119,673 matches
-
în 1975, după Campionatul Mondial, s-a stabilit prin vot deschis clasamentul pe posturi din lotul lărgit al selecționatei României. Clasamentul pivoților a fost următorul: Doina Furcoi (47 voturi), Rozália Soós (41 de voturi). În 1976, cele 22 de jucătoare alese prin vot au fost urmărite în meciuri de pregătire și din campionatul intern, iar lotul a fost restrâns apoi la 16 jucătoare cu care s-a atacat etapa finală de omogenizare și pregătire. Astfel, în final, Rozália Soós a fost
Rozália Soós () [Corola-website/Science/328209_a_329538]
-
la campania întreprinsă de catepanul bizantin George Maniaces în Sicilia în 1038 împotriva sarazinilor din Emiratul de Sicilia, iar apoi în campania împotriva bizantinilor din Apulia împreună cu principele longobard Guaimar al IV-lea de Salerno. În 1042, normanzii l-au ales pe Guillaume drept conte la Melfi, iar Drogo a dobândit Venosa din partea lui Guaimar, în cadrul divizării în 12 părți a teritoriului cucerit. În 1044-1045, Drogo a luptat în favoarea fratelui său în Apulia, ocazie cu care i-a asediat pe bizantini
Drogo de Hauteville () [Corola-website/Science/328211_a_329540]
-
ocazie cu care i-a asediat pe bizantini în Bovino, cucerind localitatea. În 1046, când Guillaume a murit, Drogo și Petru I de Trani erau principalii candidați în preluarea succesiunii. În cele din urmă, Drogo, sprijinit de Guaimar, a fost ales pentru succesiunea fratelui său. Se puneau astfel bazele pentru constituirea dinastiei de Hauteville. Drogo a fost apoi abordat de Rainulf Trincanocte, normand din Dinastia Drengot și conte de Aversa, pentru a-l reconcilia pe acesta cu Guaimar, lucru pe care
Drogo de Hauteville () [Corola-website/Science/328211_a_329540]
-
cu ocazia asediului Siracusei. După asasinarea catepanului Nikefor Doukeianos, petrecută la Ascoli în 1040, normanzii au plănuit alegerea unui conducător din rândurile lor, în schimb au fost însă mituiți de către principele Atenulf al IV-lea de Benevento pentru a-l alege pe acesta drept conducător al lor. În 16 martie 1041, în apropiere de Venosa, pe râul Olivento, armata normandă a încercat să negocieze cu noul catepan bizantin, Mihail Doukeianos, însă tentativa nu a dat rezultate, drept pentru care bătălia s-
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
eliberarea lui Exaugustus, după care a fugit cu banii pe răscumpărare în teritoriul bizantin. El a fost înlocuit cu Argyrus, care a obținut câteva victorii, însă până la urmă a fost și el cumpărat de către bizantini. În septembrie 1042, normanzii au ales în fine un conducător din rândurile lor. Revolta antibizantină, longobardă la origine, devenea astfel normandă în caracter și în comandă. Guillaume "Braț de Fier" a fost ales cu titulatura de "conte". El și ceilalți conducători i-au solicitat lui Guaimar
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
urmă a fost și el cumpărat de către bizantini. În septembrie 1042, normanzii au ales în fine un conducător din rândurile lor. Revolta antibizantină, longobardă la origine, devenea astfel normandă în caracter și în comandă. Guillaume "Braț de Fier" a fost ales cu titulatura de "conte". El și ceilalți conducători i-au solicitat lui Guaimar recunoașterea cuceririlor lor. Ei au primit pământurile din jurul Melfi ca fief și l-au proclamat pe Guaimar ca "duce de Apulia și Calabria." La Melfi, în 1043
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
