12,966 matches
-
000 de mormoni, 15.000 de baptiști (plus circa 5.000 de baptiști liberi), 7000 de luterani, 4000 de metodiști (afiliati Bisericii Valdeze). Una dintre cele mai vechi comunități religioase din Italia este cea iudaică, evreii fiind prezenți în Roma Antică încă dinaintea erei noastre. Italia a primit de secole evrei expulzați din alte țări, mai cu seamă din Spania. Ca urmare a Holocaustului, însă, circa 20% din evreii italieni și-au pierdut viața. Coroborat cu emigrația ce a precedat și
Italia () [Corola-website/Science/296633_a_297962]
-
divizarea Italiei în mai multe state regionale până la 1861. Aceasta a creat o diversitate și un eclectism a designului arhitectural. Italia este cunoscută pentru considerabilele realizări din arhitectură, cum ar fi construcția de arcuri, domuri și structuri similare în Roma Antică, fondarea între sfârșitul secolului al XIV-lea și secolul al XVI-lea, a cărei origini îi este atribuită lui Filippo Brunelleschi. Este țara de origine a , un stil de construcții care a inspirat mișcări cum ar fi , și a influențat
Italia () [Corola-website/Science/296633_a_297962]
-
în special pe arhitectura Renașterii, a fost popular în Statele Unite în secolul al XIX-lea. Istoria artelor vizuale italiene face parte din istoria picturii occidentale. a fost influențată de Grecia și poate fi considerată în parte o succesoare a picturii antice grecești. Pictura romană are însă și unele caracteristici unice și importante. Singurele picturi romane care s-au păstrat până astăzi sunt picturi murale, multe găsite în vilele din Campania, în Italia sudică. Aceste picturi pot fi grupate în 4 „stiluri
Italia () [Corola-website/Science/296633_a_297962]
-
care nu constituie diviziuni administrative, spre exemplu, "regiunea de dezvoltare Sud Muntenia", care însă nu cuprinde decât două treimi din suprafața regiunii istorice. Teritoriul Munteniei era locuit în antichitate de triburile geților (getae), care erau popor de neam tracic. Istoricul antic Strabo susținea că "dacii și geții vorbesc aceeași limbă". În jurul anului 340 î.e.n., deoarece geții din dreapta Dunării (suddunăreni) au devenit dependenți de Macedonia, regii macedoneni formulează pretenții de supremație și asupra geților din nordul Dunării, însă încercările întreprinse de Alexandru
Muntenia () [Corola-website/Science/296691_a_298020]
-
arte, în principal, comandate de puterea politică sau religioasă. Renașterea și dezvoltarea clasicismului în secolul al XVII-lea și, apoi, a neoclasicismului în secolul al XVIII-lea sunt atât expresia unei căutări a ordinii, cât și a aparatului de influențe antice și italiene; tot în epoca modernă apar figuri individuale de artiști, cum ar fi pictorii Fouquet, Poussin, La Tour, "le Lorrain", Watteau, Boucher, Chardin, Fragonard, Greuze, David, Gros și Ingres, sau sculptorii Goujon, Girardon, Coysevox, Puget și Houdon. În secolele
Franța () [Corola-website/Science/296632_a_297961]
-
Betranion. În secolul V sunt atestați episcopii: Timotim, Timotei, Iona și Alexandru, primii doi participând la cel de-al doilea sinod ecunemic. În secolul al VI-lea s-au construit 14 episcopii în Dobrogea, în principalele orașe ale provinciei. Scriitorii antici că Aurelius Victor, Orosius, Eutropius, Rufius Festus și Iordanes au scris despre abandonarea Daciei sub împăratul Gallienus. Ultimii trei scriu că Dacia a fost părăsita sub împăratul Aurelian în timpul incursiunilor goților după 271. Flavius Vopiscus, biograf al lui Aurelian scria
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
