12,312 matches
-
a murit". The consuliad, an heroic poem / Consuliada, un poem eroic - "excrementele statului"; "zilele degenerate"; "ticăloșiile statului"; "un titlu l-a făcut infam de măreț"; "Sclav la sclavi venali; unealtă a uneltelor". Elegy / Elegie - "umbră solitară"; "Contemplație crepusculară"; "adăpost întunecat"; "tristețe groaznică"; "ruine-întunecoase ale vreunei chilii sacre"; "peșteră sumbră"; "val întunecat"; "văl înțesîndu-se"; "priveliștea stingîndu-se"; "bezna"; "mormîntul"; "toate chinurile unui iad"; "pasăre de rău-augur"*; "liniște grozavnică suspendată"; "luna înnorată"; "licăr firav"; "colină și văiugă întunecoasă"; "tristețe". [*bird of omen: vezi Corbul
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
solitară"; "Contemplație crepusculară"; "adăpost întunecat"; "tristețe groaznică"; "ruine-întunecoase ale vreunei chilii sacre"; "peșteră sumbră"; "val întunecat"; "văl înțesîndu-se"; "priveliștea stingîndu-se"; "bezna"; "mormîntul"; "toate chinurile unui iad"; "pasăre de rău-augur"*; "liniște grozavnică suspendată"; "luna înnorată"; "licăr firav"; "colină și văiugă întunecoasă"; "tristețe". [*bird of omen: vezi Corbul lui Poe cu care are afinități pasărea nocturnă, selenară, de "rău-augur" a lui Chatterton.] The prophecy. When times are at the worst they will certainly mend / Profeția. Cînd vremurile sînt cele mai rele, ele sigur
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
mii nu poate potoli războiul; / Ci căsăpiți mulți cad întunecînd tot cîmpul". Eclogue the third / Eglogă, cea de-a treia - "săgeata morții". Elinoure and Juga / Elinoure și Juga - "Cu mult mai mult decît doar moartea simt în fantezie"*; "Surori întru tristețe"; "melancolia plutește sumbru"; "corbi letali"; "tinere bufnițe trezesc noaptea"; "poveste de cruntă suferință"; "nori mohorîți"; " Zînele sprintene țes visul cel de aur / Al fericirii, care cu noaptea zboară"; "eu [Juga] [voi] muri în gînd în fiecare zi"**; "dangăt letal". [*Much
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
altar a fost o evadare sufletească și am putut rosti un Tatăl Nostru și aprinde o lumânare, dorință împlinită acum. Eram singur, ceilalți vizitatori s-au dus în grup la locul unde a fost executat Ion Antonescu și cei trei. Tristețe. Totul învăluit în uitare. Uriași parapeți se vor eroda în timp și se vor pulveriza în nisip. Timpul a fost scurt și eram legat de organizatorii incursiunii. Nu am avut răgaz pentru a medita mai mult. Destinul omului și existența
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
părinți și străbuni, în duhul Căpitanului și a morților săi, printr-o trăire aspră și severă care trezește în sufletul lui vibrații dumnezeiești prin care reușește să pună în lumină vocația gândirii înalte, biruind tentațiile amăgirilor tulburătoare și amarul multor tristeți, împodobindu-și pașii cu fapte mari care îi înalță fruntea și se cuminecă prin ele. Prin jurământ, în sufletul legionarului se înscăunează legi și porunci cu care va înfrunta mișelii, spadă și scut în veșnicele sale bătălii, sub stindardul Legiunii
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
un urcuș ce continuă întru desăvârșire. Temnița, pentru el, a fost un popas pe drumul ales, convins că vom birui toate cumpenele vieții și toate vrăjmășiile și nedreptățile. Temnița a fost pentru el o luptă cu sine, o luptă între tristețe și virtute, sublimul vieții. Din voința lui Dumnezeu, eu am fost achitat. Aici, la Galați, ne-am despărțit. Despărțirea noastră a fost grea. Nu este bine să fii stăpânit de grijile de mâine. Și binele și răul trec ca valul