În Molise, normanzii au construit multe fortărețe pe terenul natural ușor de apărat, precum Santa Croce și Ferrante. Regiunea din jurul unei linii directe dintre Terracina și Termoli a cunoscut cea mai mare densitate a castelelor normande din Italia. Multe locuri alese pentru edificarea de castele erau la origine puncte fortificate samnite, refolosite de către romani și succesorii acestora; normanzii au denumit astfel de fortărețe drept "castellum vetus", "castel vechi." Multe castele din Molise aveau ziduri integrate în piatra munților și crestelor, așa încât
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
feminin, desfășurată în 1975, după Campionatul Mondial, s-a stabilit prin vot deschis clasamentul pe posturi din lotul lărgit al selecționatei României. Clasamentul centrilor a fost următorul: (43 voturi), Constantina Pițigoi (38 de voturi). În 1976, cele 22 de jucătoare alese prin vot au fost urmărite în meciuri de pregătire și din campionatul intern, iar lotul a fost restrâns apoi la 16 jucătoare cu care s-a atacat etapa finală de omogenizare și pregătire. Astfel, în final, Petruța Băicoianu-Cojocaru a fost
Doina Cojocaru () [Corola-website/Science/328226_a_329555]
-
Tancred de Hauteville, un nobil sărac originar din Cotentin, în Normandia. Cei doi frați s-au raliat răscialei longobarzilor împotriva controlului bizantin asupra Apuliei. Până în 1040, bizantinii pierduseră deja cea mai mare parte a provinciei. În 1042, Melfi a fost ales drept reședință a normanzilor, iar în septembrie al aceluiași an normanzii și-au ales drept conte pe Guillaume "Braț de Fier", care a fost apoi succedat de frații săi Drogo, cu titlul de "Comes Normannorum totius Apuliæ e Calabriæ" ("the
Robert Guiscard () [Corola-website/Science/328219_a_329548]
-
s-au raliat răscialei longobarzilor împotriva controlului bizantin asupra Apuliei. Până în 1040, bizantinii pierduseră deja cea mai mare parte a provinciei. În 1042, Melfi a fost ales drept reședință a normanzilor, iar în septembrie al aceluiași an normanzii și-au ales drept conte pe Guillaume "Braț de Fier", care a fost apoi succedat de frații săi Drogo, cu titlul de "Comes Normannorum totius Apuliæ e Calabriæ" ("the Count of all Normans in Apulia and Calabria"), și Umfredo, care sosise și el
Robert Guiscard () [Corola-website/Science/328219_a_329548]
-
Dinastia Hauteville din sudul Italiei. Abelard era fiul mai mare al lui Umfredo, conte de Apulia și Calabria (1051-1057) cu soția sa, longobarda, Gaitelgrima de Salerno. Abelard urma să moștenească pământurile tatălui său, însă Robert Guiscard, unchiul și protectorul său, ales conte la moartea lui Umfredo, le-a confiscat. În aprilie 1064, Abelard s-a aliat cu trei baroni nemulțumiți: (Godefroi de Conversano, Josselin de Molfetta și Robert de Montescaglioso), într-o rebeliune contra lui Robert Guiscard, care tocmai plecase pentru
Abelard de Hauteville () [Corola-website/Science/328227_a_329556]
-
Astfel, piercing-ul ombilical este considerat de unele persoane ca reprezentând un semn de imoralitate sau de superficialitate, ori este asociat femeilor de moravuri ușoare. După ce Christy Turlington a apărut în public expunându-și cercelul din buric, alte femei cunoscute au ales să adopte acest tip de piercing. Astăzi există un număr mare de femei celebre care poartă cercel în buric, între care multe fotomodele, cântărețe, actrițe, prezentatoare de televiziune, dar și femei de afaceri sau sportive. În cele ce urmează, este
Piercing în buric () [Corola-website/Science/328224_a_329553]
-
Marin Sebastus a fost un membru al dinastiei Sergio din Ducatul de Neapole și al familiei Capuano din Amalfi. El a avut titlul bizantin de "sebastos" atunci când a fost ales ca duce al Republicii Amalfi în 1096, în opoziție cu suzeranitatea normandă. Sub conducerea lui Bohemund de Taranto și a lui Roger I al Siciliei, normanzii au atacat Amalfi, însă au fost respinși. Cu ocazia acestui asediu, Bohemond s-a