fac parte italiană, franceza, spaniolă și portugheză. Dintre toate acestea, limba română, datorită condițiilor specifice de evoluare, a conservat cele mai multe elemente arhaice, din care cauza anume ea, în raport cu alte limbi neolatine, se găsește în cea mai apropiată relație cu latină antică. În același timp, spre deosebire de alte limbi romanice, limba română este unitară în tot spațiul etnic românesc, fără a avea dialecte regionale. Numele etnic propriu al românilor sau etnonimul (de la "etnos" - popor și "nyme" - nume) se găsește în legătură directă cu
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
de etnogeneza a românilor s-au aflat trei premise fundamentale. Prima premisa a constituit-o civilizația traco-geto-dacă, care servit drept teren al etnogenezei românilor. A doua premisa a rezultat din încadrarea traco-geto-dacilor în sec. VII-II a.Chr. În sistemul valorilor antice grecești. Cea de-a treia premisa a etnogenezei românilor a fost integrarea geto-dacilor în sec. I a.Chr. - sec. IV p. Chr. în cadrul civilizației antice de tip român. Civilizația traco-geto-dacă a constituit materialul primar al etnogenezei românilor. Influențele eline au
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
doua premisa a rezultat din încadrarea traco-geto-dacilor în sec. VII-II a.Chr. În sistemul valorilor antice grecești. Cea de-a treia premisa a etnogenezei românilor a fost integrarea geto-dacilor în sec. I a.Chr. - sec. IV p. Chr. în cadrul civilizației antice de tip român. Civilizația traco-geto-dacă a constituit materialul primar al etnogenezei românilor. Influențele eline au format condițiile necesare pentru distanțarea traco-geto-dacilor de lumea barbara și apropierea lor de valorile civilizației antice. În fine, includerea traco-geto-dacilor în sistema civilizației române a
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
I a.Chr. - sec. IV p. Chr. în cadrul civilizației antice de tip român. Civilizația traco-geto-dacă a constituit materialul primar al etnogenezei românilor. Influențele eline au format condițiile necesare pentru distanțarea traco-geto-dacilor de lumea barbara și apropierea lor de valorile civilizației antice. În fine, includerea traco-geto-dacilor în sistema civilizației române a creat cele mai favorabile condiții pentru desfășurarea procesului de asimilare etnoculturala a autohtonilor și de constituire a unei noi etnii. Etapele etnogenezei ilustrează fazele de constituire a noului etnos. Procesul etnogenezei
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
liberi și jumătatea de nord a Traciei balcanice. Premisele romanizării. Romanizarea traco-geto-dacilor a avut la baza un șir de premise favorabile, printre care se evidențiază: originea comună, indo-europeană, a traco-geto-dacilor și a românilor; includerea traco-geto-dacilor în sistemul relațiilor de tip antic prin intermediul lumii grecești; gradul relativ înalt de dezvoltare al civilizației traco-geto-dace; gradul înalt de compatibilitate dintre civilizația traco-geto-dacă și cea română. Căile romanizării. Fenomenul romanizării a decurs pe două căi de bază: oficială și populară. Calea oficială a romanizării reprezenta
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
Procesul romanizării s-a desfășurat în trei etape de bază: etapă preliminară din sec.II-I a.Chr. - 106 p. Chr., etapă decisivă din perioadei de existență a provinciei Dacia între anii 106-275 p. Chr. și etapa finală din perioada antică târzie, de la retragerea administrației române din provincia Dacia în anul 275 până la definitivarea procesului de formare a comunității daco-romane în sec. V. Procesul romanizării geto-dacilor. În procesul romanizării a fost antrenat tot spațiul geto-dacic, atât regiunile incluse în cadrul provinciilor române
