119,707 matches
-
lui Conrad, conte palatin al Rinului, cu soția sa, Irmengarda de Henneberg. Tatăl ei, Conrad, era frate vitreg al împăratului Frederic I Barbarossa. Chiar înainte de 1180, a promis-o pe Agnes ca logodnică pentru Henric al V-lea de Braunschweig, fiul mai mare al Welfului Henric Leul, în scopul de a dezamorsa conflictul dintre casele de Hohenstaufen și Welf. În 1193, fiul și succesorul lui Barbarossa, Henric al VI-lea de Hohenstaufen, dorea să creeze o alianță politică cu regele Filip
Agnes de Hohenstaufen () [Corola-website/Science/328652_a_329981]
-
I Barbarossa. Chiar înainte de 1180, a promis-o pe Agnes ca logodnică pentru Henric al V-lea de Braunschweig, fiul mai mare al Welfului Henric Leul, în scopul de a dezamorsa conflictul dintre casele de Hohenstaufen și Welf. În 1193, fiul și succesorul lui Barbarossa, Henric al VI-lea de Hohenstaufen, dorea să creeze o alianță politică cu regele Filip al II-lea al Franței, scop în care intenționa să acorde regelui Franței mâna verișoarei sale Agnes. Atunci când tânărul Henric al
Agnes de Hohenstaufen () [Corola-website/Science/328652_a_329981]
-
imediat căsătoria. Cu toate acestea, Conrad a renunțat la rezistența sa inițială față de căsătoria dintre Agnes și Henric și, constatând că aceasta fusese deja binecuvântată de Biserică, a decis să încerce să îl convingă pe împărat de avantajele acestei căsătorii. Fiii lui Conrad muriseră de tineri, iar Henric al VI-lea ar fi putut să își asigure succesiunea asupra Palatinatului renan prin înfeudarea lui Henric Welf. În plus, Conrad și Agnes l-au convins pe împărat să acorde iertarea lui Henric
Agnes de Hohenstaufen () [Corola-website/Science/328652_a_329981]
-
dorea reglementarea conflictului cu Welfii din Germania, astfel încât să aibă parte de liniște în imperiu și să poată să își emită pretențiile asupra Siciliei după moartea pretendentului Tancred de Lecce în 20 februarie 1194. Agnes și Henric au avut un fiu și două fiice:
Agnes de Hohenstaufen () [Corola-website/Science/328652_a_329981]
-
Floris al II-lea (numit Floris cel Gras) (n. cca. 1080 - d. 2 martie 1121) a fost conte de Olanda, fiind primul care a inclus efectiv în titulatură această denumire. Floris a fost fiul contelui Dirk al V-lea de Olanda și al Othildei. El a dus la bun sfârșit conflictul cu episcopul de Utrecht, cel mai plauzibil prin transformarea acestuia în vasal al său. În 1101, el a fost înzestrat cu titulatura de
Floris al II-lea de Olanda () [Corola-website/Science/328666_a_329995]
-
a căsătorit cu Gertrude, fiica ducelui Theodoric al II-lea de Lorena. Gertruda și-a schimbat numele în Petronila (ca derivare de la Sfântul Petru), ca recunoaștere a loialității sale față de Sfântul Scaun. Petronila și Floris au avut patru copii, trei fii: Dirk, Floris, Simon, și o fiică: Hedwiga. Dirk va deveni succesor ca Dirk al VI-lea, însă Floris, devenit cunoscut ca Floris cel Negru va contesta puterea fratelui său mai mare.
