119,707 matches
-
Ludovic I (n. 23 decembrie 1173, Kelheim - 15 septembrie 1231, Kelheim), membru al casei de Wittelsbach, a fost duce de Bavaria din 1183 și conte palatin de Renania din 1214. Ludovic a fost fiul ducelui Otto al III-lea de Bavaria cu Agnes de Loon. El a fost căsătorit cu Ludmila, fiică a ducelui Frederic de Boemia. Ludovic a extins teritoriul ducatului de Bavaria și a întemeiat mai multe orașe. Printre orașele fondate de
Ludovic I de Bavaria () [Corola-website/Science/328642_a_329971]
-
Welfilor, care în schimb i-a confirmat stăpânirea veșnică a familiei Wittelsbach asupra Bavariei. Însă în 1211 Ludovic s-a alăturat taberei familiei de Hohenstaufen; împăratul Frederic al II-lea l-a recompensat cu stăpânirea asupra Palatinatului renan în 1214. Fiul său, Otto a fost căsătorit cu Agnes de Palatinat, o nepoată a ducelui Henric Leul și a lui Conrad de Palatinat. Prin această căsătorie, familia Wittelsbach a moștenit Palatinatul, păstrându-l ca posesiune până la 1918. Tot din acel moment, leul
Ludovic I de Bavaria () [Corola-website/Science/328642_a_329971]
-
Otto I (n. 1150-d. 1207) a fost conte de Geldern și de Zutphen de la 1182 până la moarte. Otto era fiul contelui Henric I de Geldern cu Agnes de Arnstein. În 1184, el s-a căsătorit cu Richarda, una dintre fiicele ducelui Otto al III-lea cel Mare de Bavaria cu Agnes de Loon. s-a raliat împăratului Frederic I Barbarossa
Otto I de Geldern () [Corola-website/Science/328639_a_329968]
-
ei au părăsit Orientul. Otto a fost unicul supraviețuitor al cruciadei provenit din Țările de Jos, și a ajuns acasă în 1190. Otto este menționat ca primul conte al comitatelor unite de Geldern și de Zutphen în 1190. Unul dintre fiii săi, prin confuzie, este numit tot (n. 1195), el ajungând episcop de Utrecht între 1212 și 1213. Împreună cu Richarda de Bavaria, Otto a avut următorii copii:
Otto I de Geldern () [Corola-website/Science/328639_a_329968]
-
Sicilia - d. 12 februarie? 1242), membru al dinastiei Hohenstaufen, a fost rege al Siciliei între 1212 și 1217, duce de Suabia din 1216 până în 1235 și rege al Romanilor (formal "Rex Romanorum") între 1220 și 1235. Henric a fost singurul fiu al împăratului Frederic al II-lea (față de care a fost și co-rege) cu prima soție a acestuia, Constanța de Aragon. De asemenea, el era frate mai mare al lui Conrad al IV-lea al Germaniei. El a fost cel de
Henric al II-lea de Suabia () [Corola-website/Science/328644_a_329973]
-
a condus Germania, însă pentru nu fi confundat cu împăratul Henric al VII-lea din 1312-1313, Henric este numărat ca Henric (al VII-lea). Pe când Frederic al II-lea lupta pentru a obține coroana Germaniei, el l-a încoronat pe fiul său ca rege al Siciliei în februarie 1212, prin grija papei Inocențiu al III-lea, în condițiile în care un acord între Frederic și papă stipula ca regatele Germaniei și Siciliei să nu fie unite sub același conducător. Dion acest
Henric al II-lea de Suabia () [Corola-website/Science/328644_a_329973]
-
ca regatele Germaniei și Siciliei să nu fie unite sub același conducător. Dion acest motiv, regența asupra Regatului Siciliei a revenit mamei sale, iar nu tatălui. Cu toate acestea, după moartea lui Inocențiu din 1216, Frederic l-a chemat pe fiul său în Germania și și-a acordat sieși din nou titlul de rege al Siciliei în 1217. Mama lui Henric a rămas ca regentă în Sicilia, de această dată în numele lui Frederic, până în 1220. În Germania, Frederic al II-lea
