119,707 matches
-
lucrării "„Europäische Stammtafeln: Stammtafeln zur Geschichte der Europäischen Staaten”" (1978) de Detlev Schwennicke, Grgur s-a retras la o mănăstire sub numele monahal „Gherman”. Potrivit lui Fine, Grgur a reapărut în 1458, pretinzând succesiunea tronului vacant de la Rașka pentru el sau fiul său. Manuscrisul Massarelli menționează că Grgur era necăsătorit. Mai tarziu, genealogii au numit-o pe soția sa „Jelisaveta”. Vuk Grgurević, un fiu al lui Grgur, a fost mai tarziu despot sârb (1471-1485). Este posibil ca el să fi fost fiu
Mara Branković () [Corola-website/Science/328758_a_330087]
-
monahal „Gherman”. Potrivit lui Fine, Grgur a reapărut în 1458, pretinzând succesiunea tronului vacant de la Rașka pentru el sau fiul său. Manuscrisul Massarelli menționează că Grgur era necăsătorit. Mai tarziu, genealogii au numit-o pe soția sa „Jelisaveta”. Vuk Grgurević, un fiu al lui Grgur, a fost mai tarziu despot sârb (1471-1485). Este posibil ca el să fi fost fiu nelegitim. Mara este menționată că al doilea copil în manuscris. Apoi sunt enumerați Ștefan Branković și „Cantacuzina”, o soră ce purta varianta
Mara Branković () [Corola-website/Science/328758_a_330087]
-
fiul său. Manuscrisul Massarelli menționează că Grgur era necăsătorit. Mai tarziu, genealogii au numit-o pe soția sa „Jelisaveta”. Vuk Grgurević, un fiu al lui Grgur, a fost mai tarziu despot sârb (1471-1485). Este posibil ca el să fi fost fiu nelegitim. Mara este menționată că al doilea copil în manuscris. Apoi sunt enumerați Ștefan Branković și „Cantacuzina”, o soră ce purta varianta latinizata a numelui mamei lor. Genealogii de mai tarziu i-au dat numele de Katarina. Ea s-a
Mara Branković () [Corola-website/Science/328758_a_330087]
-
a murit. Întoarcerea ei este datata în 1451. Sphrantzes afirmă că văduva a respins o propunere de căsătorie din partea împăratului bizantin Constantin al XI-lea. Sphrantzes menționează că, atunci când părinții ei au murit (în 1456-1457), Mara s-a alăturat curții fiului ei vitreg, Mahomed al II-lea. Potrivit lui Nicol, Mara a continuat să fie prezentă la curte, dar i s-a oferit și un domeniu propriu la „Ježevo”. Nicol identifica Ježevo cu așezarea modernă Dafni de la Muntele Athos. Atunci cand Mahomed a
Mara Branković () [Corola-website/Science/328758_a_330087]
-
casei, uciderea lui Stephen, apoi călăresc mai departe. Alte roluri îi includ pe: James Russo în rolul lui Dicky Speck, Tom Wopat în rolul lui Gill Tatum, Don Stroud în rolul lui șerifului Bill Sharp, Russ Tamblyn în rolul lui fiului pistolarului, Bruce Dern în rolul Old Man Carrucan, M. C. Gainey în rolul Big John Brittle, Cooper Huckabee în rolul Lil Raj Brittle, Doc Duhame în rolul Ellis Brittle, Jonah Hill în rolul Bag Head #2, și Lee Horsley în
Django dezlănțuit () [Corola-website/Science/328751_a_330080]
-
în ceea ce privește relocarea foștilor locuitori din Karaman la Constantinopol după cucerirea anterioară a Karamanului în acel an. El a fost reinstalat în 1472, dar relațiile sale cu sultanul au fost acum încordate. El a fost demis și executat în 1474, din cauza fiului lui Mahomed, prințul Mustafa. Mahmud era certat cu Mustafa după divorțul sau de a doua sa soție pentru că a petrecut o noapte în aceeași casă cu Mustafa în timp ce Mahmud lipsea de acasa deoarece participa la campania din 1473. Moartea ulterioară
Mahmud Pașa () [Corola-website/Science/328767_a_330096]
-