Marin Sebastus de Amalfi () [Corola-website/Science/328237_a_329566]
-
votează aceste legi, în diferite variante, care au ca scop împărțirea pământului țăranilor, participanții direcți la Primul Război Mondial. De asemenea în perioada 1919-1923 se eliberează și noile constituții cu caracteristici generale: separarea puterii în stat, una sau două Camere alese prin vot direct și universal. În Regatul României spre sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea apar mișcări sociale tot mai puternice, care vor culmina cu răscoala din 1907. În prima jumătate a secolului al XX
Reforma agrară din 1921 () [Corola-website/Science/328236_a_329565]
-
baze de date ale companiei. Lucrurile par să intre pe făgașul cel bun dar, pe când participa la o serată organizată de contele Crane, laboratorul cu toate datele experimentului sare în aer, iar Gregor se sinucide. Warner este suspectat că a ales aceeași cale ca și Sorensen și este forțat să intre în laboratorul în flăcări, în încercarea de a mai salva ceea ce se poate. Această experiență are un efect neașteptat. Supus atacului nemilos al tuturor virusurilor asupra cărora se lucra în
Test de fiabilitate () [Corola-website/Science/328251_a_329580]
-
meritorii, fost distins cu titlul de „profesor de onoare” al Academiei de Belle Arte din Lyon. Cu toate că în vremea sa pictura murală monumentală se făcea în ulei, atunci când i s-a comandat o măreață lucrare monumentală pentru Ateneul Român, a ales să o realizeze în frescă, revitalizând astfel o veche tehnică. A lucrat aproximativ cinci ani la această pictură „al fresco”, iar la inaugurare, în 1939, aceasta era cea mai mare operă de artă efectuată până atunci în România. Lată de
Costin Petrescu (pictor) () [Corola-website/Science/328259_a_329588]
-
de fizica Box2D pentru a guverna obiecte de mediu și caracterul jucătorului.Jucătorul ghidează un băiat anonim prin medii periculoase și pline de capcane că el să iși gaseseasca sora.Dezvoltatorul a construit puzzle-uri în joc astfel încât jucătorul poate alege între mai multe variante pentru a le rezolva, majoritatea greșite. Playdead a numit stilul de joc ", studiu și moarte", si a folosit imagini înspăimântătoare pentru decesele băiatului când jucătorul greșește și folosește soluții neviabile. Jocul este prezentat în monocromatice negru-alb-si
Limbo (joc video) () [Corola-website/Science/328257_a_329586]
-
acestor personalități ale culturii românești, printre care s-au numărat , Ion Socolescu, George Mandrea, Ion Mincu, și mulți alții. Printre elevii lui George Sterian, din această școală, s-a numărat și pictorul Costin Petrescu. În 1893, George Sterian a fost ales deputat de Bacău, primind ca sarcină principală studierea în străinătate a stabilimentelor de instrucțiune publică, muzeelor, teatrelor și școlilor de arte decorative. După cinci ani, în 1898, a fost numit membru în "Comisiunea centrală consultativă pentru participarea României la Expoziția
George Sterian () [Corola-website/Science/328275_a_329604]
-
de arte decorative. După cinci ani, în 1898, a fost numit membru în "Comisiunea centrală consultativă pentru participarea României la Expoziția Universală de la Paris din 1900", unde a participat ulterior, în calitate de comisar delegat al Guvernului României. În 1901 a fost ales vicepreședinte al "Societății Arhitecților din România". Începând din 1904 a fost numit, succesiv, profesor de artă decorativă la Școala de Belle Arte din București, în 1905 inspector general al Artelor și Clădirilor, în 1906 director al "Secției de Artă Națională