Henric al II-lea de Suabia () [Corola-website/Science/328644_a_329973]
-
femeie cu șapte ani mai mare decât el, Margareta, fiica ducelui Leopold al VI-lea de Austria. 16 luni mai târziu, la 23 martie 1227, Margareta a fost încoronată ca regină a Germaniei în Aachen. Această uniune a produs doi fii: Henric (care a murit de tânăr, în cca. 1242/1245) și Frederic. Henric se pare că a fost un conducător plin de viață și cultivat și s-a înconjurat de mulți "Minnesänger" la curtea sa. Este posibil ca el însuși
Henric al II-lea de Suabia () [Corola-website/Science/328644_a_329973]
-
de încurajare a orășenimii, l-au silit însă să emită în Worms la 1 mai 1231 "Statutum in favorem principum", în favoarea principilor și îndreptată împotriva orașelor, și ca urmare a plângerilor acestora Frederic al II-lea s-a întors împotriva fiului său — împăratul era dependent de sprijinul principilor pentru politica sa din Italia. Printre alte lucruri care au condus la creșterea discordiei dintre tată și fiu se numără și faptul că Frederic a stabilit unele regulamente referitoare la Henric în timpul minoratului
Henric al II-lea de Suabia () [Corola-website/Science/328644_a_329973]
-
orașelor, și ca urmare a plângerilor acestora Frederic al II-lea s-a întors împotriva fiului său — împăratul era dependent de sprijinul principilor pentru politica sa din Italia. Printre alte lucruri care au condus la creșterea discordiei dintre tată și fiu se numără și faptul că Frederic a stabilit unele regulamente referitoare la Henric în timpul minoratului acestuia, care îi reduceau din autoritate. În 1232, Henric a jurat credință și supunere față de tatăl său la Cividale. În același an, Henric a reînnoit
Henric al II-lea de Suabia () [Corola-website/Science/328644_a_329973]
-
jurat credință și supunere față de tatăl său la Cividale. În același an, Henric a reînnoit liga dintre Hohenstaufeni și casa regală franceză, iar în anul următor, l-a supus pe ducele Otto al IV-lea de Bavaria și de Palatinat, fiul ducelui Ludovic I de Bavaria. Cu toate acestea, în 1233/1234, el l-a stârnit din nou pe tatăl său, atunci când a intervenit împotriva inchizitorului Conrad de Marburg, într-un moment când Frederic încerca să îl aducă pe papa Grigore
Henric al II-lea de Suabia () [Corola-website/Science/328644_a_329973]
-
intervenit împotriva inchizitorului Conrad de Marburg, într-un moment când Frederic încerca să îl aducă pe papa Grigore al IX-lea într-o alianță împotriva ligii lombarde. Frederic al II-lea a reacționat cu tărie și l-a proscris pe fiul său în 5 iulie 1234. Henric s-a revoltat și a format o alianță cu Liga Lombardă în decembrie. Totuși, el a fost nevoit să se supună tatălui său în 2 iulie 1235 la Wimpfen, fiind abandonat de cei mai mulți dintre
Henric al II-lea de Suabia () [Corola-website/Science/328644_a_329973]
-
tânăr, Conrad a fost numit duce de Suabia și de asemenea ales ca rege al Germaniei. Aliații lui Henric au fost iertați pe cât posibil. Frederic al II-lea a reacționat față de slăbirea puterii regale apărute ca urmare a disputei cu fiul său și, printre altele, a convocat adunarea imperială ("Reichsversammlung") la Mainz în 25 august 1235. Henric a fost ținut prizonier în diferite locații din Apulia. Izolarea sa se poate să fi fost impusă atât din cauza sănătății sale, cât și a