Floris al II-lea de Olanda () [Corola-website/Science/328666_a_329995]
-
Conții de Olanda s-au aflat la conducerea comitatului de Olanda din Țările de Jos între secolele al X-lea și al XVI-lea. Primul conte de Olanda, Dirk I, a fost fiul natural sau vitreg al contelui Gerolf de Frizia. El a primit în 922 un teritoriu în zona Egmond din partea împăratului Carol cel Gras, într-un loc numit Bladella (astăzi, Bladel, în apropiere de Eindhoven). Acest eveniment este considerat ca actul
Lista conților de Olanda () [Corola-website/Science/328659_a_329988]
-
deja stabilita numărătoare a celorlalți conți de Olanda având acest nume. Când Ioan I a murit fără a avea urmași, comitatul a fost moștenit de către Ioan al II-lea d'Avesnes, conte de Hainaut din 1299. Ioan d'Avesnes era fiul Adelaidei, sora lui Willem al II-lea de Olanda. În timpul domniei Margaretei, puterea reală în comitat a fost deținută de fiul ei, Willem al V-lea. Acesta va deveni conte în urma unui război civil și va ocupa și poziția de
Lista conților de Olanda () [Corola-website/Science/328659_a_329988]
-
a fost moștenit de către Ioan al II-lea d'Avesnes, conte de Hainaut din 1299. Ioan d'Avesnes era fiul Adelaidei, sora lui Willem al II-lea de Olanda. În timpul domniei Margaretei, puterea reală în comitat a fost deținută de fiul ei, Willem al V-lea. Acesta va deveni conte în urma unui război civil și va ocupa și poziția de duce de Bavaria-Straubing, ca Wilhelm I. Un război de succesiune a avut loc între Ioan al III-lea și Iacobine (Jacqueline
Lista conților de Olanda () [Corola-website/Science/328659_a_329988]
-
("Cu privire la administrarea Imperiului ") este titlul traducerii în latină al unei lucrări scrise de către împăratul bizantin Constantin al VII-ea în limba greacă. Titlul original manuscrisului este Πρὸς τὸν ἴδιον υἱὸν Ρωμανόν ("Pentru propriul său fiu, Romanos") și reprezintă un manual de politică internă și externă destinat instruirii fiului lui Constantin, viitorul împărat Romanos al II-lea. Constantin a fost un împărat erudit, care a căutat să încurajeze învățământul și instruirea în Imperiul Bizantin. El este
De Administrando Imperio () [Corola-website/Science/328661_a_329990]
-
în latină al unei lucrări scrise de către împăratul bizantin Constantin al VII-ea în limba greacă. Titlul original manuscrisului este Πρὸς τὸν ἴδιον υἱὸν Ρωμανόν ("Pentru propriul său fiu, Romanos") și reprezintă un manual de politică internă și externă destinat instruirii fiului lui Constantin, viitorul împărat Romanos al II-lea. Constantin a fost un împărat erudit, care a căutat să încurajeze învățământul și instruirea în Imperiul Bizantin. El este autorul a numeroase alte lucrări,printre ele aflându-se "De Ceremoniis", un tratat
De Administrando Imperio () [Corola-website/Science/328661_a_329990]
-
longobarzii, armenii și georgienii - și „Despre Themele Estului și Vestului” (Περί θεμάτων Άνατολῆς καί Δύσεως, cunoscută și în traducerea latină "De Thematibus"), care privea evenimentele recente din provinciile imperiale (theme). La acestea două, împăratul Constantin a adăugat intrucțiuni politice pentru fiul său. Cartea este împărțită, așa cum se declară în prefață, în patru secțiuni: i) o cheie pentru politica externă în regiunile cele mai primejdioase și complicate ale scenei politice externe contemporane, regiunea nordicilor și sciților, ii) o lecție de diplomația de
De Administrando Imperio () [Corola-website/Science/328661_a_329990]
-