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
izvorâtă de dincolo de om. Legionarul este omul faptelor, un erou. El nu-și neagă părinții, nu-și dezminte istoria, ci o îmbogățește și o împodobește cu noi fapte. El luptă pentru a construi un om nou necopleșit de valurile lumești, tristeți sau bucurii trecătoare. El e un ziditor de noi veacuri, nu un profanator, un dărâmător. Îmi amintesc că după 23 august 1944, în toate ocaziile, în instituții, intreprinderi, școli, pe toate trotuarele și la toate sărbătorile inventate de comuniști, se
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
neam, până la jertfa supremă. Asemenea Mântuitorului Iisus Hristos, nu au greșit nimic, au dat jertfa din iubire, pentru care sunt veșnic osândiți de adevărații dușmani ai neamului nostru și al lui Hristos. În sufletul autorului se simte o urmă de tristețe. Jertfa martirilor din închisorile comuniste, în loc să ducă la canonizări de Sfinți, spre modele umane care să schimbe destinul României și al acestui popor minunat, nu numai că e trecută sub tăcere, dar e stigmatizată și chiar pusă la zid de
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
sentimentelor noastre oamenii vor începe să creadă că suntem reci și superficiali, neinteresați să-i cunoaștem, în plus, dacă vom persevera în a ne reține sentimentele, suntem expuși în mai mare măsură unor boli fizice și psihice. Fiecare a trăit tristețea pierderii unui prieten, emoția succesului, oboseala care se instalează după strădania de a rezolva o problemă dificilă, căldura calmă a unei zile de vară, spaima de a fi singur în mijlocul unei mulțimi. Fiecare speră să găsească iubire, bucurii și înțelegere
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
frica sau mânia dau pinteni, într-un fel, creativității. În acest sens, Teresa Amabile a studiat 12.000 de e-mail-uri pe care le-a primit zilnic de la persoane implicate în proiecte creative. Le-a clasificat în funcție de nivelul de frică, anxietate, tristețe, mânie, fericire și dragoste, pe care oamenii le-au avut în ziua respectivă. Rezultatul studiului a fost că procesul creativ este asociat pozitiv cu bucuria și dragostea iar negativ este asociat cu mânia, frica și anxietatea. Cercetările au demonstrat că
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
-se de s. cât timp acesta s-a găsit în dizgrație, reasumându-și-l când a început să fie tolerat. Dar literatură au scris în permanență. O spune franc Gellu Naum, într-un text din volumul Poetizați, poetizați (1970): „Am cu mine tristețea profundă a poeților care, toată viața, dar toată viața, s-au căznit să nu facă literatură, și până la urmă, răsfoind cele câteva sute de pagini, au descoperit că n-au făcut decât literatură”. Repere bibliografice: André Billy, La Littérature française
SUPRAREALISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290021_a_291350]
-
din sfera culturii (istorice, mitologice, artistice), aluzii (inclusiv titulare) livrești: Loreley, Străzile din Bruges, Tăcut și tainic Luvru, Elipse orfice, Pașii licornului, Tiche Fortuna, Întâlnire cu Verhaeren, Corbul lui Poe, Anabasis, Cosmograme, sintagme livrești, precum „romantismul lunii”, „temeritatea unor perihelii”, „tristețea curbei”. O poezie, Sub lunae luce, semnalată și de G. Călinescu, e scrisă în întregime în latină. Prozodic și prin atmosfera sufletească, o seamă de versuri de aici, ca și din Eternul spirit (1940), emană direct din lirica lui Mihai
ŢAŢOMIR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290097_a_291426]
-