Henric al II-lea de Suabia () [Corola-website/Science/328644_a_329973]
-
său pe când era mutat de acolo către Nicastro. Unii cronicari consemnează că ar fi fost vorba de o tentativă de sinucidere. Tatăl său l-a înmormântat cu onoruri refale în catedrala din Cosenza. Frederic, cel de al doilea și singurul fiu al lui Henric care i-a supraviețuit, a fost deposedat de succesiune odată cu tatăl său, după rebeliunea din 1235. Cu toate acestea, în testamentul său, bunicul său Frederic al II-lea i-a încredințat Ducatul de Austria și Marca de
Henric al II-lea de Suabia () [Corola-website/Science/328644_a_329973]
-
mai 1254, Lavello, Basilicata), membru al dinastiei Hohenstaufen, a fost rege al Ierusalimului (sub numele de Conrad al II-lea; din 1228), al Germaniei (din 1237) și al Siciliei (sub numele de Conrad I; din 1250). Conrad era unul dintre fiii împăratului Frederic al II-lea de Hohenstaufen cu regina regenta a Ierusalimului, Isabela a II-a (Iolanda), ca al doilea fiu al acestora. Mama sa a murit în timpul nașterii sale. Prin tatăl său, Conrad era nepotul lui Henric al VI
Conrad al IV-lea al Germaniei () [Corola-website/Science/328649_a_329978]
-
1228), al Germaniei (din 1237) și al Siciliei (sub numele de Conrad I; din 1250). Conrad era unul dintre fiii împăratului Frederic al II-lea de Hohenstaufen cu regina regenta a Ierusalimului, Isabela a II-a (Iolanda), ca al doilea fiu al acestora. Mama sa a murit în timpul nașterii sale. Prin tatăl său, Conrad era nepotul lui Henric al VI-lea și strănepotul lui Frederic I Barbarossa. Conrad a trăit în Italia până în 1235, când a vizitat pentru prima dată Germania
Conrad al IV-lea al Germaniei () [Corola-website/Science/328649_a_329978]
-
era condus de tatăl său că regent prin împuterniciți, era istovit ca urmare a războiului lombarzilor, pana cand Conrad și-a declarat majoratul, iar regenta tatălui său și-a pierdut validitatea. Atunci cand Frederic al II-lea l-a deposedat pe fiul său mai mare, fratele rebel al lui Conrad, pe nume Henric, în 1237 Conrad a fost ales în locul acestuia că rege al românilor prin dietă de la Viena. Acest titlu presupunea promovarea să în viitor că împărat româno-german. Arhiepiscopul Siegfried al
Conrad al IV-lea al Germaniei () [Corola-website/Science/328649_a_329978]
-
de Thuringia a fost succedat că anti-rege de către contele Willem al II-lea de Olanda. Tot în 1246, Conrad s-a căsătorit cu Elisabeta de Bavaria, fiica a ducelui Otto al II-lea de Bavaria. Cei doi au avut un fiu, Conrad(în), în 1252. În 1250, Conrad a stabilizat momentan situația din Germania prin înfrângerea lui Willem de Olanda și a aliaților renani ai acestuia. Atunci cand Frederic al II-lea a murit în același an, el apucase să treacă Sicilia
Conrad al IV-lea al Germaniei () [Corola-website/Science/328649_a_329978]
-
pe Manfred și să exercite controlul asupra regiunii. În octombrie 1253, trupele sale au cucerit Napoli. Cu toate acestea, Conrad nu a reușit să îi spună pe sprijinitorii papei, iar suveranul pontif a oferit în schimb Sicilia lui Edmund Crouchback, fiul regelui Henric al III-lea al Angliei (1253). Conrad a fost excomunicat în 1254 și a murit de malarie în același an la Lavello, în provincia Basilicata. Mai întâi Manfred, iar apoi fiul său minor Conradin de Hohenstaufen, au continuat
Conrad al IV-lea al Germaniei () [Corola-website/Science/328649_a_329978]
