13,755 matches
-
Antonescu a biruit primul volum din Război și pace în șase după-amieze. S-a întâmplat să-l termine într-o sâmbătă. De mândrie, îi venea să zboare. De fapt, a și zburat nițel pe deasupra cartierului, numai că toată lumea privea la televizor, la meci, și nimeni nu se uita pe fereastră la băiatul care plutea lin printre blocurile cu zece etaje. Codin Antonescu a învins toate cele patru tomuri ale marelui roman al lui Tolstoi în treizeci și șapte de zile. La
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
deseori pe toate canalele TV și în toate ziarele. În urma unui scandal, a plecat din partid. S-a dat, cum se spune, la fund. Văzându-l, am avut sentimentul că întâlnesc un mort. Nu-l cunoscusem personal, iar cum la televizor ocupa tot ecranul, gândeam că e înalt și plin de vână. Însă omul cu care dădeam mâna era mai degrabă scund și bicisnic. Cândva mă stârnea, dar după zece ani de absență nu-mi mai aminteam de ce mă irita și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
și călugărilor Bisericii catolice. Cred, și aceasta este părerea mea personală, că vina lor nu este cu nimic mai mare decât a noastră, a oamenilor secolului XX, care ne luăm liniștiți ceaiul de dimineață ascultând la radio sau privind la televizor mulțimile alungate din casele lor, acele persoane torturate sau asasinate de ura și lăcomia demențială a altor oameni. Din punctul de vedere al Bisericii Catolice, aniversarul a avut ca obiect doar evanghelizarea în aspectele ei benefice, lucru care merită să
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
și cu interiorul luminat. Nu-mi puteam dezlipi ochii de la el, lumina expunea văzului carnea. Bășicuțe de spuzeală se târau încolo și-ncoace, respirând și plesnind. Mă uitam la carnea aceea cu luciu brun ca la un film peisagistic la televizorul în culori: un soare pâclos și roca de miel locuită de jivine sticloase. Gazda a deschis ușa de sticlă, spunând în timp ce întorcea bucățile de carne de pe o parte pe alta: „Păi, Canetti e și el din România“. Am spus: „Ăla
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
infern!" (Nicolae Labiș) Eram șase copii fără tată, având-o alături doar pe mama, care se străduia din răsputeri să ne asigure traiul zilnic. Tata era chinuit pe nedrept! în monstruoasele închisori comuniste. Credeți că dispunea de telefon mobil și televizor cu plasmă? Nu! Iată cele patru chinuri la care erau supuși bieții oameni în cadrul infernalului regim comunist de exterminare rapidă: munca forțată, până la epuizarea fizică, frigul, foamea și bătaia sălbatică. Vai de ei! Și atunci cine să lucreze? Cine să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
mai singur decât niciodată, mai singur decât un călugăr în deșert. Dar călugării din deșert erau măcar vizitați din vreme în vreme de diavol, venit să-i pună la încercare. Singura mea tentație este să mă uit sau nu la televizor. 25 decembrie 2000 Constatare tristă, după mini-masa de Crăciun în "comunitatea românească" din Geneva: românii exilați încă păstrează urme ale vechii "istețimi" de Mitică, oriunde ar fi în lume. Dacă ar fi vorba măcar de bancuri sau de diversele ponturi
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
face studii serioase și în același timp să muncești precar, pe bani puțini și timp mult. "Excelența" și progresul dispar dintr-un motiv simplu: ești groaznic de obosit după muncă, o sfântă oboseală fizică, care țipă doar după bere și televizor. În plus, "excitația" nervoasă și musculară provocată de munca fizică mă împiedică să lucrez la sfârșitul zilei mai mult decât oboseala în sine. Rânduri scrise după o zi de lucru Chez Arn confisseur, noul meu loc de muncă, o cofetărie-cafenea
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
casă pentru a da francul cerut pentru furajarea săracilor, mă gândeam că uneori diamantele se aruncă porcilor. Imposibil să-mi mai continui gândul în scris fără a da naștere la confuzii supărătoare. (Pasaj adăugat ulterior, mai 2005, Canada: astăzi, la televizor, am văzut imagini din Africa dintr-o "zonă de conflict", una dintre zecile existente în acest moment (noiembrie 2008) pe continentul negru. Bătălie pe o cisternă cu apă potabilă. Căldările galbene ținute în mâini de amărâții aceia ai pământului erau
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
