119,707 matches
-
sinodului au semnat în anul 1700, actul de înființare a Bisericii Române Unită cu Roma, Greco-Catolică. A îndeplinit mai multe funcții administrative importante, a fost primar de Alba Iulia, capitala Principatului Transilvaniei. Ulterior, în timpul ocupației habsburgice a fost guvernatorul Olteniei. Fiul acestuia, Ioan Ratz (Raț) de Mehadia, prefectul districtelor Lugoj, Caransebeș și Lipova, a restaurat în 1726 biserica mănăstirii ortodoxe din Lugoj, din care mai există azi doar Turnul Sf. Nicolae. Ramura românească a familiei cu predicatul de Nagylak (Noșlac), s-
Petru Racz () [Corola-website/Science/328814_a_330143]
-
Dirk al III-lea (sau "Diederik", "Theodoric"; supranumit "Hierosolymita") (d. 27 mai 1039) a fost conte de Olanda de la 993 până la moarte, până în 1005 aflându-se sub regența mamei sale. Dirk a fost fiul contelui Arnulf I de Olanda cu soția acestuia, Lutgarda de Luxemburg, fiică a contelui Siegfried de Luxemburg. Teritoriul asupra căruia Dirk a stăpânit va fi numit Olanda abia din 1101, fiind la vremea sa cunoscut sub numele de Friesland de
Dirk al III-lea de Olanda () [Corola-website/Science/328808_a_330137]
-
din 1039, armatele imperiale au mai fost trimise cu diferite ocazii pentru a reclama pământurile conțile de Frizia. Puternicul Robert "Frizonul", conte de Flandra, l-a ajutat pe contele Dirk al V-lea, nepotul lui Dirk al III-lea și fiul său vitreg, să restituie Frizia conților din casa de Olanda. Se presupune că Dirk al III-lea ar fi fost în pelerinaj în Țara Sfântă în jurul anului 1030, de aici și porecla sa de "Hierosolymita". Dirk al III-lea a
Dirk al III-lea de Olanda () [Corola-website/Science/328808_a_330137]
-
care avea mulți "aliați" și "obligați" (cei mai multi ajutând-o pentru că ea știa foarte multe despre ei) obținea aproape tot ce dorea. Ea știa să găsească și să exploateze slăbiciunile oricui (și în cazul Sultanului, a dat roade). Ca sa-si ocrotească fiii de soarta multor eventuali pretendenți la tron (anume uciderea de către primul născut al sultanului) Hŭrrem i-a creat lui Mustafa o reputație de trădător, deși era un excelent conducător, iubit de ieniceri. Astfel, Suleiman l-a ucis. Mult timp a
Roxelana () [Corola-website/Science/328812_a_330141]
-
al-waqă'i'u l-mișriyya" "evenimentele egiptene", fondat de Muḥammad 'Alī în 1828. În 1876, la Alexandria, a apărut pentru prima oară ziarul "al-ahrăm" "piramidele". Deceniul în care Egiptul a ocupat Siria (1830-1840) a marcat istoria culturală a acelei țări. Ibrăhīm, fiul lui Muḥammad 'Alī, a subminat puterea conducătorilor locali, a impus un nou sistem de impozite și dreptul nemusulmanilor de a deține funcții în administrația locală. Spre deosebire de proclamațiile ulterioare ale sultanilor, proclamația sa din 1839 privind egalitatea în fața legii a adepților
Renașterea arabă () [Corola-website/Science/328815_a_330144]
-
și ritmată care abordează diverse teme: proverbe, zicători, reguli gramaticale, ghicitori, povești etc), intitulată Mağma' al-baḥrayn "La întretăierea celor două mări". Lucrarea a avut succes și după moartea sa, cunoscând mai multe ediții, printre care și două postume, publicate de fiul său Ibrăhīm al-Yăziğī. De asemenea, scriitorul a alcătuit un mic tratat de medicină pentru toți în proză rimată, după moda întâlnită în perioada veche: "al-ḥağar al-karīm fī aț-țibb al-qadīm" "Piatra prețioasă, despre vechea medicină". Printre celelalte lucrări ale lui Nășīf
Renașterea arabă () [Corola-website/Science/328815_a_330144]
-
