119,707 matches
-
căruia regele ar fi fost legatul apostolic, un principiu central al autonomiei normande în Regatul Siciliei. Confruntată cu pericolele care înconjoară orice rege-copil, Constanța l-a plasat pe Frederic sub protecția papei Inocențiu al III-lea. Ea își dorea ca fiul ei să fie cresc ut ca un sicilian și să nu devină nimic mai mult decât rege al Siciliei, fără a emite pretenții diversioniste asupra Germaniei și nici asupra titulaturii de "rege al romanilor", pentru care fusese deja aclamat cumnatul
Constanța de Sicilia () [Corola-website/Science/328569_a_329898]
-
nobilii romani. Că Frederic avea să devină mult mai mult decât atât nu putea fi prevăzut atunci când Constanța a murit la sfârșitul lui noiembrie 1198. În testamentul ei, Constanța îl numea pe papa Inocențiu, care era totodată suzeranul feudal al fiului ei, protectorul lui Frederic. În "Divina Comedie", Dante o plasează pe Constanța în Paradis, deși subscrie la legenda potrivit căreia Constanța ar fi fost călugăriță.
Constanța de Sicilia () [Corola-website/Science/328569_a_329898]
-
Carol de Lorena (n. 953, Laon-d. 993, Orléans) a fost descendent la a șasea generație din Carol cel Mare, devenit duce al Lotharingiei Inferioare din 977 până la 991. Carol era fiul regelui Ludovic al IV-lea al Franței cu Gerberga de Saxonia și fratele mai tânăr al viitorului rege Lothar. Carol a fost exclus de la succesiunea pentru tronul Franței, iar împăratul romano-german Otto al II-lea l-a numit duce de
Carol de Lotharingia Inferioară () [Corola-website/Science/328579_a_329908]
-
că era vasal al lui fratelui său Lothar, acțiunile lui Carol în numele lui Otto au fost considerate ca acte de trădare și a continuat să fie exclus de la tron. La moartea lui Lothar din 986, magnații l-au ales pe fiul acestuia, Ludovic (ca Ludovic al V-lea), iar la moartea acestuia din 987, pe Hugo Capet. Astfel, Dinastia Capețienilor a preluat tronul Franței în condițiile dizgrației și ignorării drepturilor lui Carol. Căsătorie lui Carol cu fiica de joasă condiție a
Carol de Lotharingia Inferioară () [Corola-website/Science/328579_a_329908]
-
al lui Ugo a fost un motiv suplimentar pentru oponenții săi pentru a-i renunța dreptul la tron. În scopul de a avea mână liberă în Franța, Carol a abdicat de la conducerea ducatului de Lotharingia, care a trecut sub regența fiului său mai mare Otto. Carol a deschis războiul împotriva lui Hugo Capet, chiar capturând Rheims și Laon. Cu toate acestea, în Joia Mare a anului 991 (26 martie), el a fost prins, ca urmare a perfidiei episcopului Adalberon, și trimis
Carol de Lotharingia Inferioară () [Corola-website/Science/328579_a_329908]
-
a deschis războiul împotriva lui Hugo Capet, chiar capturând Rheims și Laon. Cu toate acestea, în Joia Mare a anului 991 (26 martie), el a fost prins, ca urmare a perfidiei episcopului Adalberon, și trimis împreună cu cel de al doilea fiu al său, Ludovic ca prizonieri ai lui Hugo, în Orléans, unde el a murit după puțină vreme, în sau înainte de 993. În 1666, mormântul lui Carol a fost descoperit în basilica Sfântului Servatius din Maastricht. Se pare că trupul săuar
Carol de Lotharingia Inferioară () [Corola-website/Science/328579_a_329908]
-
târziu, ceea ce-i permite lui Constantin să se proclame cezar. Sistemul Tetrarhiei se clatină serios, iar războiul civil distruge imperiul. Câștigătorul de pe urma acestei stări de fapt este Constantin, care oficializează cultul creștin. Elena devine împărăteasă-mamă și-l ajută pe Crispus, fiul nelegitim al lui Constantin cu Minervina, să ajungă cezar. Fausta, noua soție a lui Constantin, dă naștere mai multor fii și complotează împotriva lui Crispus, reușind să-l convingă pe Constantin să-și execute fiul. Elena încearcă să-i salveze
Preoteasa din Avalon () [Corola-website/Science/328592_a_329921]
-
Câștigătorul de pe urma acestei stări de fapt este Constantin, care oficializează cultul creștin. Elena devine împărăteasă-mamă și-l ajută pe Crispus, fiul nelegitim al lui Constantin cu Minervina, să ajungă cezar. Fausta, noua soție a lui Constantin, dă naștere mai multor fii și complotează împotriva lui Crispus, reușind să-l convingă pe Constantin să-și execute fiul. Elena încearcă să-i salveze viața, dar este trimisă la Ierusalim pentru a vizita locurile sfinte. Aici, ea caută să înțeleagă vechile învățături ale Zeiței
