121,069 matches
-
groaznic, este accident cerebral. Altă complicație frecventă este claudicațiea, rezultată din alimentarea insuficientă cu sânge a membrelor inferioare, din cauza atât a stenozei arterelor, cât și a unor segmente cu anevrism reduse de cheaguri. Ateroscleroza poate astfel afecta orice arteră din corp (creier, rinichi, intestine, etc). Ateroscleroza este asimptomatică până la formarea ateromului. Pot apărea:
Ateroscleroză () [Corola-website/Science/320670_a_321999]
-
în 1863 iar până la finalul secolului avea două vedete torpiloare mici și o corvetă. Forța Maritimă de Apărare Queensland a fost înființată în 1885 în vreme ce Australia de Sud opera o singură navă, HMCS "Protector". Tasmania avea și ea un mic corp de vedete torpiloare iar singura navă defensivă a Australiei de Vest forma Fremantle Naval Artillery. Personalul naval din Noul Wales de Sud și Victoria a luat parte la reprimarea Revoltei Boxerilor din China din 1900, iar HMCS "Protector" a fost
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
un batalion de artilerie de 212 oameni, a plecat din Sydney la 3 martie 1885 și a navigat până la debarcarea în portul Suakin din nord-estul Sudanului de la 29 martie, fiind atașați unei brigăzi constituite din scoțieni, grenadieri și personal al corpului de gardă Coldstream. Ulterior, aceștia au marșat spre Tamai într-o formațiune mare pătratică formată din 10.000 de soldați. Ajungând în oraș, au incendiat corturile și s-au întors la Suakin: trei australieni au fost răniți în luptele minore
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
a fost trimisă pentru a lucra la linia feroviară care se întindea de-a lungul deșertului către orașul Berber, situat pe malul Nilului. Apoi australienilor le-au fost desemnate misiuni de pază dar, la scurt timp, s-a organizat un corp de cămile iar 50 de oameni s-au oferit voluntari. Unitatea a efectuat o calatorie de recunoaștere spre Takdul la 6 mai și au fost puternic implicați în ambuscade în decursul cărora au fost uciși sau capturați mai mult de
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
cu cinci divizii de armată în Statul Liber Orange, în februarie. Forța de atac includea o divizie de cavalerie comandata de generalul locotenent John French și avea atașate unitatea Lancers a Noului Wales de Sud, infanteria călare a Queenslandului și Corpul Medical de Armată al Noului Wales de Sud. Prima dată a fost eliberat Kimberley în urma bătăliei de pe râul Modder iar burii care se retrăgeau au fost învinși la Paardeberg, generalul bur Piet Cronje fiind capturat în această luptă. Trupele britanice
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
Sydney Heads, intrarea din portul Sydney, fiind constituită din cuirasatul HMAS "Australia", trei crucișătoare de linie și trei distrugătoare, în vreme ce alte nave se aflau încă în construcție. Drept consecință, marina australiană a întrat în focul Primului Război Mondial ca o forță teribilă. Corpul Aerian Australian a fost creat ca parte a Armatei în anul 1912 iar în 1921 a fost separat sub forma Forței Aeriene Regale Australiene și devenind a doua ca vechime în lume. Deși aceste specializări nu erau legate printr-un
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
debutul Primului Război Mondial, guvernul australian a urmat rapid cererea engleză, cu primul ministru Joseph Cook declarând la 5 august 1914: Trupele de miliție nu erau îndrituite să servească peste mări, conform prevederilor Legii Apărării 1903, astfel că a fost creat un corp expediționar format exclusiv din voluntari sub denumirea de Forța Imperială Australiană (AIF) iar recrutările au început la 10 august 1914. Guvernul a înregimentat 20.000 de oameni, organizați ca o divizie de infanterie și o brigadă de cavalerie ușoară plus
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
de voluntari - aparte de AIF - și constând într-un batalion de infanterie plus 500 de rezerviști din marină și foști marinari - cu denumirea Forța Expediționară Militară și Navală Australiană (AN&MEF) și pusă sub comanda colonelului William Holmes. Obiectivele acestui corp expediționar erau stațiile radio din Yap în Insulele Caroline, Nauru și Rabaul din Noua Guinee Germană. Trupele au ajuns la Rabaul la 11 septembrie 1914 și au ocupat orașul în ziua următoare întâmpinând doar o rezistență slabă din partea apărătorilor germani
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