Capitolele 49-52 tratează modul de asimilare și de taxare a noilor provincii imperiale, dar și probleme legate de administrația civilă și navală. Aceste ultime capitole împreună cu cel de-al 53-lea sunt gândite de Constantin ca un ghid practic pentru fiul său și cel mai probabil au fost adăugate în cursul anilor 951-952, pentru marcarea celei de-a 14-a aniversări a viitorului împărat Romanus al II-lea (952). Cea mai timpurie copie care a ajuns până în zilele noastre, (P=codex
De Administrando Imperio () [Corola-website/Science/328661_a_329990]
-
titlu, preferând în schimb să folosească pentru început textul adresării standard: „" ΚΩΝΣΤΑΝΤΙΝΟΥ ΕΝ ΧΡΙΣΤΩΙ ΒΑΣΙΛΕΙ ΑΙΩΝΙΩΙ ΒΑΣΙΛΕΩΣ ΡΩΜΑΙΩΝ ΠΡΟΣ ΤΟΝ Ι∆ΙΟΝ ΥΙΟΝ ΡΩΜΑΝΟΝ ΤΟΝ ΘΕΟΣΤΕΦΗ ΚΑΙ ΠΟΡΦΥΡΟΓΕΝΝΗΤΟΝ ΒΑΣΙΛΕΑ (Constantin, întru Cristos Domnul Veșnic, împărat al romanilor, către propriul [său] fiu, împăratul Romanos, de Dumnezeu încoronat și născut în purpură)"”. Constantin a folosit un limbaj îngrijit dar accesibil, ceva mai elaborat decât cel al Evangheliilor, ușor de înțeles pentru grecii educați ai zilelor noastre. Singurele probleme care le-ar ridica textul
De Administrando Imperio () [Corola-website/Science/328661_a_329990]
-
prefața la lucrarea sa, Constantin a subliniat de altfel că a evitat cu bună știința expresiiile complicate sau „atticismele elevate” pentru ca textul sa fie „simplu precum cărarea bătută a vorbirii obișnuită de zi cu zi”, ușor de înțeles atât de fiul său cât și de înalții oficiali cu care acesta din urmă ar fi ales să împărtă învățăturile cuprinse în lucrare. "De Administrando Imperio" este poate textul cel mai apropiat de cel al funcționarilor care l ucrau la palatul imperial din
De Administrando Imperio () [Corola-website/Science/328661_a_329990]
-
lui Willem a fost confirmată printr-o chartă a împăratului Henric al IV-lea datată în 30 aprilie și 2 mai 1064. Dirk și-a menținut posesiunea doar asupra teritoriului de la vest de Vlie și din jurul gurilor Rinului. Gertruda și fiul ei s-au retras în insulele din Frizia (Zeelanda), lăsându-i lui Willem ocuparea asupra teritoriilor în dispută. În 1063, Gertruda s-a căsătorit cu Robert I de Flandra (numit din acel moment Robert "Frizonul"), cel de al doilea fiu
Dirk al V-lea de Olanda () [Corola-website/Science/328668_a_329997]
-
fiul ei s-au retras în insulele din Frizia (Zeelanda), lăsându-i lui Willem ocuparea asupra teritoriilor în dispută. În 1063, Gertruda s-a căsătorit cu Robert I de Flandra (numit din acel moment Robert "Frizonul"), cel de al doilea fiu al contelui Balduin al V-lea de Flandra. Balduin i-a acordat lui Dirk Flandra imperială ca apanaj - inclusiv insulele din Frizia apuseană de pe râul Scheldt. Robert a devenit apoi tutore al fiului său vitreg, dobândind controlul asupra insulelor de la
Dirk al V-lea de Olanda () [Corola-website/Science/328668_a_329997]
-
moment Robert "Frizonul"), cel de al doilea fiu al contelui Balduin al V-lea de Flandra. Balduin i-a acordat lui Dirk Flandra imperială ca apanaj - inclusiv insulele din Frizia apuseană de pe râul Scheldt. Robert a devenit apoi tutore al fiului său vitreg, dobândind controlul asupra insulelor de la răsărit de Scheldt. Robert a reușit să cucerească Kennemerland (teritoriul din nordul Olandei), însă l-a deținut doar pentru scurtă vreme. Ca urmare, Robert era de acum conducător asupra întregii Frizii, atât în dreptul
Dirk al V-lea de Olanda () [Corola-website/Science/328668_a_329997]
-
a ridicat o armată și l-a asediat pe episcopul Conrad de Utrecht, succesorul lui Willem, în castelul Ysselmonde, luându-l prizonier. Episcopul și-a răscumpărat libertatea prin renunțarea la toate pretențiile pământurilor în dispută. Dirk a fost succedat de către fiul său, Floris al II-lea, iar el a fost înmormântat în abația de Egmond.