Preoteasa din Avalon () [Corola-website/Science/328592_a_329921]
-
și-l ajută pe Crispus, fiul nelegitim al lui Constantin cu Minervina, să ajungă cezar. Fausta, noua soție a lui Constantin, dă naștere mai multor fii și complotează împotriva lui Crispus, reușind să-l convingă pe Constantin să-și execute fiul. Elena încearcă să-i salveze viața, dar este trimisă la Ierusalim pentru a vizita locurile sfinte. Aici, ea caută să înțeleagă vechile învățături ale Zeiței în lumina noii religii și să găsească răspuns la întrebările care iau naștere la întâlnirea
Preoteasa din Avalon () [Corola-website/Science/328592_a_329921]
-
petrece în perioada în care creștinismul a trecut de la stadiul de religie interzisă la cel de religie oficială. O serie de personaje din roman au corespondent în realitatea istorică, printre ele numărându-se personaul principal, Elena, soțul ei Constantius Chlorus, fiul lor Constantin și fiul nelegitim al acestuia, Crispus. În prefața cărții, Diana L. Paxson recunoaște că puține fapte pot fi dovedite din poveștile legate de Elena, deși documentarea istorică făcută pentru acest roman a fost una complexă. Cu toate acestea
Preoteasa din Avalon () [Corola-website/Science/328592_a_329921]
-
care creștinismul a trecut de la stadiul de religie interzisă la cel de religie oficială. O serie de personaje din roman au corespondent în realitatea istorică, printre ele numărându-se personaul principal, Elena, soțul ei Constantius Chlorus, fiul lor Constantin și fiul nelegitim al acestuia, Crispus. În prefața cărții, Diana L. Paxson recunoaște că puține fapte pot fi dovedite din poveștile legate de Elena, deși documentarea istorică făcută pentru acest roman a fost una complexă. Cu toate acestea, ea este de părere
Preoteasa din Avalon () [Corola-website/Science/328592_a_329921]
-
Fiul baronului Iordachi Wassilko de Serecki (1795-1861) și al Anei de Kalmucki (Calmuțchi) (1811-1896), a crescut la moșia tatălui său din Berhomet. A urmat cursurile liceului din Cernăuți, unde a luat bacalaureatul în 1846 cu distincțiune. După aceea a studiat Filosofia
Alexandru Wassilko de Serecki (politician) () [Corola-website/Science/328584_a_329913]
-
nr. 5, în "Strada Alexandru Vasilco" pe timpul Cernăuțiului interbelic. Alexandru s-a căsătorit pe 16 iunie 1859 la Castelul Hlinița cu Ecaterina (1843-1920), fiica cavalerului Iordache de Flondor (1798-1868) și a Ecaterinei de Gaffenko (Gafencu) (1804-1849). Soții au avut patru fii, ulteriorii conți Wassilko de Serecki:
Alexandru Wassilko de Serecki (politician) () [Corola-website/Science/328584_a_329913]
-
Henric al III-lea (n. cca. 1140 - d. 21 iunie 1221) a fost duce de Limburg și conte de Arlon de la 1167 până la moarte. Henric era fiul și succesorul ducelui Henric al II-lea de Limburg cu Matilda de Saffenberg. În 1172, el a luptat împotriva contelui de Luxemburg, Henric al IV-lea cel Orb și a aliatului acestuia, contele Balduin al V-lea de Hainaut. Împrejurimile
Henric al III-lea de Limburg () [Corola-website/Science/328588_a_329917]
-
I) cu contele Mauger de Troina, precum și soră vitregă cu contele Simon de Sicilia și cu viitorul rege Roger al II-lea al Siciliei. În 1095, Constanță a fost căsătorită cu Conrad al II-lea de Italia, rege al Italiei, fiul și moștenitorul împăratului Henric al IV-lea cu prima soție a acestuia, Berta de Savoia. Soțul ei fusese rege al Germaniei din 1087 și al Italiei din 1093. Cu toate acestea, în cadrul conflictului dintre Henric al IV-lea și papa
Constanța de Sicilia (d. 1183) () [Corola-website/Science/328598_a_329927]
-
gest simbolic de umilință. Căsătoria lor a fost ranajată de către Urban al II-lea, care la acea vreme avea în vedere o alianță cu contele normand de Sicilia. Din căsătorie nu au rezultat copii. După trei ani de conflict cu fiul său, Henric al IV-lea și-a impus punctul de vedere prin convocarea "Reichstag"-ului de la Mainz în aprilie 1098. Conrad a fost depus și înlocuit în poziția de rege al Germaniei și Italiei de către fratele său mai mic, viitorul
Constanța de Sicilia (d. 1183) () [Corola-website/Science/328598_a_329927]
-
Henric al IV-lea (supranumit cel Orb) (n. cca. 1112 - d. 14 august 1196, Echternach) a fost conte de Luxemburg de la 1136 până la moarte, precum și conte de Namur din 1139 până la abdicarea sa din 1189. Henric era fiul lui Godefroi I, conte de Namur cu Ermesinda, una dintre fiicele contelui Conrad I de Luxemburg. El a moștenit comitatele de La Roche și Durbuy de la verii săi Henric al II-lea de Durbuy și Henric de Laroche. Atunci când a murit