va susține pe 25 mai, la Romexpo. În 2011, a acordat un interviu amplu pentru numărul prestigioasei reviste lunare de specialitate, “Das Opernglas”. A apărut de asemenea și pe coperta acesteia. S-a născut într-o familie de muzicieni, fiind fiul flautistului Florin Ouatu, de la Filarmonica din Ploiești și fost profesor la Universitatea Mozarteum din Salzburg, Austria. La doar 6 ani a învățat să cânte la pian, urmând un profil artistic. A absolvit Liceul Muzical „Carmen Sylva” din Ploiești; în 2004
Cezar Ouatu () [Corola-website/Science/328834_a_330163]
-
a fost salvată de apariția bruscă pe scena politică a țărancei Ioana d'Arc în fruntea trupelor franceze, care într-un timp scurt au ridicat asediul orașului. Contemporanii cred că, Orléans-ul odată căzut, precum și încoronarea lui Henric al VI-lea, fiul regelui Henric al V-lea al Angliei, ar fi sfârșit independența Franței ca stat. Conflictul dintre casele regale engleză și franceză, care în istoriografie a intrat sub numele de "Războiul de 100 de Ani", după înfrângerea grea a forțelor franceze
Asediul Orléans-ului () [Corola-website/Science/328826_a_330155]
-
din 1420, regele englez, Henric al V-lea a fost proclamat regent al tronului francez. În cadrul acordului, Henric s-a căsătorit cu fiica regelui Carol al VI-lea, iar dupa moartea acestuia, urma să devină rege al Franței. Delfinul Carol, fiul lui Carol al VI-lea, era lipsit de dreptul de a urma tronul francez. La începutul anului 1428 în Anglia a început să crească nemulțumirea, cauzată de războiul prelungit, care a cauzat prețuri ridicate și majorări de taxe. Rezistența franceză
Asediul Orléans-ului () [Corola-website/Science/328826_a_330155]
-
-o pe teritoriul Scandinaviei. Experiența acumulată în acest domeniu este reflectată în unele dintre scrierile sale. În 1992 s-a alăturat organizației de păgânism germanic Throth, în care a ocupat numeroase poziții. Actualmente locuiește în locuința Greyhaven din Berkeley alături de fiul ei, Ian și de familia acestuia. În afara activității scriitoricești, Paxson compune și cântă muzică de harpă. Paxson a început să se preocupe serios de scris în 1971 și a vândut prima povestire în 1976. Primul ei roman a fost publicat
Diana L. Paxson () [Corola-website/Science/328833_a_330162]
-
și de către Mihail Raț (Rácz). Deci și el a fost ctitor, chiar foarte important, deși documentele istorice cunoscute până acum nu oferă indicii clare privind gradul de rudenie dintre acesta și Petru Racz. Faptul că atât Petru Rácz I. (apoi fiul său Adam I și urmașii acestuia) cât și Mihail Rácz II. au folosit împreună după anul 1585 titlul și blazonul Rácz de Galgó, înseamnă că făceau parte din aceeași familie și probabil erau rude foarte apropiate,altfel Petru nu putea
Biserica Greco-Catolică din Teiuș () [Corola-website/Science/328823_a_330152]
-
J. Siebmacher’s", cu titlul Rácz I., a fost înnobilat de către Împăratul Rudolf al II-lea la Viena în anul 1578. În anul 1585 Petru Rácz este înnobilat și cu titlul Rácz de Galgó (Gâlgău, jud. Sălaj), moștenit apoi de către fiul său Adam și urmașii acestuia. Despre Gâlgău istoricul Ștefan Pascu precizează că numele localității este de origine română, așa cum reiese din documentele istorice din anul 1405, „villae olachales: ... Gîlgău ...”. Mihail Rácz înscris în catalogul "J. Siebmacher’s" cu titlul Rácz
Biserica Greco-Catolică din Teiuș () [Corola-website/Science/328823_a_330152]
-