În scopul eliminării turcilor din război, britanicii au decis să organizeze o debarcare la Gallipoli iar după o perioadă de instrucție și reorganizare, australienii au fost incluși alături de trupele britanice, indiene și franceze în această campanie. Armata combinată reprezentată de Corpul de Armate al Australiei și Noii Zeelande (ANZAC) - comandată de generalul britanic William Birdwood - a debarcat în peninsula Gallipoli la 25 aprilie 1915. Deși campania părea promițătoare și avea perspectiva transformării războiului, Campania Gallipoli a fost slab concepută și a
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
predat la 30 octombrie 1918. Unitățile de cavalerie ușoară au fost folosite ulterior la reprimarea revoltei naționaliste din Egipt din 1919 ceea ce au făcut cu eficiență și brutalitate suferind însă și o serie de pierderi în acest proces. Între timp, Corpul Aerian Australian (AFC) a cunoscut o dezvoltare remarcabilă iar independența sa ca armă națională separată era unică printre dominioane. A fost desfășurat un singur avion în Noua Guinee Germană în 1914 totuși primul zbor operațional nu a avut loc până la
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
extins curând și patru escadrile puteau fi remarcate în Egipt, Palestina și frontul de vest unde s-au comportat onorabil. Cinci divizii de infanterie ale AIF au participat la confruntările militare din Franța și Belgia, părăsind Egiptul în martie 1916. Corpul I ANZAC a ocupat poziții într-un sector liniștit de la sud de Armentieres la 7 aprilie 1916 iar pentru următorii doi ani și jumătate AIF a participat la majoritatea bătăliilor majore de pe frontul de vest. Deși cruțată de dezastruasa primă
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
cele din urmă, la 7 mai, a sosit și Divizia a 5-a și a rămas pe poziție până la finalul bătăliei de la mijlocul lunii mai. Combinate, aceste eforturi au costat trupele australiene 7.482 de soldați. La 7 iunie 1917, Corpul II ANZAC - alături de alte două corpuri britanice - a lansat o operațiune în Flandra cu scopul eliminării unei pungi formate din trupe germane la sud de Ypres.. Atacul a debutat cu detonarea a 454.545 kg de exploziv plasat sub creasta
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
a sosit și Divizia a 5-a și a rămas pe poziție până la finalul bătăliei de la mijlocul lunii mai. Combinate, aceste eforturi au costat trupele australiene 7.482 de soldați. La 7 iunie 1917, Corpul II ANZAC - alături de alte două corpuri britanice - a lansat o operațiune în Flandra cu scopul eliminării unei pungi formate din trupe germane la sud de Ypres.. Atacul a debutat cu detonarea a 454.545 kg de exploziv plasat sub creasta Messines, distrugând tranșeele germane. Avansarea a
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
creasta Messines, distrugând tranșeele germane. Avansarea a avut loc practic fără opoziție și, în ciuda unui puternic contraatac german în ziua următoare, ea a fost încununată de succes. Pierderile australiene din timpul bătăliei de la Messines numără aproape 6.800 de oameni. Corpul I ANZAC a luat apoi parte la a treia bătălie de la Ypres, în Belgia, ca parte a campaniei de capturare a platoului Gheluvelt, între septembrie și noiembrie 1917. Acțiuni individuale au avut loc la Menin, pădurea Polygon (26-27 septembrie), Broodseinde
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
în luptele pentru oprirea valului ofensiv german. La sfârșitul lunii mai, germanii au împins linia frontului cu 50 de km spre Paris. În această perioada, australienii au luptat la Dernacourt, Morlancourt, Villers-Bretonneux, pădurea Hangard, Hazebrouck și Hamel. La Hamel, comandantul Corpului Australian - locotenent generalul John Monash - a utilizat cu succes, pentru prima dată într-un atac, armate combinate incluzând aviația, artileria și blindatele. Ofensiva terestră germană a luat un scurt răgaz la jumătatea lunii iulie, perioadă de acalmie în care australienii
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
tehnica armelor combinate dezvoltată anterior la Hamel, s-au înregistrat progrese semnificative culminând cu ceea ce avea să fie denumită "Ziua Neagră" de către armata germană. Ofensiva a continuat timp de patru luni iar în timpul celei de-a doua bătălii de pe Somme Corpul Australian a luptat la Lihons, Etinehem, Proyart, Chuignes și Mont St. Quentin înainte de confruntarea finală de la Montbrehain din 5 octombrie 1918. AIF era scoasă de pe linia frontului atunci când a fost declarat armistițiul de la 11 noiembrie 1918. Un total de 416
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