Henric al IV-lea de Luxemburg () [Corola-website/Science/328589_a_329918]
-
pândește în întuneric. Sirio, îngrijitor la o grădină zoologică, asistă la comportamentul straniu al animalelor determinat de valul de radiații cosmice. Șocat de măcelărirea animalelor - menită să mușamalizeze cazul - el demisionează, cumpără camioneta unui păpușar ambulant și, alături de soția și fiul său, pornește prin lume pentru a descifra misterul evenimentelor. Timp de trei decenii, el adună bucăți de informații pe care le pune cap la cap. Astfel, reușește să afle despre copiii ținuți prizonieri în grădinița de la Funnyway. Aceștia duc o
Moartea cu melon () [Corola-website/Science/328593_a_329922]
-
sa Beatrice (d. 1076) s-a căsătorit cu , markgraf de Toscana, după care s-a recăsătorit cu ducele Godefroy al III-lea de Lotharingia Inferioară. În ceea ce o privește, Sofia s-a căsătorit cu contele Ludovic Montbéliard (1019-1071 și 1073). Fiul lor a fost Theodoric I de Montbéliard (1045-1105), care a succedat în Bar. Copiii lor au fost:
Sofia de Bar () [Corola-website/Science/328599_a_329928]
-
Adalberon (sau Ascelin) (d. 19 iulie 1030/ 1031) a fost cleric și poet francez, devenit episcop de Laon din 977. Adalberon era fiu al lui Reginar de Bastogne și nepot al episcopului Adalberon de Reims. El a studiat la Reims și s-a aflat în capitlul catedralei din Metz. Cronicarul Richerus de Reims amintește de o acuzație din 977 la adresa sa, lansată de
Adalberon de Laon () [Corola-website/Science/328580_a_329909]
-
capitlul catedralei din Metz. Cronicarul Richerus de Reims amintește de o acuzație din 977 la adresa sa, lansată de ducele Carol de Lotharingia, fratele regelui Lothar al Franței, episcopul fiind acuzat de adulter cu regina Ema de Italia, soția lui Lothar. Fiul Emei, Ludovic al V-lea al Franței l-a îndepărtat din Laon în 981. Atunci când Laon a fost capturat de către Carol de Lotharingia în 988, Adalberon a fost pus în închisoare, de unde însă a evadat și a căutat protecție pe lângă
Adalberon de Laon () [Corola-website/Science/328580_a_329909]
-
fost centrată pe personalitatea cneazului și a făcut din acesta figura centrală a narațiunii. A doua versiune a Cronicii lu Nestor este păstrată în Letopisețul Laurențian. A treia ediție a fost scrisă doi ani mai târziu fiind centrată pe persoana fiului lui Vladimir, Mstislav. Autorul acestei ultime revizuiri se poate să fi fost un grec, dat fiind faptul că numeroase date legate de istoria bizantină au fost actualizate. Această versiune se păstrează în Letopisețul Ipatiev. Dat fiind faptul că textul original
Cronica vremurilor trecute () [Corola-website/Science/328594_a_329923]
-
Theodoric al II-lea de Montbéliard (n. cca. 1080 - d. ianuarie 1163) a fost conte de Montbéliard de la 1105 până la moarte. El era fiul contelui Theodoric I de Montbéliard, de Bar și de Verdun (ca Teodoric I), cu Ermentruda de Burgundia. Theodoric a preluat posesiunile familiei, însă acestea erau râvnite de supușii săi. După moartea tatălui său din 1105, el a primit comitatul de
Teodoric al II-lea de Montbéliard () [Corola-website/Science/328604_a_329933]
-
Henric I (n. cca. 1059 - d. cca. 1119) a fost conte de Limburg și de Arlon de la 1082 până la moarte, precum și duce de Lotharingia între 1101 și 1106. Henric a fost fiul contelui Waleran I de Limburg cu Jutta, fiică a ducelui Frederic I de Lotharingia. El s-a opus arhiepiscopului Egilbert de Trier și a recuperat unele proprietăți pe care fosta contesă Adela le oferise Bisericii. Egilbert l-a somat să
Henric de Lorena Inferioară () [Corola-website/Science/328581_a_329910]
-
Inferioară, pe care Godefroi de Bouillon îl abandonase pentru a pleca în cruciadă. Ca duce, Henric s-a aflat în competiție cu contele Godefroi I de Louvain. El nu s-a dovedit loial nici față de împărat. El s-a raliat fiului împăratului, Henric atunci când acesta s-a revoltat împotriva împăratului, însă ulterior a revenit alături de Henric al IV-lea. Această manevră s-a dovedit nefericită pentru ducele de Lotharingia, dat fiind că Henric al IV-lea a murit în 1106, iar
Henric de Lorena Inferioară () [Corola-website/Science/328581_a_329910]