este executat din marmură albă. Se găsește la Muzeul Pio Clementin care aparține de Muzeele Vaticane din Roma. Grupul statuar reflectă moartea preotului troian Laocoon, care a fost pedepsit de zei să fie strangulat de șerpii marini împreună cu cei doi fii ai săi. Lucrarea a fost realizată de Agesandru, Athenodor și Polydor, sculptori aparținând școlii de pe insula Rodos. Inițial, grupul statuar fusese cunoscut în descrierile antice dar se credea pierdut. A fost descoperit la data de 14 ianuarie 1506 într-o
Laocoon și fiii săi () [Corola-website/Science/328829_a_330158]
-
unele comentarii pline de laudă despre opera pe care o văzuse în palatul împăratului Titus, în jurul anului 70 e.n.: Când a fost descoperită, grupului statuar îi lipseau unele părți componente precum: brațele drepte ale lui Laocoon și a unuia dintre fiii săi, mâna dreaptă a celuilalt fiu și părți ale șerpilor marini. De starea sculpturii la data la care a fost descoperită se păstrează copii gravate de către Giovanni Antonio da Brescia, unul care este păstrat acum în Düsseldorf, Germania. După ce s-
Laocoon și fiii săi () [Corola-website/Science/328829_a_330158]
-
opera pe care o văzuse în palatul împăratului Titus, în jurul anului 70 e.n.: Când a fost descoperită, grupului statuar îi lipseau unele părți componente precum: brațele drepte ale lui Laocoon și a unuia dintre fiii săi, mâna dreaptă a celuilalt fiu și părți ale șerpilor marini. De starea sculpturii la data la care a fost descoperită se păstrează copii gravate de către Giovanni Antonio da Brescia, unul care este păstrat acum în Düsseldorf, Germania. După ce s-a hotărât restaurarea grupului statuar au
Laocoon și fiii săi () [Corola-website/Science/328829_a_330158]
-
un desen cu ca fiind trei maimuțe. În secolul al XVIII.lea statuia a fost modificată din nou, de către sculptorul Agostino Cornachini, acesta schimbând brațul de teracotă a lui Laocoon cu unul din marmură albă și modificând brațul unuia dintre fii, modificându-i gestul, prezentându-l de asemenea întins. În urma Tratatului de la Tolentino din 1798, grupul a fost mutat la Paris, ca pradă de război, de către armata lui Napoleon. Lucrarea a fost expusă la Luvru până în 1816 când a fost retrocedată
Laocoon și fiii săi () [Corola-website/Science/328829_a_330158]
-
și supravegheată de Filippo Magi. În urma restaurării i-au fost eliminate toate urmele restaurărilor anterioare. Datarea lucrării este controversată, inițial crezându-se că lucrearea a fost creată în secolul I î.e.n. pentru că se găsiseră semnături ale sculptorului Atenodoro din Rodos, fiu al lui Agesandru, care a trăit în acea perioadă. Dar în 1954, Gisela Richter a semnalat că numele de Atenodoro și de Agesandru erau foarte comune în insula Rodos în acea perioadă și, plus de asta, a observat o mare
Laocoon și fiii săi () [Corola-website/Science/328829_a_330158]
-
o falsificare făcută de Michelangelo, realizată după datele și scrierile legate de sculptura originală. Totuși, această afirmație ignoră descoperirile din 1957 în peștera din Sperlonga, unde s-au găsit fragmente realizate în aceeași tehnică de sculptare ca și Laocoon și fiii săi În mitologia greacă, în timpul asediului Troiei, doi șerpi au fost trimiși de către Apolo,Poseidon sau Atena ca să îl atace pe preotul troian al lui Apolo, Laocoon și pe fiii săi. Există numeroase versiuni care relatează acest episod și se
Laocoon și fiii săi () [Corola-website/Science/328829_a_330158]
-
realizate în aceeași tehnică de sculptare ca și Laocoon și fiii săi În mitologia greacă, în timpul asediului Troiei, doi șerpi au fost trimiși de către Apolo,Poseidon sau Atena ca să îl atace pe preotul troian al lui Apolo, Laocoon și pe fiii săi. Există numeroase versiuni care relatează acest episod și se crede că grupul statuar a fost bazat în relatarea lui Vergilius din Eneida, în care mureau Laocoon și fiii săi sau într-o versiune anterioară narată într-un poem pierdut