déroula dans un état d'irritation croissante et je l'achevai comme un dévoir conjugal" (Serge Moscovici despre romanul Madame Bovary, în cartea sa La chronique des années égarées). 21 septembrie 2003 Ora 20.30, ora de vârf pentru zeul Televizor. Christophe Blocher, președintele incalificabilului partid elvețian UDC (Union Démocratique du Centre) țărănesc ? tradiționalist ? xenofob ? populist ?) vorbește poporului elvețian în direct. Străinii nu trebuie primiți în Elveția decât în cazuri excepționale, iar de se va întâmpla totuși acest lucru, aceștia trebuie
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
este foarte cool să se îmbete ca animalele, direct în stradă, cu berea cumpărată de la aceste mici magazine non-stop. Elvețienii respectă regula fără excepție, nu fac nicio diferență între puștanii teribiliști și muncitorii însetați sau familiile care se uită la televizor. Într-o seară de vară, am intrat în magazinul său plin de praf, cu bocancii murdari, obosit după o zi în care am spart betoane cu barosul. Muncisem la negru, o familie proaspăt mutată într-o vilă dorea schimbări în
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
visând la cireșii enormi de acasă, unde mănâncă pe săturate, cu "burta", nu cu suta de grame, ca aici. După trei zile: îi regăsesc pe aceiași țigani ardeleni la cursa de autocar de București, încărcați ca niște furnici recuperatoare cu televizoare stricate, haine vechi, covoare înfășurate ca niște plăcinte uriașe etc. Cel mai mult mă impresionează niște boxe vechi, imense, ambalate în saci de gunoi negri sugrumați bine cu niște cârpe galbene obiectul rezultat seamăna cu o "instalație" dintr-un muzeu
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
pudică. Blonda canadiană, care pe culoarele universității se simte agresată din cauza unei priviri sau unui cuvânt prost plasat, devine iarăși "femeie". Cu alte cuvinte, negrii o obligă să le facă de mâncare în bucătăria comună, în timp ce ei se uită la televizor. Le văd adesea cum urcă și coboară ezitant scările cu farfurii pline de ouă ochiuri și pâine coaptă la toaster. Atunci când știu să prepare un ou ochi am văzut și cazuri disperate, toți băieții prezenți în bucătărie uitându-ne la
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
celebri de origine asiatică care par treziți după o baie de votcă dintr-un club elitist parizian, frumuseți exotice (vulgaritate sexy-căutată), dar și preoți iezuiți uitați prin jungla asiatică de 40 de ani și care acum apar, în fine, la televizor. Dacă stau să mă gândesc bine, este prima oară când văd un iezuit la televiziunea franceză! Un amestec neobișnuit, grotesc, totul scăldat în dulcele sos de ketchup umanitar. Bănuiesc că banii colectați astfel, odată ajunși în Thailanda, vor fi utilizați
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
fel procedam și noi în sălile de lectură din "căminul D", Universitatea din Galați. 06 februarie 2005 A sosit marea seară a finalei Superbowl. Patriots din New-York înfruntă Eagles din Detroit. Nu doar americanii, ci și toți canadienii sunt în fața televizoarelor. Viața pe străzi este paralizată. Cred că la fel s-ar întâmpla la București dacă România ar juca finala campionatului mondial de fotbal. Pentru un ochi european normal, fotbalul american este un sport de neînțeles. Coloși de 120-125 de kilograme
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
încă mai trăiește la grădina zoologică din San-Diego, servind, așa cum o spun ghidurile turistice, la "reproducerea speciei", unul dintre ultimii din rasa sa capabil de acest suprem efort. 23 martie 2005 Insomnie. Ora 3 și un pic din noapte. Deschid televizorul și, la aceasta oră imposibilă, pe un canal ce-și spune "canal lingvistic" este reluat programul TVR Internațional din data de 11 martie. După aproape un an de abstinență audio-video românească, efectul acestei emisiuni urâte ca un jurnal vechi în
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
cu steaguri și tricouri roșii, cât și de "altermondialiști" având roșu doar nasul de mucava, așa cum poartă clownii. În rest, erau îmbrăcați cu haine de firmă uzate cu gust. Europa va imploda într-o bună zi, ca un ecran de televizor uitat pe un maidan, pe care un grup de mici vagabonzi se amuză să-l spargă cu pietre... 3 iunie 2005 Două imagini canadiene care se încăpățânează să rămână lipite pe retină. Un tată își duce fiul la antrenamentul de
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
râu, printre păstrăvi. Cred însă că și acest jind după traiul rural e mai mult o poză livrescă. Da, și astăzi mai visez la viața la țară, dar cu tot confortul (și toate „conservele“ de care ați amintit), inclusiv un televizor care să aibă neapărat postul Mezzo. Și să fie și apă caldă. Revăd cu ochii minții peisaje superbe din numeroasele călătorii pe care le-am făcut. Alpii diamantini, verdele gazonului englezesc, lacurile elvețiene, pădurea vieneză, cascada Niagara, Marele Canion, Grotta
