste. Demn de semnalat este de asemenea faptul că n-am descoperit în temnițele comuniste o poezie atee. O explicație pertinentă găsim la Ioana Cistelecan în cartea sa „Poezia carcerală”: . L. Alonso Schökel afirmă: Poezia e
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
torturi sau umilință. Pe alocuri se mai interpune între cele două direcții și o alta, legată de simțul artistic și înclinarea firească a unor suflete alese spre frumos și sentimentalism. Poezia carcerală n-a constituit doar o formă de rezistență sufletească, ci și un mod de manifestare, un mod de a umple timpul în mod util, dând posibilitatea creierului să lucreze constructiv, și nu să creeze scenarii sumbre legate de condițiile de altfel reale, mizere, în care încarcerații își trăiau viața
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
plus o dimensiune creștină a existenței, și anume faptul că își împărtășeau unii altora fie noile creații, fie unele nou aflate din creațiile clasicilor. Această latură a împărtășirii cu ceilalți a poeziilor, a comunicării și a comuniunii a întărit legăturile sufletești dintre oamenii încarcerați, Dumnezeu ajutând astfel la cimentarea unor relații care au rămas indestructibile până la moarte și chiar mai departe. Iată că memoria poeților temnițelor românești este și astăzi la fel de vie în memoria supraviețuitorilor ca în urmă cu câteva decenii
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
cu nerăbdare noi versuri, iar creatorii să le împărtășească, realizându-se practic o împreună-lucrare, o împreună-trăire și o împreună împărtășire a lucrărilor inspirate unora, de care toți ceilalți se bucurau. Eugen Dumitriu spune: „Rămâneai în urmă cu o anumită seninătate sufletească, care era un ajutor în lupta de a supraviețui, de a rezista la acele încercări și nu m-am gândit niciodată la trecerea timpului, calendarul era o noțiune scoasă din mentalul meu”. Iată cum preocuparea pentru frumos și trăirile înalte
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
și o direcție, un țel: „Înfrânt nu ești atunci când sângeri Nici dacă ochii-n lacrimi ți-s Adevăratele înfrângeri Sunt renunțările la vis.” Iar ei n-au renunțat nici la principii, nici la credință. Poezia în închisoare este rugăciune, hrană sufletească, întărire. Ea nu are doar valoare literară, ci este și mărturisire a suferințelor și condițiilor de detenție, mai ales a modului în care s-au reflectat acestea asupra sufletelor și stării interioare ale celor întemnițați. Suferințele au întărit legătura cu
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
extraordinare este indubitabil, acestea reieșind din acceptarea necondiționată a tuturor privațiunilor la care a fost supus în lungii ani de temniță și în pofida unei infirmități fizice accentuate. Însă cum a încăput în egală măsură în aceeași persoană și o sensibilitate sufletească uriașă, aceasta nu poate fi decât o lucrare a lui Dumnezeu și pentru a revela această enormă sensibilitate sufletească, ca și dragostea de neam a lui Radu Gyr, aș cita câteva dintre cuvintele pe care, în urmă cu 76 de
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
de temniță și în pofida unei infirmități fizice accentuate. Însă cum a încăput în egală măsură în aceeași persoană și o sensibilitate sufletească uriașă, aceasta nu poate fi decât o lucrare a lui Dumnezeu și pentru a revela această enormă sensibilitate sufletească, ca și dragostea de neam a lui Radu Gyr, aș cita câteva dintre cuvintele pe care, în urmă cu 76 de ani, marele poet le scria în ziarul „Gândirea”, condus la vremea aceea de Nichifor Crainic, care și el avea
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
cuvintele pe care, în urmă cu 76 de ani, marele poet le scria în ziarul „Gândirea”, condus la vremea aceea de Nichifor Crainic, care și el avea să sufere vicisitudinile temnițelor, ca mare iubitor de Dumnezeu și de neam: „Bogăția sufletescă a unui neam se aprinde în arta lui populară. Se fixează aici în această artă, eternități de suflet din sufletul Neamului. Prin nimic altceva nu se poate cunoaște mai bine fondul sufletesc al unui neam decât privindu-se atent în
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
mare iubitor de Dumnezeu și de neam: „Bogăția sufletescă a unui neam se aprinde în arta lui populară. Se fixează aici în această artă, eternități de suflet din sufletul Neamului. Prin nimic altceva nu se poate cunoaște mai bine fondul sufletesc al unui neam decât privindu-se atent în oglinda minunată care e folclorul... Mărturisirile sufletești ale neamului se fac complete numai cântecului, versului, împletirii unui strai și unui covor, ori smălțuirii unei oale și încrustării unui lemn. Ciudat duhovnic - această
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
arta lui populară. Se fixează aici în această artă, eternități de suflet din sufletul Neamului. Prin nimic altceva nu se poate cunoaște mai bine fondul sufletesc al unui neam decât privindu-se atent în oglinda minunată care e folclorul... Mărturisirile sufletești ale neamului se fac complete numai cântecului, versului, împletirii unui strai și unui covor, ori smălțuirii unei oale și încrustării unui lemn. Ciudat duhovnic - această artă populară! Ea primește spovedania unui neam întreg, în tot ce spovedania cuprinde mai curat
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