prieten al meu, VR, 1992, 8-9; Toma Pavel, Jurnalul lui Nicu Steinhardt, „22”, 1992, 41; Cristea, A scrie, 45-53; Alexandru George, Critica lui N. Steinhardt, RL, 1993, 4, 5; Adrian Popescu, Înțeleptul de la Rohia, ST, 1993, 1; Mihai Iacob, Despre tristețea „rezistenței prin cultură”, RL, 1993, 14; Valeriu Cristea, N. Steinhardt - scriitor, monah, profet, CC, 1993, 4; Valentin Chifor, Sub semnul iubirii, ST, 1993, 5; Maria-Elena Ganciu, Poveste de dragoste, ECH, 1993, 7-8; Vlad Pavlovici, Imitatio Christi, ST, 1993, 8-9; Aurel
STEINHARDT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289916_a_291245]
-
București, 2003. Repere bibliografice: Ionel Gherghina, În așteptarea extratereștrilor, CRC, 2000, 3; Radu Pavel Gheo, Nimic despre extratereștri, O, 2000, 3; Doris Mironescu, Coborârea extratereștrilor, „Timpul”, 2000, 3; Daniel Cristea-Enache, Un erou al timpului nostru, ALA, 2002, 645; Ovidiu Nimigean, Tristețea metafizică a saltimbacului,„Monitorul”, 2002, 93; Șerban Axinte, Lumea din nasul clovnului, „Contrafort”, 2002, 9-10; Busuioc, Scriitori ieșeni (2002), 411-412; Șerban Foarță, Circul nostru vă prezintă două puncte, RL, 2003, 35; Marius Chivu, Terapia prin sinucidere¸ „22”, 2003, 705; C.
TEODOROVICI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290145_a_291474]
-
Roma, probabil la fiul său, Nicolae Țimiraș, secretarul Legației României. Cele câteva poeme din Cântecul vântului pot fi considerate ca o premisă a stărilor pe care le va revela Ț. în primul ciclu din Cântecele singurătății (1940). Scrise sub semnul tristeții apăsătoare, ele par a fi germenii din care se nasc mai târziu alte „poeme ale singurătății”. Trăirile de odinioară dau viață prezentului, îl transformă într-un spectacol vizionat parcă dintr-o peșteră interioară. Poetul are percepția senzorială a stărilor fluide
ŢIMIRAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290173_a_291502]
-
de mâncat și care, negăsind nimic, pleacă. La fel de dezamăgit ca pasărea ce s-a repezit la o piatră îl părăsesc eu pe Gautama”. Într-adevăr Măra se retrage înainte de sosirea dimineții, iar Marele Atotvăzător, „lipsit de praful pasiunii, victorios asupra tristeții întunericului”, folosindu-și capacitatea de meditație intră într-o transă adâncă. Biruința asupra Celui Rău marchează sfârșitul perioadei de liminalitate și este premisa transformării sale interioare. Lupta dintre Śăkyamuni și Măra a fost comparată de mai multe ori cu atacul
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
care i-a condamnat la moarte și i-o executat. Și o mai fost Încă unu’ cu el, Toni Livinschi, care era pontator la brigadă, la Canal, unde am fost eu. Dar Livinschi ăsta era tot trist așa, avea o tristețe În el... Nu era om rău, da’ avea o tristețe În sufletul lui... Acolo ne-au băgat și la izolare. Ce făceam la izolare? O pregătire spirituală. Era rugăciune, era meditație, erau discuții. Aveam o cărticică de rugăciuni a cardinalului
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Și o mai fost Încă unu’ cu el, Toni Livinschi, care era pontator la brigadă, la Canal, unde am fost eu. Dar Livinschi ăsta era tot trist așa, avea o tristețe În el... Nu era om rău, da’ avea o tristețe În sufletul lui... Acolo ne-au băgat și la izolare. Ce făceam la izolare? O pregătire spirituală. Era rugăciune, era meditație, erau discuții. Aveam o cărticică de rugăciuni a cardinalului Todea, Noul Testament..., și așa, pe furiș, mai citeam. Și scriam
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
că acolo Îs temperaturi foarte scăzute și de-aia eram totdeauna Îmbrăcate, ’fofolite. Aveam niște zeghi de lână și toată lumea stătea cu alea peste cap și se gândea că-i Ajunul Crăciunului, se gândea acasă, la cei dragi... Era o tristețe așa... o situație groaznică și, la un moment, n-am mai putut suporta și am mers pe la fete și le-am desfăcut așa zeghea și am spus cum se spune aici, la noi: „Slobod Îi a colinda?”. Și le-am