Dirk al V-lea de Olanda () [Corola-website/Science/328668_a_329997]
-
Dirk al VI-lea (n. cca. 1114 - 5 august 1157) a fost conte de Olanda de la 1121 până la moarte, pentru început, în cadrul minoratului, sub regența mamei sale, Petronilla. Dirk a fost fiul contelui Floris al II-lea de Olanda. După moartea sa, el a fost succedat de fiul său mai mare, Floris al III-lea. Dirk a fost căsătorit cu Sofia de Salm, contesă de Rheineck și de Bentheim. Comitatul de Bentheim
Dirk al VI-lea de Olanda () [Corola-website/Science/328676_a_330005]
-
5 august 1157) a fost conte de Olanda de la 1121 până la moarte, pentru început, în cadrul minoratului, sub regența mamei sale, Petronilla. Dirk a fost fiul contelui Floris al II-lea de Olanda. După moartea sa, el a fost succedat de fiul său mai mare, Floris al III-lea. Dirk a fost căsătorit cu Sofia de Salm, contesă de Rheineck și de Bentheim. Comitatul de Bentheim va fi moștenit de cel de al doilea fiu al lui Dirk, Otto. Când tatăl său
Dirk al VI-lea de Olanda () [Corola-website/Science/328676_a_330005]
-
moartea sa, el a fost succedat de fiul său mai mare, Floris al III-lea. Dirk a fost căsătorit cu Sofia de Salm, contesă de Rheineck și de Bentheim. Comitatul de Bentheim va fi moștenit de cel de al doilea fiu al lui Dirk, Otto. Când tatăl său a murit în 1122, Dirk avea vârsta de numai șapte ani, iar mama sa Gertruda (devenită, prin schimarea numelui, Petronilla) a guvernat comitatul din poziția de regentă. În 1123, ea a sprijinit revolta
Dirk al VI-lea de Olanda () [Corola-website/Science/328676_a_330005]
-
lui Dirk, fortificațiile de lemn ale Leidenului vor fi înlocuite printr-un castel de piatră). Dat fiind că Petronilla nu constata vreo abilitate sau ambiție deosebită din partea lui Dirk pe măsură ce acesta creștea, ea și-a continuat regența asupra acestuia, până când fiul ei favorit, Floris să devină în stare să preia conducerea comitatului. Acest Floris, numit "cel Negru" (în limba neerlandeză: "de Zwarte") poseda acele calități care păreau să îi lipsească fratelui său Dirk. Floris s-a răsculat pe față împotriva lui
Dirk al VI-lea de Olanda () [Corola-website/Science/328676_a_330005]
-
dintre nepoatele Petronillei, Sofia și Hedwiga se vor alătura vieții mănăstirești de aici, una dintre ele devenind abatesă. Dirk și soția sa Sofia au efectuat un pelerinaj în Țara Sfântă în 1138, chiar în timpul acestui pelerinaj fiind născut primul lor fiu, Dirk, numit din acest motiv "Peregrinus", însă acesta a murit la vârsta de numai 12 ani. Pe drumul de întoarcere, în 1139, Dirk l-a vizitat pe papa Inocențiu al II-lea, căruia i-a solicitat ca abațiile de Egmond
Dirk al VI-lea de Olanda () [Corola-website/Science/328676_a_330005]
-
pe insula Schouwen. Deși abatele de Egmond a fost de față la încheierea acordului, se pare că el ar fi participat fiind sub presiune, dat fiind că imediat după aceea el a excomunicat atât pe contele Dirk cât și pe fiul său, Floris. Acesta ar putea fi motivul pentru care Dirk, spre deosebire de antecesorii săi, nu a fost înmormântat la Egmond, ci la Rijnsburg. Contele Dirk al VI-lea s-a căsătorit cu Sofia de Salm, contesă de Bentheim, cândva înainte de 1137
Dirk al VI-lea de Olanda () [Corola-website/Science/328676_a_330005]