George Sterian () [Corola-website/Science/328275_a_329604]
-
numiți de la centru, car purtau titlul de ban. Într-un mod similar, un voievod administra Transilvania . În 1105, Zadar, Split și alte câteva orașe din Dalmația au acceptat suzeranitatea lui Coloman, care în schimb le-a recunoscut dreptul să-și aleagă proprii lideri politici și religioși. Coloman a fost la fel precum înaintașul lui, Ladislau, un mare legiuitor, care a îndulcit într-o oarecare măsură severitatea pedepselor pe care le stabilise unchiul său. El a emis un statut separat al evreilor
Regatul Ungariei (1000–1538) () [Corola-website/Science/328221_a_329550]
-
obligații, spre deosebire de ceilalți proprietari funciari, care erau obligați să presteze servicii militare sau alte servicii speciale în schimbul pământului deținut. În această perioadă, administrația a început să se modifice: nobilimea locală era reprezentată în procedurile legale de doi până la patru „juzi” aleși în fiecare comitat. În această perioadă, s-a generalizat obiceiul nobililor bogați care aveau capacitatea financiară să-și ridice fortărețe și să oblige pe aristocrații mărunți să devină membri ai curții lor și să le sporească astfel prestigiul și puterea
Regatul Ungariei (1000–1538) () [Corola-website/Science/328221_a_329550]
-
rândul lor o ligă și i-au propus soțului reginei să accepte coroana. Mai înainte să fie încoronat în martie 1387, Sigismund a trebuit să jure că avea să respecte „bunele obiceiuri strămoșești” ale regatului și că avea să-și aleagă consilierii dintre membrii ligii sau dintre urmașii acestora Deși regina Maria a fost eliberată, ea nu a intervenit în guvernarea regatului în anii care aveau să urmeze. Sigismund a cedat partizanilor săi numeroase domenii regale, numărul castelelor regale scăzând în
Regatul Ungariei (1000–1538) () [Corola-website/Science/328221_a_329550]
-
armatele pentru atacarea Ungariei. Sigismund a murit în același an, iar următorii doi regi ai Ungariei, Albert al II-lea (1437-1439) și Vladislav I (1439-4144), au murit în campanile antiotomane. După moartea lui Vladislav al III-lea, nobilii maghiari au ales pe tron un rege-copil, Ladislau al V-lea Postumul, iar pentru funcția de regent pe aristocratul de origine română Iancu de Hunedoara, care urma să conducă regatul până la majoratul monarhului. Iancu de Hunedoara era fiul unui nobil mărunt, care se
Regatul Ungariei (1000–1538) () [Corola-website/Science/328221_a_329550]
-
prima de acest fel din lume. El a reușit să înfrângă forțele otomane în Transilvania în 1442 și în Serbia în 1443, dar a fost înfrânt în Bătălia de la Varna un an mai târziu. În 1446, parlamentul maghiar l-a ales pe Iancu de Hunedoara (Hunyadi János) pentru funcția de guvernator (1446-1453) iar mai apoi pentru cea de regent (1453-1456) al Ungariei. În 1448, Iancu de Hunedoara a încercat să îi alunge pe otomani din Europa, dar a fost înfrânt în
Regatul Ungariei (1000–1538) () [Corola-website/Science/328221_a_329550]
-
la Viena, unde a murit în cele din urmă în 1490. Magnații, care nu doreau în fruntea statului un alt rege puternic, au permis ascensiunea la tron a lui Vladislav al II-lea, rege al Boemiei, pe care l-au ales monarh datorită proverbialei sale slăbiciuni. Acest rege era cunoscut ca regele „Dobže” (în traducere „Bine”), datorită obiceiului său de acceptarea a oricărui act care îi era pus în față pentru semnare cu această exclamație. Rege Valdislav al II-lea a
Regatul Ungariei (1000–1538) () [Corola-website/Science/328221_a_329550]