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
mai știu cum), profesorul Alexandrescu. Toți au evocat o (mare) personalitate locală, didactică și culturală. Dar singur studentul a surprins o notă distinctă a adevăratului Alistar, amintind de ironia sa. În rest, exagerări proprii „orațiilor funebre”, menite să amplifice o tristețe care nu era generală. S au căutat diverse apropieri simbolice, mai mult sau mai puțin inspirate. Cineva a dedus că moartea lui în vacanță e un semn de discreție, parcă spre a nu deranja. Ninsoarea care căzuse dimineață constituia alt
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
omagiale transformîndu-se, insesizabil, în panegirice. Ascultîndu-și povestea vieții - cînd nostimă, cînd penibilă - „spusă de străine guri”, „moș Călinescu” își stăpînea cu greu emoția, mai că-i venea să plîngă. Dar cînd i s-a dat cuvîntul, s-a scuturat de tristețea de parastas a adunării, a încercat să fie vesel, să glumească, să se resemneze în fața beteșugurilor care vor urma. „în fond - ne-a calmat el - n-am mai mult de șaizeci de ani!” La așa-numitul „punct trei”, banchetul, care
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
în Liteni. Mai zdravăn se ține moș Vasile, mezinul, însă și sănătatea lui a început să scîrțîie. Deocamdată bravează. „Filosofia” sa e că: „Sfîrșitul trebuie să înceapă de undeva”. Resemnarea tatei e de alt fel: mai profundă, acompaniată de o tristețe care aproape nu are semne exterioare, vizibilă numai în tivul înroșit al pleoapelor și în inapetența de a comunica. Ceva de genul „Lăsați-mă în pace!”, pentru a evita explicațiile care să-l arate cum e: vulnerat pînă în adîncul
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
repare ceva la șură, să îngrijească stupii... *L-am visat, nu o dată, pe tata, dar la lumina zilei multe din aceste vise își pierdeau consistența. Cel pe care-l notez aci m-a făcut să mă gîndesc la singurătatea și tristețea sa dinaintea morții. Stătea, parcă, la căpătîiul celor două morminte (al lui și al mamei), pe pe o banchetă, în costum național (cum de obicei nu purta), fără pălărie, cu coatele înfipte în genunchi, pe gînduri și plîngînd... Pe 23
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
seară în fața televizorului așteptînd comunicatele și imaginile. În centrul tuturor reportajelor e șeful statului. Ceea ce m-a impresionat însă în ultimul a fost chipul unei țărănci care continua să lucreze pe un lan de porumb năboit de ape: numai durere, tristețe și resemnare! Portret sugestiv, figura ei estompa gesticulația hortativă a președintelui. Probabil, mîine-poimîine năvala apelor va înceta. Treptat, urmele calamității vor dispărea. Ar trebui, totuși, ca din această întîmplare teribilă să se extragă concluziile cele mai adevărate. Inundațiile au scos
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
țin cu regularitate chiar și acest jurnal devenit „fără dată”. * Cu cîteva zile mai devreme decît era planificat, astăzi s-au sărbătorit 30 de ani de la înființarea ziarului (1 mai 1946). Improvizată, aniversarea mi-a dat, finalmente, un sentiment de tristețe. Primul a vorbit Mitulescu, citind smucit, cu întreruperi de ton, ba chiar și cu greșeli de pronunție („scursală” pentru „sucursală”), un istoric al publicației. Era probabil într-un din zilele sale proaste: confuz, împleticit, greoi. Ideea „materialului” său a fost
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]