-
oferit în schimb Sicilia lui Edmund Crouchback, fiul regelui Henric al III-lea al Angliei (1253). Conrad a fost excomunicat în 1254 și a murit de malarie în același an la Lavello, în provincia Basilicata. Mai întâi Manfred, iar apoi fiul său minor Conradin de Hohenstaufen, au continuat lupta cu papalitatea, desi fără succes. Rămasă văduva, Elisabeta s-a recăsătorit cu Meinhard, care în 1286 va deveni duce de Carintia. Odată cu moartea lui Conrad din 1254 a început "interregnum"-ul, în timpul
Conrad al IV-lea al Germaniei () [Corola-website/Science/328649_a_329978]
-
Henric (n. 1173 - d. 28 aprilie 1227) a fost conte palatin al Rinului între 6 august 1195 și 1213. Henric a fost fiul cel mare al ducelui Henric Leul din dinastia Welfilor, de pe urma căsătoriei acestuia cu Matilda de Anglia. El a crescut în Anglia și a devenit conte palatin al Rinului ca urmare a căsătoriei sale din 1193 cu Agnes, moștenitoare a comitatului
Henric al V-lea de Palatinat () [Corola-website/Science/328651_a_329980]
-
început, însă apoi a trecut de partea rivalului lui Otto, Filip de Suabia din familia Staufenilor din 1203. După ce a moștenit proprietăți semnificative în Germania de Nord din partea fratelui său Wilhelm în 1213, Henric a acordat stăpânirea asupra Palatinatului către fiul său, Henric, iar el s-a mutat în nord. El a abandonat proprietățile din nordul Germaniei în favoarea fiului fratelui său Wilhelm, Otto. Henric a murit în 1227 și este înmormântat în catedrala din Braunschweig. În 1193, Henric a fost căsătorit
Henric al V-lea de Palatinat () [Corola-website/Science/328651_a_329980]
-
După ce a moștenit proprietăți semnificative în Germania de Nord din partea fratelui său Wilhelm în 1213, Henric a acordat stăpânirea asupra Palatinatului către fiul său, Henric, iar el s-a mutat în nord. El a abandonat proprietățile din nordul Germaniei în favoarea fiului fratelui său Wilhelm, Otto. Henric a murit în 1227 și este înmormântat în catedrala din Braunschweig. În 1193, Henric a fost căsătorit cu Agnes (n. 1177-d. 1204), fiică a contelui palatin Conrad. Cei doi au avut următorii trei copii: În
Henric al V-lea de Palatinat () [Corola-website/Science/328651_a_329980]
-
Stancu, în acel moment președinte al Uniunii Scriitorilor, acesta exprimându-și într-o scrisoare oficială „înalta prețuire” față de „jertfa poetului Ion Șiugariu, căzut eroic pe frontul antifascist”, subliniind faptul că „mama care a dat naștere și a crescut un asemenea fiu, dăruit țării până în ultima sa clipă de viață, împarte cu fiul-erou gloria și recunoștința ce li se cuvine deopotrivă”. În 2015, autoritățile române s-au opus unei inițiative de numire a unui pod din Slovacia în amintirea sa, motivând că
Ion Șiugariu () [Corola-website/Science/328648_a_329977]
-
la scurtă vreme după aceea, haganul hazarilor a trimis soli la „voievodul” Levedi, căruia i-a propus să îl recunoască drept „mare principe”. Levedi ar fi refuzat titlul, propunând în schimb recunoșterea ca mare principe a lui Álmos sau a fiului acestuia, Árpád. Haganul a fost de acord cu această propunere. Constantin al VII-lea afirmă că că liderii tribuirilor maghiare l-ar fi preferat pe Árpád pentru noua demnitate, dar cercetătorii moderni consideră Álmos a fost primul mare principe al
Preistoria maghiarilor () [Corola-website/Science/328643_a_329972]