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
au trebuit să fie puse la dispoziția unor persoane străine de limba în cauză, problema notării vocalelor s-a impus treptat. Același semn cu cel fenician este pe primul loc deja și în alfabetul de la Ugarit, 1400 î.Hr. În Grecia antică, elinii au folosit și ei același simbol, pe care l-au numit "alpha", cu precizarea că la ei nu avea nici o semnificație. În Europa occidentală, anticii etrusci foloseau același semn: romanii, imitându-i, i-au dat forma actuală. Semnul semitic
A () [Corola-website/Science/296728_a_298057]
-
este pe primul loc deja și în alfabetul de la Ugarit, 1400 î.Hr. În Grecia antică, elinii au folosit și ei același simbol, pe care l-au numit "alpha", cu precizarea că la ei nu avea nici o semnificație. În Europa occidentală, anticii etrusci foloseau același semn: romanii, imitându-i, i-au dat forma actuală. Semnul semitic A desemna în scrierea feniciană și în cele provenite din ea un sunet glotalic, ʔ. Numele ʔaleph înseamnă „bou” în dialectele vest-semite. Însă ipoteza răspâdită în
A () [Corola-website/Science/296728_a_298057]
-
pe limba estonă au devenit mai importante doar în secolul 19 după răspândirea ideilor Iluminismului, în timpul perioadei Iluminismului eston (1750&endash;1840). Deși, în general, germanii baltici vedeau viitorul estonilor ca o fuziune cu ei, clasa educată estofilă admira cultura antică a estonilor și era lor de libertate înainte de cucerirea lor de către danezi și germani în secolul 13. După Războiul Eston de Independență din 1919, limba estonă a devenit limba oficială a noului stat. În 1945, 97,3% dintre locuitorii Estoniei
Limba estonă () [Corola-website/Science/296722_a_298051]
-
Casa de Campo, de fapt o padure-parc, care acoperă aproape 1750 ha, în cuprinsul căruia sunt amenajate trei lacuri. Alte parcuri: Retiro, Campo del Moro și Parc del Oeste.( V.Cucu,1971) Templul extraordinar de la Debod este un edificiu egiptean antic achiziționat de Spania în perioada construcției marelui baraj de la Assuan. Acesta a fost reclădit lângă Rosales, oferind o panoramă a orașului. Las Ventas, arena pentru lupte cu taurii cu 23000 de locuri, este cea mai mare arenă de acest gen
Madrid () [Corola-website/Science/296725_a_298054]
-
din Galicia. Din 1981, speranța de viață a crescut cu 5 ani în Galicia, datorită îmbunătățirii condițiilor de trai. Patrimoniul celtic al Galiciei este des celebrat, mai ales în literatura galiciană. De fapt, numele Galicia vine de la numele tribului celtic antic care s-a așezat aici, Gallaeci.
Galicia () [Corola-website/Science/296746_a_298075]
-
(Greacă: Πλάτων; Plátōn) (n. cca. 427 î.Hr. — d. cca. 347 î.Hr.) a fost un filozof al Greciei antice, discipol al lui Socrate și învățător al lui Aristotel. Împreună cu aceștia, a pus bazele filozofice ale culturii occidentale. a fost interesat de matematică, a scris dialoguri filozofice și a pus bazele Academiei din Atena, prima instituție de învățământ superior din
Platon () [Corola-website/Science/296741_a_298070]
-
Republicii romane. În acea epocă Cicero remarca, ca și alții, că limbajul pe care-l utiliza în fiecare zi, cel al înaltei societăți romane, era împodobit cu arhaisme, pe care le denumește „verborum vetustas prisca”. Typos;Expansiunea teritorială a Romei antice a asigurat limbii latine o difuzare din ce în ce mai largă, începând din secolul al III-lea î.Hr. Latina s-a răspândit în cea mai mare parte a Europei Occidentale, a Africii de Nord, a Asiei Mici și a regiunilor dunărene. Sub Imperiu
Limba latină () [Corola-website/Science/296747_a_298076]
-