a fost retrasă pentru a servi în Grecia fiind înlocuită de Divizia a 9-a. Forțele australiene din Mediterana au luat parte la o serie de campanii pe parcursul anului 1941. În aprilie, Divizia a 6-a alături de alte elemente ale Corpului I și câteva nave de război australiene au făcut parte din armata Aliată care a încercat fără succes să apere Grecia de învazia germană din timpul bătăliei Greciei. La finalul acestei campanii, Divizia a 6-a a fost evacuată în
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
până spre granița cu Egiptul. Divizia a 9-a și Brigada a 7-a australiene s-au aflat sub asediu la Tobruk și au apărat cu succes portul cheie până la înlocuirea lor cu trupe britanice în octombrie. Pe timpul lunii iunie, corpul principal al Diviziei a 7-a, o brigadă din Divizia a 6-a și comandamentul central al Corpului I au luat parte la Campania din Siria și Liban împotriva trupelor guvernului de la Vichy. Rezistența a fost mai puternică decât se
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
sub asediu la Tobruk și au apărat cu succes portul cheie până la înlocuirea lor cu trupe britanice în octombrie. Pe timpul lunii iunie, corpul principal al Diviziei a 7-a, o brigadă din Divizia a 6-a și comandamentul central al Corpului I au luat parte la Campania din Siria și Liban împotriva trupelor guvernului de la Vichy. Rezistența a fost mai puternică decât se așteptau; australienii au fost implicați în majoritatea luptelor și au înregistrat cele mai multe pierderi înainte ca Franța să capituleze
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
sfârșitul lui 1944, trupele australiene și escadrilele RAAF au înlocuit garnizoanele americane din estul Noii Guinei, Noua Britanie și Bougainville și au lansat ofensive care vizau eliminarea sau izolarea trupelor japoneze rămase în aceste zone. În mai 1945, unitățile din Corpul I, Forța I de Tactică Aeriană Australiană, USAAF și USN au declanșat Campania din Borneo care a continuat până la sfârșitul războiului. Dar aceste campanii au contribuit în mică măsură la înfrângerea Japoniei și rămâne un subiect controversat utilitatea lor. După
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
Jasper. Jinx își dă seama de capcana și frâneză la timp, după care aleargă la gaura lui de șoarece, dar Japser îl prinde cu coada. Jasper aruncă șoarecele în aer, care aterizează pe coada pisicii, apoi aleargă în jos pe corpul pisicii până când trebuie să se oprească din nou chiar în fața gurii pisicii. Jinx aleargă spre ușă, iar Jasper merge nevinovat în spatele lui, sare în fața ușii și deschide gura. Jinx intră în capcana, dar își da seama de asta și iese
Puss Gets the Boot () [Corola-website/Science/320685_a_322014]
-
un simplu om, iar acest lucru o va determina pe Kikyo să-l considere pe Inuyasha responsabil pentru rănile ei letale și-l va sigila de Copacul Vremurilor. Înainte să moară, îi cere surorii ei Kaede să ardă Giuvaerul împreună cu corpul ei, pentru că nimeni să nu îl folosească în scopuri malefice. Deoarece Giuvaerul Sacru este un obiect mistic, cu puteri miraculoase, este urmărit de orice demon ce dorește amplificarea puterii sale, iar acest lucru o determina pe Urasue să o readucă
Kikyo () [Corola-website/Science/320672_a_322001]
-
-l ucidă a fost Inuyasha, deoarece a simțit că este doar un semidemon și că acesta trăia o viață anormal de solitara (asemeni ei). Totodată, avea grija de Onigumo, un bandit paralizat, cu cicatrici provocate de arsuri pe toată suprafața corpului său. Mai tarziu, Kikyo se va întâlni cu Inuyasha și îi va relata despre condiția păzirii Giuvaerului, impunându-și un stil de viață stoic și să-și ascundă sentimentele; ulterior, cei doi se vor îndrăgosti, iar în timpul acestui eveniment, Tsubaki
Kikyo () [Corola-website/Science/320672_a_322001]
-
Inuyasha (deghizat în Kikyo). Crezând că Inuyasha a trădat-o, Kikyo își adună ultimele puteri pentru a-l sigila de Copacul Vremurilor cu o săgeată de sigilare, fiind adormit pentru 50 de ani. Apoi, îi ordona lui Kaede să ardă corpul ei împreună cu Giuvaerul, pentru că puterea să nemăsurata să nu fie folosită pentru rău din nou. Deoarece Kikyo îl ură pe Inuyasha la momentul morții ei, Giuvaerul a devenit corupt. 50 de ani mai tarziu, o vrăjitoare numită Urasue fură rămășițele
Kikyo () [Corola-website/Science/320672_a_322001]
-
Deoarece Kikyo îl ură pe Inuyasha la momentul morții ei, Giuvaerul a devenit corupt. 50 de ani mai tarziu, o vrăjitoare numită Urasue fură rămășițele pământești ale lui Kikyo și niște pământ din mormântul ei, pentru a crea un nou corp din lut și oase pentru aceasta. Totuși, Urasue a fost deranjată să constate că trupul creat de ea nu este animat datorită lipsei spiritului și sufletului lui Kikyo. Realizează rapid că aceste componente s-au reincarnat deja într-un alt
Kikyo () [Corola-website/Science/320672_a_322001]