1415, în care englezii au ocupat cea mai mare parte din nordul regatului. Situația era agravată și de continuarea războiului între Burgunzi și casa de Armagnac. În 1422, regele Henric al V-lea, regent la tronul francez, moare în Moe. Fiul său cel mai mic fiind încoronat imediat rege al Angliei și Franței, dar de Armagnac au rămas loiali, fiului lui Carol al VI-lea, care a fost recunoscut drept rege în sudul Franței, în legătură cu care războiul a continuat. În aceste
Bătălia de la Verneuil () [Corola-website/Science/328775_a_330104]
-
războiului între Burgunzi și casa de Armagnac. În 1422, regele Henric al V-lea, regent la tronul francez, moare în Moe. Fiul său cel mai mic fiind încoronat imediat rege al Angliei și Franței, dar de Armagnac au rămas loiali, fiului lui Carol al VI-lea, care a fost recunoscut drept rege în sudul Franței, în legătură cu care războiul a continuat. În aceste condiții dificile, Franța, în nevoie disperată de întăriri, a apelat la vechii aliați, scoțienii. Primul contingent important scoțian (6
Bătălia de la Verneuil () [Corola-website/Science/328775_a_330104]
-
judecător la Înalta Curte de Casație și Justiție Regală din Budapesta. Descendent al Familiei Rațiu de Nagylak (Noșlac) din Turda, atestată în Transilvania la începutul secolului al XIV-lea și reînnobilată în anul 1625 de către principele Gabriel Bethlen. A fost fiul lui Georgiu și Iuliana-Ileana Mezei Câmpeanu de Szathmar. Tatăl său este descendent din vechea familie nobiliară Câmpeanu de Satu-Mare, devenit prin maghiarizare, Mezei. A fost primul din familie care a revenit la numele original românesc „Câmpeanu”. Mama sa, a fost
Ioan Mezei Câmpeanu () [Corola-website/Science/328791_a_330120]
-
A trăit sub urmărire permanentă și a avut fericirea să vadă realizată Marea Unire de la 1918. A reușit să supraviețuiască terorii revoluției bolșevice ungare și s-a stins din viață împreună cu soția la Budapesta în vara anului 1919. Prin grija fiului său Iuliu I. Mezei Câmpeanu, odată cu retragerea Armatei Române din Budapesta au fost repatriate sicriele ambilor părinți și ale fratelui mai mare Eugen, decedat în același an, tot în Ungaria. Au fost înmormântați în parcela rezervată membrilor familiei Rațiu din
Ioan Mezei Câmpeanu () [Corola-website/Science/328791_a_330120]
-
de luptă 9.000 de hopliți (10.000 împreună cu aliații lor plateeni). Așa cum se hotărâse anterior, forțele grecești se aflau sub comanda spartanului Pausanias (care, la acea dată, nu era încă rege al Spartei, ci regent și tutore al tânărului fiu al lui Leonidas, Pleistarchos, vărul său). Diodor scrie că trupele ateniene erau conduse de Aristides și este probabil ca și celelalte contingente grecești să fi avut propriii lor comandanți. Herodot povestește că în mai multe rânduri grecii au ținut sfaturi
Bătălia de la Plateea () [Corola-website/Science/328753_a_330082]
-
notar public, decan al Baroului Timiș și prefect al Județului Timiș-Torontal. Descendent al Familiei Rațiu de Nagylak (Noșlac) din Turda, atestată în Transilvania la începutul secolului al XIV-lea și reînnobilată în anul 1625 de către principele Gabriel Bethlen. A fost fiul lui Ion și Ana Cigăreanu. Mama sa a fost sora Protop. Nicolae-Portos Rațiu, stră-strănepot al Prepoz. Basiliu Rațiu și strănepot de văr al Dr. Ioan Rațiu. A fost căsătorit cu Ana Coman, decedată pe 2 iulie 1944. Au avut o
Liviu Cigăreanu () [Corola-website/Science/328790_a_330119]
-
onorific al Universității Politehnica din Timișoara, frate al politicianului Ion Rațiu. Descendent al Familiei Rațiu de Nagylak (Noșlac) din Turda, atestată în Transilvania la începutul sec. al XIV-lea și reînnobilată în anul 1625 de către principele Gabriel Bethlen. A fost fiul lui Augustin și Eugenia Rațiu de Nagylak (Noșlac), fratele deputatului Ion Rațiu, nepot al Protop. Nicolae Rațiu și strănepot pe linie maternă al lui Ion Codru-Drăgușanu, eroul și autorul „"Peregrinului transilvan"”. A studiat la Turda, Berlin (Construcții de mașini navale