Melisma (gr: μέλος, melos, însemnând „arie, melodie, cântec” în muzică, reprezintă un ornament muzical ce constă în interpretarea unei singure silabe pe o succesiune de note. În culturile antice, această tehnică vocală a fost utilizată pentru hipnoză, în ritualurile de inițiere și în cele de venerare religioasă. Vechii greci o foloseau pentru incantațiile dedicate zeităților, melisma întâlnindu-se și la majoritatea religiilor din Orientul Mijlociu. În secolul XIX, acest ornament
Melismă () [Corola-website/Science/317098_a_318427]
-
Carey s-au remarcat prin utilizarea acestei tehnici, iar în anii 2000, presa a dus în atenție folosirea ei în exces de către concurenții de la "American Idol" sau "The X Factor". Melisma a fost utilizată pentru a hipnotiza ascultătorii de popoarele antice, fiind inclusă în cânturi și în anumite ritualuri. Se întâlnește și în cultura indiană, în cântarea Torei. Ulterior, acest ornament muzical a fost preluat de către greci în incantațiile lor dedicate zeităților și mai apoi de către creștini, cu precădere de către catolici
Melismă () [Corola-website/Science/317098_a_318427]
-
umane, a cunoscut o multitudine de transformări, atât formale cât și de conținut, în multe cazuri fiind implicate religia și politicul ce se manifestau în acel spațiu geografic și în acea perioadă istorică. Numeroase sculpturi ne-au rămas din cadrul culturilor antice mediterane, India, China, America de Sud, Africa. Respingerea conceptului de venerare a unui "chip cioplit" ("vițelul de aur") din perioada lui Moise reprezintă un moment crucial în istoria sculpturii. Interdicția venerării imaginilor a fost preluată și de alte religii ca: iudaismul, zoroastrismul
Istoria sculpturii () [Corola-website/Science/317081_a_318410]
-
din temple cioplite direct în stâncă realizate în perioada faraonului Ramses al II-lea. Sunt remarcabile grupurile statuare care ornează aceste construcții. Statuia faraonului, aflată într-un loc central are dimensiuni remarcabile, peste 20 m înălțime. Multe sculpturi ale Egiptului antic sunt conservate la "Muzeul Egiptean din Cairo". Spre deosebire de cea egipteană și babiloniană, sculptura greacă nu mai este hieratică, sau supusă unor norme rigide, ci căuta idealul, frumusețea din natură. Arta atinge apogeul în perioada lui Phidias, Lysippos, Praxiteles, Scopas. grecești
Istoria sculpturii () [Corola-website/Science/317081_a_318410]
-
Tereza", Bernini a transformat Roma într-un adevărat oraș baroc. În a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, săpăturile efectuate la Pompeii, Herculaneum, precum și lucrările arheologului german Johann Joachim Winckelmann au redeschis interesul pentru modelele oferite de arta Greciei antice, artă care în câteva decenii devine un ideal. Acesta mișcare, denumită ulterior neoclasicism, se continuă până la începutul secolului al XIX-lea. Fațadele și zidurile tuturor clădirilor vor fi ornate cu porticuri, colonade în stil grecesc. Roma devine centrul culturii neoclasice
Istoria sculpturii () [Corola-website/Science/317081_a_318410]
-
Religiozitatea egiptenilor se reflectă și în arhitectura acestora. Aceasta cuprindea: Unul dintre cei mai vechi arhitecți cunoscuți este considerat Imhotep, sub a cărui îndrumare a fost ridicată piramida de la Saqqarah, prima construcție monumentală din piatră. Piramidele egiptene, simbol al Egiptului antic, sunt cele mai mari monumente din piatră de pe pământ. Coloanele templelor erau împodobite cu diverse sculpturi ce imitau modele vegetale: palmier, de lotus, papirus. Palatele popoarelor mesopotamiene (sumerieni, akkadieni, asirieni, babilonieni) erau vaste, impunătoare. Deoarece piatra și lemnul erau rare
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]