117,344 matches
-
erau mici. Adevărate coșmaruri. Amândoi au fost tare bolnavi la douăzeci și ceva de ani și, în vis, revăd vina și neputința de atunci. Visez urât și despre bărbații din viața mea. Din felurite motive. De fapt și acolo e vorba, în fond, tot de vinovăție, părăsire, indiferență, îndepărtare. Cred că poezia mea se dezvăluie pe sine. Mi se dezvăluie mie mai întâi, din negură, din noapte, din umbra lăsată de mine peste ea. Mi-ar plăcea să împărtășească și lectorul
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
sunt dacă am avut și eu pisoi, trecu țanțoș și negru ca smoala un ghemotoc și-mi lăsă ce să-mi lase o unduire mută. Versurile mi-au amintit de o scriitoare aprigă, Doris Lessing, care se topește când vine vorba de pisici (dar numai atunci). Tandrețea ta e pretutindeni. Ești o poetă sentimentală, care nu se teme că-și pierde forța dacă mărturisește că se simte vulnerabilă. Scrii o poezie puternică în marginea fragilității. Greșesc? MK. Deloc. Mă încântă să
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
din mine să știi că nu fumez în clipa asta știm amândoi ce e în spatele norilor cum știu că dincolo de vocalele tale ce de-a vocale în "dragul meu"! se află sufletul și răsuflarea ta ca lacrimile mele de dincolo de vorbe, nu lacrimi de jale, nu-s din vina ta, doar lacrimi zvântate "lacrimi de suflet" cum se zice la mine-n țară adică aici unde și sunt despre începuturile mult visate, chiar dacă mă întreb acum dacă se-mplinesc visele vreodată
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
doar lacrimi zvântate "lacrimi de suflet" cum se zice la mine-n țară adică aici unde și sunt despre începuturile mult visate, chiar dacă mă întreb acum dacă se-mplinesc visele vreodată. Ți-aș mulțumi dar ai închis și n-am vorbe destule, nici destul de bune sună telefonul... nu erai tu... nu mai termin fraza asta dacă o țin tot așa, nu ești aici, nu ești cu mine, nici eu cu tine. Aș vrea să știu decupa petecul acela de bandă ca să
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
să știu decupa petecul acela de bandă ca să-l am mereu dar cum e să fie mereu n-am ști de fapt nici tu, nici eu. Scrii cu firescul simplității. Mulți poeți de azi fug de viață și preferă jocul vorbelor pe pagină. MK. Jocul cu vorbele duce în cele din urmă către viața poemului. Dar și către acel moment anume din viața poetului care a dus la poem. E seducător să te joci, însă mai ai nevoie de pricepere și
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
bandă ca să-l am mereu dar cum e să fie mereu n-am ști de fapt nici tu, nici eu. Scrii cu firescul simplității. Mulți poeți de azi fug de viață și preferă jocul vorbelor pe pagină. MK. Jocul cu vorbele duce în cele din urmă către viața poemului. Dar și către acel moment anume din viața poetului care a dus la poem. E seducător să te joci, însă mai ai nevoie de pricepere și de muncă. Când poemul nu-ți
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
încă mi se pare bizar și nefamiliar. Cel mai acasă mă simt cu cei dragi mie, ori sper să nu par mistică! într-un spațiu ca o aureolă peste creștetul meu, unde locuiesc toți strămoșii, toate amintirile mele. Nu-i vorba doar de amintiri din trecut, ci de un fluid ce depășește hotarele istoriei. LV. În marginea luminii e un volum îndrăgostit de strălucire. Și totuși toate poemele au nopțile lor de jale, de spaime nemărturisite. Ce altceva dacă nu suferința
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
îmi face inima să bată mai iute. Sigur, fața ascunsă a frumosului e suferința, nu există câștig fără pierdere. LV. Ai rime seducătoare în unele poeme, însă multe dintre versuri merg pe un ritm al sufletului și al sensibilității. Muzica vorbelor e la tine mai degrabă ca un balsam, decât ca un strigăt. Mă gândesc la unii poeți, care construiesc rime pe o silabă și o prepoziție, un pronume și o conjuncție, jerbe de sunete, artificii de cuvinte. Tu alegi un
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
meu recent The Chine fac și eu toate aceste lucruri, deci presupun că ar fi cazul să le iau apărarea. Mă gândesc că importantă este însă linia pe care o tragem între poezia bună și cea mediocră, fie că e vorba de vers liber și vers riguros, ori de forma clasică și varianta ei contemporană, când ne gândim la ritm și rimă. Virtuozitatea e și ea o plăcere în sine, și pentru autor și pentru lector, iar virtuozitatea celor cu har
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