Laocoon și fiii săi () [Corola-website/Science/328829_a_330158]
-
îl atace pe preotul troian al lui Apolo, Laocoon și pe fiii săi. Există numeroase versiuni care relatează acest episod și se crede că grupul statuar a fost bazat în relatarea lui Vergilius din Eneida, în care mureau Laocoon și fiii săi sau într-o versiune anterioară narată într-un poem pierdut din ciclul troian, respectiv în Iliupersis unde murea Laocoon și doar unul dintre fiii lui. Izvorului acestui mit ar putea fi o tragedie greacă pierdută. Laocoon era preot în
Laocoon și fiii săi () [Corola-website/Science/328829_a_330158]
-
statuar a fost bazat în relatarea lui Vergilius din Eneida, în care mureau Laocoon și fiii săi sau într-o versiune anterioară narată într-un poem pierdut din ciclul troian, respectiv în Iliupersis unde murea Laocoon și doar unul dintre fiii lui. Izvorului acestui mit ar putea fi o tragedie greacă pierdută. Laocoon era preot în templul lui Apolo Timbreo din Troia șți, precum Casandrei, a anunțat cetățenii troieni că dacă lasă să intre în oraș Calul troian vor cădea într-
Laocoon și fiii săi () [Corola-website/Science/328829_a_330158]
-
opri intrarea calului în oraș, a zis: Când Laocoon a început jertfirea taurului pentru Poseidon, doi șerpi marini, numiți Porces și Caribea, sau Curisia, sau Peribea, veniți de pe insulele Tenedos și Kalidnes au ieșit din apă și i-au atacat fiii gemeni lui Laocoon, numiți Atifante și Timbreo sau Melanto, încolăcindu-se în jurul trupurilor lor. Laocoon văzând acestea, le-a sărit în ajutor dar a avut aceiași soartă. Vergilius descria acest atac alșerpilor ca o pedeapsă divină pentru că Laocoon a încercat
Laocoon și fiii săi () [Corola-website/Science/328829_a_330158]
-
că moartea lui Laocoon a fost o pedeapsă pentru încercarea sa de distrugere a calului și nu pentru că acesta nu l-a respectat pe Apollo. Cu toate acestea, diferitele versiuni au afirmat că a murit doar el și unul dintre fiii săi, sau chiar, că el ar fi reușit să se salveze. De asemenea există diferența dacă episodul s-a produs în templul lui Poseidon sau al lui Apollo. Lucrarea este încadrată într-o compoziție de formă piramidală, și cea mai
Laocoon și fiii săi () [Corola-website/Science/328829_a_330158]
-
fie dată scenei. Există o intenție de a exagera efectul teatral al anatomiei corpurilor, și care prin goliciunea trupurilor este mai accentuat decât la grupul statuar din Pergamon, și la care se adaugă suferința provocată lui Laocoon previzibila moarte a fiilor săi. Autori precum Johann Joachim Winckelmann, Johann Wolfgang von Goethe și Gotthold Ephraim Lessing au realizat schițe plecând de la grupul statuar. Wincklemann în prima ediție a "Istoriei Artei Antichității" din 1764, analizează, între multe alte lucrări și grupul statuar Laocoon
Laocoon și fiii săi () [Corola-website/Science/328829_a_330158]
-
Winckelmann, Johann Wolfgang von Goethe și Gotthold Ephraim Lessing au realizat schițe plecând de la grupul statuar. Wincklemann în prima ediție a "Istoriei Artei Antichității" din 1764, analizează, între multe alte lucrări și grupul statuar Laocoon și semnalează faptul că figura fiului mai mare a fost realizată separat. Îl descrie pe Laocoon ca un spectacol al naturaleței omenești supusă celei mai mari dureri pe care este cineva capabil să o suporte. Durerea îi umflă mușchii, tensionează nervii, dar pe fruntea lui se
Laocoon și fiii săi () [Corola-website/Science/328829_a_330158]