Mircea-Dimitrie Rațiu () [Corola-website/Science/328776_a_330105]
-
a structurilor din oțel sudate utilizate la construcția Podului de la Giurgeni-Vadu Oii. A fost decorat cu Ordinul Muncii clasa a III-a, 1972. Urmare a cererilor insistente adresate forurilor din țară și din străinătate pentru continuarea studiilor doctorale, cei doi fii, Tudor-Ștefan și Ioan-Mircea, au fost expulzați în SUA și își pierd cetățenia. Consecvent idealurilor de dreptate și democrație, moștenite din familie, în anul 1975 refuză să-și retragă reclamația înaintată Ministerului Învățământului și la UNESCO privind discriminarea pe criterii politice
Mircea-Dimitrie Rațiu () [Corola-website/Science/328776_a_330105]
-
Înalte, Profesor al Universității din Chicago și al Universității din Dallas. Descendent al Familiei Rațiu de Nagylak (Noșlac) din Turda, atestată în Transilvania la începutul secolului al XIV-lea și reînnobilată în anul 1625 de către principele Gabriel Bethlen. A fost fiul lui Victor și Silvia Sabău, nepot de frate al Protop. Coriolan-Nicolae Sabău. Străbunica sa, Maria, a fost sora Protop. Nicolae-Portos Rațiu. Prof. Dr. Mircea Sabău a urmat școala primară și liceul la Turda, apoi a urmat cursurile Facultății de Fizică
Mircea N. Sabău () [Corola-website/Science/328784_a_330113]
-
Eckartsau (diploma din 19 octombrie la Viena), datorită loialității lor față de stat și sacrificiile lor personale. Familia Wassilko de Serecki a fost singura familie de proveniență română, care a purtat acest tilu. Gheorghe a fost nepotul baronului Iordache și primul fiu al baronului Alexandru Wassilko de Serecki, mareșal al Ducatului Bucovinei, membru pe viață al Camerei Superioare de la Viena) și a Ecaterinei de Flondor. La data de 5 Octombrie 1890 s-a căsătorit la Castelul Mendic cu Elise de Ohanowicz (n.
Gheorghe Wassilko de Serecki () [Corola-website/Science/328788_a_330117]
-
Superioare de la Viena) și a Ecaterinei de Flondor. La data de 5 Octombrie 1890 s-a căsătorit la Castelul Mendic cu Elise de Ohanowicz (n. 20 aprilie 1874, Castelul Mendyk, - d. 10 octombrie 1943, Cernăuți), cu care a avut doi fii. Constantin (n. 9 august 1891, Castelul Berhomet; - d. 25 decembrie 1932, Cernăuți) a avut pe nevastă principesa Tatiana de Sayn-Wittgenstein (1894-1974). Alexandru (n. 17 noiembrie 1893, Castelul Berhomet, - d. 27 mai 1972, Dumbrăveni) a avut două soții, Anisia de Costin
Gheorghe Wassilko de Serecki () [Corola-website/Science/328788_a_330117]
-
fost creditată. Ocupându-se de al treilea secol, "Preoteasa din Avalon" (2000) adaptează o legendă care leagă figura istorică a împărătesei Elena de insula Britaniei. Romanul povestește despre idila dintre Elena (sau Eilan) și ofițerul roman Constantius, precum și despre nașterea fiului lor, Constantine, cel destinat să devină împărat. Cartea a fost începută de Bradley și finalizată de Paxson după moartea sa. Cronologic, acțiunea acestei cărți este prima în cadrul seriei. "Străbunii Avalonului" (2004) povestește istoria unui grup de refugiați de pe continentul pierdut
Seria Avalon () [Corola-website/Science/328771_a_330100]
-
a fost precedat că domnitor al Palenque de către mama sa, Doamna Sak K'uk ". Dinastia Palenque pare să fi avut regine numai atunci când nu a existat nici un moștenitor de sex masculin eligibil, conducerea fiind transferată de la Sak K'uk către fiul ei. După moartea sa, Pakal a fost succedat de fiul său K'inich Kan B'alam al II-lea. Un fiu mai mic, K'inich K'an Joy Chitam al II-lea, l-a succedat pe fratele său K'inich