nud masculin. Cum ziceam, copiii New York-ului sunt precoci. Tata cunoștea și lucra cu compozitori, instrumentiști și dirijori renumiți, cum ar fi Pierre Boulez, William Bolcolm, Joshua Rifkin și Charles Rosen. Mama lui (acceași bunică despre care a mai fost vorba!) scria și ea operă și fusese în copilărie actriță de vodevil, făcuse turneee cu părinții, care și ei își câștigau traiul în această breaslă. LV. Ca studentă și după aceea, ce reviste-ți plăcea să citești? ES. Aveam prin casă
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
-mă doar din auzite în alegerea autorilor. Trebuia să decid singură în privința textelor citite: aveam sentimentul clar că unele cărți erau greu de citit încâlcite fiindcă erau prost scrise. Cărțile adevărate indiferent de dicție, inclusiv Modernismul erau directe. Era poate vorba de carismă. Ori măiestrie. Oricum, ceva legat de unicitate. La asta aspir. Din cauza acestui trecut autodidact chiar cred în Lector (nu neapărat Lectorul Ideal) , cu reacțiile, inteligența și înțelegerea lui. LV. Unii poeți Desperado recurg la autobiografie în scrisul lor
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
îți iei o oarecare distanță de ea, de compasiunea lecturii. Autorii Desperado poeți și romancieri zdrobesc iubirea în mici emoții concrete, migrând de la lirism la amintire. La acest punct, spre deosebire de alți Desperado, ești în primul rând lirică. Fie că e vorba de iubire ori compasiune, versurile tale comunică deschis sentimentul. Îți concentrezi ambiguitatea în calitatea imaginii, nu în încercarea de a masca experiența. E scrisul pentru tine un gen de jurnal? O rafinare a experienței într-un limbaj concentrat, dar în
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
pe care nu le pricepi de la prima lectură. Nici rigoarea formală nu e bine cântărită. Criticii nu o remarcă, fiindcă nu sunt pregătiți pentru prozodie. Criticii universitari, însă, sunt. Mai sunt controverse privind abordarea teoriei în critica universitară britanică. E vorba de pragmatismul tipic britanic (știut și ca empirism): să lăsăm ideile mari și să ne ocupăm de textul imediat. Evident, ideile mari sunt în text, în toate textele. Prefer totuși critica nedoritoare să sistematizeze: critica ce lasă textul literar să
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
o logică irațională, afectivă, în ultimă instanță. E de asemeni binecunoscut că muzica e un limbaj fără cuvinte și, oricât ar fi de ciudat pentru un scriitor, am un mare respect pentru tot ce e fără cuvinte. Lucrurile nepuse în vorbe sunt adesea cele mai însemnate. Nu mi se pare că stăpânesc cuvintele, ci că trebuie să le aflu, și e sarcina scriitorului să încerce să exprime lucruri care pot fi în esență mult dincolo de cuvinte, sau greu de exprimat cu
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
am trăit o profundă revelație religioasă, creștină. M-am căsătorit și m-am botezat (prin scufundare totală) în același an. Acesta e momentul când l-am descoperit pe Blake. Îmi plăcea deja Chagall în tablourile de tinerețe (accentuez că e vorba de opera lui de tinerețe, fiindcă restul tablourilor lui mi se par oarecum primitive și sentimentale). De Alasdair Gray nu aveam idee. Poezia pe care o scriam pe atunci nu semăna cu ceea ce am publicat în volumele de debut, mai
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
nu erau distopice: tindeau mai degrabă către spectaculos. Din cadavre se rostogoleau diamante, și cam așa. Poemele de dragoste (pe care le-am scris de la bun început) erau, probabil, extrem de senzuale, dar, conform remarcii tale, și foarte tandre. Nu era vorba chiar de convenția poeziei creștine din literatura engleză, iar celelalte nișe unde s-ar fi putut refugia tradiția lui Eric Gill ori David Jones, de pildă nu prea-mi inspirau încredere. N-am făcut din câte știu vreun efort anume
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
afirmă, "Ceea ce pare și ceea ce este n-a fost niciodată mai nesigur". Toată poezia ta picură prin acest ochi. Starea poetică la tine lunecă printre degete și refuză să prindă rădăcini în cuvinte. Te împiedici în culori și forme, alegi vorbele cele mai retrase, inofensive, chiar fragile, iar ca rezultat ne inițiezi în dezastru. Cum ți-ai descrie lumea interioară, modul în care aluneci în poezie? Ce urmărești? Să previi, să îngrozești, să amuzi? GS. Budapesta este un locus pentru incertitudine
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