din pământesca rană sfântă. Alături de poezia-rugăciune găsim la Gyr, între poeziile scrise în închisoare, și versuri legate de experiențele sale de pe front. Aceste versuri sunt extrem de sugestive pentru ceea ce s-a întâmplat acolo, pentru trăirile poetului, dar și pentru tăria sufletească și morală a unui om, după cum spuneam, nu foarte robust fizic, ba chiar și cu un handicap probabil chinuitor pe alocuri. Totuși, este remarcabilă forța versului lui Gyr, care devine imagine sugestivă, tablou care te transpune în realitatea sumbră a
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
prin care trecea (să nu uităm că era încă foarte tânăr și avea și o familie acasă, care în mod cert era în suferință), dimpotrivă, arătând acceptare necondiționată a suferinței, aceasta fiind, cum am mai arătat, o cheie a rezistenței sufletești a majorității deținuților politic. În pofida faptului că era preot, era și om și te-ai aștepta ca măcar într-unul dintre versurile sale să descoperi cel puțin o undă de nemulțumire față de situația în care a fost pus, sau să
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
Căbaș Descriere: Cartea de față este alcătuită din darul duhovnicesc a douăzeci și doi de părinți, maici și dascăli ai Bisericii. Sunt convorbiri consemnate pe o perioadă de timp mai îndelungată, la începutul anilor ‚90. Ele vor rămâne spre zidire sufletească, spre mângâiere și întărire în lupta vieții. Și totuși, întrebările stăruie între noi tot atât de vii. Multe din ele ar putea fi puse și azi, problemele au rămas aproape neschimbate. Convorbirile redate sunt călăuză bună în urcușul duhovnicesc și conduc spre
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
viața unei importante figuri a generației de la 1948, dar și a spiritualității românești actuale, care cu o energie formidabilă militează activ pentru revigorarea valorilor românești autentice și a spiritualității ortodoxe. 3. „Demascarea” Ciclu: Eroii Descriere: Tortură neîntreruptă, blasfemie, umilință, prăbușire sufletească, iertare acesta este drumul pe care au fost împinși 600 dintre cei mai buni studenți români în închisoarea Pitești între 1949 și 1951. Unică prin complexitatea și caracterul ei macabru, acțiunea îmbină cele mai diverse și violente forme de tortură
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
suflet. Putem clona sufletul? Mă Îndoiesc ca cercetător, deși las altora să speculeze un control divin În această latură a umanului, precum că Cel de sus n’ar Îngădui o imixtiune a Celui de jos, interzicându ne accesul la esența sufletească; sau că, creator al sufletului prin excelență, Cel de sus n’ar crea un altul, identic. Mă mărginesc să spun că niciodată Natura n’a creat ceva identic cu altceva deja creat. Hm! Natura. Păi ea a Încercat - și a
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
ca unică specie activă conștient, omul a cunoscut În tot atâtea - șase - milenii, evoluția spre spiritualizare. Îmi pun Însă Întrebarea dacă evoluția omului e În privința modului lui de viață, la urma-urmei biologie pură, comună cu pisica, sau În privința trăirii lui, sufletești desigur. Altfel spus, dacă el merită sau nu să reprezinte noua eră. De ce? Șentru că, În ansamblul celor 12 ere se disting, ca și la zodiile propriuzise, trei segmente, care fiecare Începe cu teluricul spre a sfârși cu spiritualul. Firesc
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
mult flămânzește dacă n’a găsit ceva pe gustul lui. Implicit, ca multe alte emanații umane, postul e ceva Împotriva firii, chiar dacă se mai găsesc unii care să răstălmăcească știința Încât să-l recomande ca sănătos. Dar, Între religie, eminamente sufletească, și știință, pragmatica cunoaștere a lumii, nu există nici un punct comun care să permită reciproca extrapolare a uneia pe tărâmul celeilalte. Să-ți exemplific, Cristi, chiar dacă cât se poate de necreștinește, cu un chef, urmat obligatoriu de mahmureală; știi tu
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
mult prea devreme „în lumea fără de dor”, la nici patruzeci și cinci de ani, mama rămânând văduvă la patruzeci și trei de ani, cu doi copii mari, eu studentă și fratele meu la liceul de marină. Prin natura structurii mele sufletești, a ceea ce Doamne-Doamne mi-a picurat în alveolele țesutului meu genetic, dar și comportamental, eu sunt un gen de „mélange” între arderile și vulcanismul mamei pe de o parte, dar și echilibrul și diplomația tatălui nostru de cealaltă parte. La
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
în ultima sa vizită la mănăstirea Probota a spus turiștilor: „În circuitul pe care îl faceți în Bucovina, nu vedeți nimic dacă nu vedeți Probota”. Colegii mei au rămas impresionați atât de bogăția istorică a satului, cât și de comorile sufletești ascunse în lăcașul de cult al mănăstirii. Deși nu am aflat totul despre satul Probota, sunt mulțumită că am descoperit suficiente informații care pot constitui începutul pentru alte abordări pe această temă. Probota are o importanță deosebită pentru mine, atât
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
doilea mare măcel mondial, nuntașii erau purtați pe timpul derulării ceremonialului prenupțial, în căruțe vara și în sănii iarna, mijloacele de deplasare și mai ales caii, fiind care mai de care împodobiți sărbătorește cu țoluri și multe flori, ca să demonstreze mulțumirea sufletească cu care toată suflarea participa la întocmirea unei noi familii, la cheful de petrecere și la atmosfera de voie bună a tuturor nuntașilor. Nașii pregăteau un steag, deasemenea foarte frumos, în culori vii, optimiste, care în structura alaiului însoțea căruța
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]