K'inich Janaab' Pakal I () [Corola-website/Science/328789_a_330118]
-
Doamna Sak K'uk ". Dinastia Palenque pare să fi avut regine numai atunci când nu a existat nici un moștenitor de sex masculin eligibil, conducerea fiind transferată de la Sak K'uk către fiul ei. După moartea sa, Pakal a fost succedat de fiul său K'inich Kan B'alam al II-lea. Un fiu mai mic, K'inich K'an Joy Chitam al II-lea, l-a succedat pe fratele său K'inich Kan B'alam al II-lea. După moartea sa, a
K'inich Janaab' Pakal I () [Corola-website/Science/328789_a_330118]
-
numai atunci când nu a existat nici un moștenitor de sex masculin eligibil, conducerea fiind transferată de la Sak K'uk către fiul ei. După moartea sa, Pakal a fost succedat de fiul său K'inich Kan B'alam al II-lea. Un fiu mai mic, K'inich K'an Joy Chitam al II-lea, l-a succedat pe fratele său K'inich Kan B'alam al II-lea. După moartea sa, a fost zeificat că Pakal și s-a spus că putea comunica
K'inich Janaab' Pakal I () [Corola-website/Science/328789_a_330118]
-
Național Român la 1 Decembrie 1918. Iuliu-Ioan Mezei Câmpeanu a fost descendent al Familiei Rațiu de Nagylak (Noșlac) din Turda, atestată în Transilvania la începutul secolului al XIV-lea și reînnobilată în anul 1625 de către principele Gabriel Bethlen. A fost fiul lui Ioan (fost judecător la Înalta Curte de Justiție și Casație Regală din Budapesta) și al Ecaterinei Mezei Câmpeanu de Szathmar (Satu Mare). Tatăl său era descendent pe linie paternă din vechea familie nobiliară Câmpeanu de Satu Mare, devenit prin maghiarizare Mezei
Iuliu I. Mezei Câmpeanu () [Corola-website/Science/328813_a_330142]
-
mele, cu intenția ca mai târziu să făuresc din ea un roman”, își amintea scriitorul). Publicistul Constantin Bacalbașa prezentase drama familiei Filipovici în lucrarea memorialistică "Bucureștii de altădată". Familia Filipovici era originară din Piatra Neamț și fusese adusă la București de fiul cel mare, Nicu, pe care Bacalbașa îl descria ca un „tânăr chipeș, în totdeauna elegant, fanfaron, grandoman, lăudăros, (...) inteligent, însă incapabil de vreo afacere serioasă și lipsit de simț moral”. Acesta a sperat să se îmbogățească prin înșelarea unor cetățeni
Jocul cu moartea () [Corola-website/Science/328777_a_330106]
-
Darie are parte de două întâlniri providențiale care-l salvează de la o posibilă soartă tragică: mai întâi cu Gură-Neagră, căpetenia partizanilor macedoneni, ce fusese mai demult pândar al moșiei boierului Arizan de la Clocociov, și apoi cu Ivan, sergent grănicer bulgar, fiul lui bai Gheorghe, ce avusese înainte de război o grădină de zarzavat pe valea Călmățuiului. Sosirea la București coincide cu arestarea guvernului provizoriu rus condus de Kerenski, ceea ce-i oferă mult mai maturului Darie ocazia de a-i striga în urechi
Jocul cu moartea () [Corola-website/Science/328777_a_330106]
-
producție la 30 martie 1974, dar realizarea sa a fost întreruptă la 11 mai 1974 deoarece regizorul Radu Gabrea rămăsese definitiv în Germania. Realizarea filmului a fost preluată apoi de Andrei Blaier care a refăcut scenariul original, împreună cu Horia Stancu, fiul scriitorului, și a predat în noiembrie 1974 un scenariu regizoral. Cineastul a evidențiat valoarea morală a romanului, afirmând următoarele: „În „Jocul cu moartea” am văzut pur și simplu Decalogul. Era în cartea asta tot răul și tot binele și eram
Jocul cu moartea () [Corola-website/Science/328777_a_330106]