fi neprețuit și totuși ușor de înlocuit a ce se petrece. Mi-ar place ca poezia să intensifice sentimentul unicității locului acestui lector. Aș minți dacă mi-aș idealiza viața. LV. English Words afirmă, " Acum nu pot avea încredere în vorbe". Peste tot pui vorba la îndoială. Cuvântul e înlocuit de subînțeles. Ce reacție ai când criticii (și autorii de interviuri) sapă în text în căutarea unor remarci inteligente despre poezia ta? Te irită? Cum vezi criticul ideal? GS. Nu aștept
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ușor de înlocuit a ce se petrece. Mi-ar place ca poezia să intensifice sentimentul unicității locului acestui lector. Aș minți dacă mi-aș idealiza viața. LV. English Words afirmă, " Acum nu pot avea încredere în vorbe". Peste tot pui vorba la îndoială. Cuvântul e înlocuit de subînțeles. Ce reacție ai când criticii (și autorii de interviuri) sapă în text în căutarea unor remarci inteligente despre poezia ta? Te irită? Cum vezi criticul ideal? GS. Nu aștept de la criticii mei mai
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
semnează, pe lângă studii de lingvistică în publicațiile de specialitate, articole în „Caiete critice”, „Revista de istorie și teorie literară”, „Revista română de comunicare și relații publice”, „Euresis-Cahiers roumains d’études littéraires”, „Manuscriptum”. Susține apreciate rubrici de cultivare a limbii: „Povestea vorbei” în „Luceafărul”(1990-1993), „Păcatele limbii” în „România literară” (din 1993), „Subversiuni lingvistice” în „Vineri”, supliment al revistei „Dilema” (1997-1999). Figurează între colaboratori la Dicționarul scriitorilor români (I-IV, 1995-2002), Dicționarul esențial al scriitorilor români (2000), Literatura română. Dicționar de opere
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290684_a_292013]
-
fi sănătoasă. Căci, ziceau ei, toate lucrurile bune și rele pentru om în întregul său vin de la suflet și de acolo curg ca de la cap la ochi, prietene, și mai observa el, sufletul se vindecă cu descântece. Aceste descântece sunt vorbele frumoase care fac să se nască în suflete înțelepciune“. Această mărturie este excepțională, ca și concepția medicală dacică. Întâi, pentru că a lăsat-o Socrate prin Platon dar și prin faptul că Socrate a preluat-o pentru logica ei completă privind
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Sacerdot, de stârpire a viței de vie a intrat în legendă. Jordanes scrie că Deceneu îi învăța pe daci să trăiască după legile naturii (phisis), ale sănătății depline, cum de altfel recomandau și marii medici eleni și romani. Sugestionarea prin vorbe frumoase, provocând destinderea, încrederea, descătușarea spiritului, cum subliniază Socrate, ne face să-l credem pe Pliniu cel Bătrân care considera că medicina tracilor (dacilor) nu practica magia, chiar dacă medicul lui Traian, Criton îi acuza pe discipolii lui Deceneu, respectiv pe
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
-se de inimă, apoi prin porozitățile organelor (s.n.) în vene și prin vene spre baza inimii unde sângele revine rapid.“ „Porozitățile organelor“ (capilarele pe care W. Harvey le-a intuit), sunt descoperite de Henri Power, la microscop, în 1649. Este vorba de rețeaua capilarelor, pe care o redescoperă și Malpighi, în 1661 în plămânii batracienilor, renegându-și opoziția față de Harvey, Gândind funcțional, Harvey precizează că sângele asigură echilibrul termic al organismului ca și hrănirea acestuia. Unde sângele este absent apare necroza
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
scapă peste vrerea noastră. Acest regret sporește însă aici, când privim comparativ medicina în spațiul românesc. SECOLUL XVII îN SPAȚIUL ROMÂNESC În arcul carpatic, secolul debutează cu un fapt care devansează cronologic cu două secole și jumătate istoria popoarelor. Este vorba de Unirea Transilvaniei - Munteniei și Moldovei realizată de Mihai Viteazul, la 1600, prin consimțământul conștiinței de origine comună, de aceeași limbă și credință a întregului neam românesc. Istoria însă nu a ținut partea evidenței. Țările române nu s-au izolat
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
osteomielitei, în 1879 streptococul. în 1886 rusul Nikolaev Artur izolează germenele tetanosului, Yersin descoperă la Hong-Kong (1894) agentul pestei. Numărul descoperirilor de coci crește în jurul anului 1900. Dar, pe lângă coci și bacterii mai sunt însă și alți agenți patogeni. Este vorba de paraziții de diverse categorii și grade de nocivitate, ca și virușii. Pe unii Pasteur i-a întrezărit doar. Dezvoltarea microbiologiei a avut un important răsunet și în alte domenii ale medicinei, în special în chirurgie și obstretică. în acel
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]