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
plăcerea zilei“. Voiam să-mi demonstrez mie însămi că nu există zi, oricât de mohorâtă, în care să nu ai și o cât de mică plăcere. Notam în acest jurnal o tra versare a Parcului Cișmigiu, un film bun la televizor, o rafală de ploaie răcoritoare după zăpușeala unei zile de vară. L-am întrerupt când mi-am dat seama că, de data asta, mi-l citea pe furiș soțul. Și-acum, răspunsul poate cel mai adevărat, dar secret. E mult
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
peste masă. Erau în casă maldăre de cărți mânjite cu zaț de cafea neagră, cremă de ciocolată și alcool cu miros pătrunzător. Totul amestecat cu cioburi de cristal și de porțelan. O scrumieră mică de cristal fusese proiectată în ecranul televizorului, se aplatizase și se lipise de el ca o rozetă cu multe raze. Numai masca era neclintită. Am fugit jos în stradă. Lângă blocul nostru era un restaurant cu autoservire, iar chelnerițele, care stăteau în spatele tejghelei, purtau halate albe. Când
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
cu naivitatea. Purtători ai acelei mentalități mic-burgheze, mărginite, autosatisfăcute, autosuficiente, kitschofile. Oameni care râd în hohote la cele mai idioate gaguri. Pragmatism, simț practic, gadgeturi, ingeniozitate, inventivitate și dollars, dollars, do llars. Totul măsurat, evaluat, apreciat, definit în dollars. La televizor aveam impresia că nu se vorbește decât despre dollars. Și totul la scară mare - macro, mega, super. Totul copleșitor. O imensitate care te minimalizează, te înstrăinează de tine însuți. Nu, n-aș putea trăi în America lui Bellow. Și nici
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
s-a explicat oarecum patetic că, atunci când nu ai tradiție proprie, dar simți nevoia de tradiție, o in ventezi, o copiezi. Ce remedii poți avea împotriva poluării generale cu noxe kitsch? Ne-kitsch-ul, ne manelele, ne-emisiunile de divertisment tembel de la televizor, ne-tabloidele, ne-vedetele de carton siliconate, ne-proștii solemni și pompoși. Uneori, pierd controlul telecomenzii și mai dau peste Un show păcătos sau Agentul VIP, stau câteva minute, le-ascult, mă minunez și mă întreb: până unde? Și toate
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
în raport cu buzunarele oamenilor și în raport cu apetitul pentru lectură al lumii de azi. Oricât s-ar spune că nu există o criză a cărții și a cititului, să nu uităm că ele au niște rivali imbatabili. În primul rând, Internetul și televizorul. În al doilea rând, practica asta a cărților de chioșc, care se distribuie odată cu ziarele, la prețuri de dumping și care asigură de fapt profitul ziarului, făcând o concurență nedreaptă librăriilor și editurilor. Sunt cărți ieftine, care dau bine în
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
reeditări întocmită de dumneavoastră, am constatat cât am fost de piratată de edituri absolut necunoscute. R.P. Vă plângeți că un editor v-a declarat în față că ați murit? Iată și reversul medaliei. Anul trecut, la o emisiune culturală de la televizor, un realizator tânăr și nepermis de liniștit i-a urat la mulți ani cu sănătate Ginei Patrichi. Cum spune englezul, it takes all sorts to make a world. Tot soiul de ciudați compun o lume. Dacă-mi amintesc bine, parcă
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
R. Presupun că e vorba de un miraj generat de orgoliul personal: acela de a-ți vedea numele tipărit. Unii ar da nu știu cât să și-l vadă, la fel cum alții ar plăti greu să-și contemple numele pe ecranul televizorului, fie și în partea de jos (cât despre promovarea propriului facies pe ecran, pentru așa ceva și-ar da un sfert din viață). Dar nu e doar asta. Acestor oameni li se pare, cred, că munca de traducător e foarte ușoară
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
O învățătoare știe istorie - dar ea trăia în secolul nostru rezonabil, în care minunile sunt în număr mai mare de 7, pompierii își perfecționează zilnic munca, orașele au milioane de stingătoare, mii de polițiști, câteva balamucuri și alte milioane de televizoare care sunt grădinile Semiramidei, templul din Efes și farul de la Alexandria la un loc. În asemenea condiții, ce mai poate face megalomanul exigent? Mai nimic. Anna Paola intră în catedrala din Milano și înfige cuțitul într-o călugăriță îngenuncheată în fața
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]