12,241 matches
-
la această Universitate până la moartea sa. El a fost ales membru al Academiei de Științe din Berlin în anul 1814 și pentru o lungă perioadă de timp a fost secretar al acestei prestigioase instituții. Multe dintre discursurile sale cuprinse în antologia ""Gesammelte Kleine Schriften"" au fost compuse în această calitate. Böckh a dezvoltat ideile lui Friedrich August Wolf (care îi fusese profesor la Universitatea din Halle) în ceea ce privește filologia și le-a ilustrat prin lucrări teoretice și practice. Renunțând la teoriile filologice
Philipp August Böckh () [Corola-website/Science/319498_a_320827]
-
Naziste, refuz asumat drept principal argument și înțeles ca atare de ceilalți participanți. Documentul a fost publicat după Revoluția Română din 1989 în ziarul naționalist "Românul", publicat de cercuri ce urmăreau reabilitarea lui Antonescu și a fost inclus în câteva antologii de documente de epocă și lucrări ale altor istorici naționaliști, necăpătând însă anvergura de a revizui în vreun fel viziunea specialiștilor asupra evenimentelor. În preajma orei 21:00, la Palat a sosit ambasadorul Germaniei, Manfred von Killinger, care părea să aibă
Lovitura de stat de la 23 august 1944 () [Corola-website/Science/319829_a_321158]
-
de artă cu poezii ale lui Oroza: o serigrafie în "Deseo sîn trámite" și cinci litografii în "Un sentimiento ingrávido recorre el ambiente". În 2008 expune "Horizonte sîn dueño (Orizont fără proprietar)" în Galeria Națională a Iordaniei (Amman) și o antologie a lucrărilor sale grafice la Instituto Cervantes în Damasc (Siria), unde poetul Taher Riyad îi dedică "Cantos de Lamazares", o colecție de poezii. În 2009 își expune opera în New York în Queen Sofía Spanish Institute, precum și în Orense (Spania) în
Antón Lamazares () [Corola-website/Science/319907_a_321236]
-
Paget a realizat 356 desene publicate pentru seria cu Sherlock Holmes. După moartea sa în 1908, alți ilustratori au încercat să imite stilul lui Paget când l-au desenat pe Sherlock Holmes. Ilustrațiile lui Paget au fost reimprimate în multe antologii holmesiene și au devenit baza de pornire a realizării acestor personaje de ficțiune. Paget a făcut pentru Sherlock Holmes ceea ce a făcut John Tenniel pentru povestirile cu Alice de Lewis Carroll: a definit figură unui personaj de ficțiune realmente mare
Sidney Paget () [Corola-website/Science/319950_a_321279]
-
de mai multe burse de creație la Paris, Basel, Viena sau Berna. A inițiat colecția ”Scriitori elvețieni de expresie germană” a Bibliotecii revistei Familia din Oradea, în cadrul căreia a tradus zece volume de versuri și proză, și a realizat prima antologie de proză scurtă contemporană elvețiană de expresie germană din România (1997). Este membru al Uniunii Scriitorilor din România, membru fondator ASPRO și al Societății Oamenilor de Cultură și Știință Bihor. Numeroase traduceri din literatura elvețiană contemporană de expresie germană și
Radu Țuculescu () [Corola-website/Science/318914_a_320243]
-
în fiecare număr al revistei erau dactilografiate, după posibilitățile tehnice ale anilor '50-'60. Primele numere conțineau și un „Supliment literar”, care oferea cititorilor fragmente reprezentative din literatura română populară și cultă, fără a-și propune însă să alcătuiască o antologie de texte literare românești. Colaboratorii erau călăuziți de trei idei: Dumnezeu - Nația - Regele. Ei vor scrie în slujba românismului. Intenția redactorilor era de a nu aparține niciunui grup politic sau orientări ideologice. Demersul lor a fost pus sub semnul credinței
Cuget românesc () [Corola-website/Science/318916_a_320245]
-
impulsionarea cercetărilor din domeniu. Aceste lucrări au impus direcții noi de interpretare, au emis ipoteze și teorii privind istoria și geneza Mioriței, au tratat într-un mod original atitudinea paradoxală a păstorului în fața morții sau, în unele cazuri, au indus antologii ample ale variantelor mioritice - acestea devenind o bază solidă pentru noi aserțiuni. Tema fatalismul mioritic se constituie într-un capitol decisiv al istoriei exegetice, însumând totodată răspunsurile semnificative la una dintre întrebările fundamentale: de ce păstorul își acceptă soarta cu atâta
Miorița () [Corola-website/Science/297301_a_298630]
-
justificative. După Al Doilea Război Mondial, aceste excese își pierd din intensitate, remarcându-se, în schimb, o amplă ofensivă a concepției nonfataliste - George Călinescu, Constantin Brăiloiu, Adrian Fochi și Mircea Eliade fiind repere solide ale acestui curent. Lucrări ce conțin antologii de texte mioritice: Poeții și scriitorii români și-au manifestat deschis o admirație necondiționată față de acest poem al literaturii populare, valorificându-i valențele prin filtrul talentului și al modului personal de percepere a mesajului. Nichita Stănescu (1983) a mărturisit, în numele
Miorița () [Corola-website/Science/297301_a_298630]
-
reactualizeze spiritul clarvăzător al lui Maiorescu. Cele două tomuri ale monografiei T. Maiorescu (1940), urmate de T. Maiorescu și contemporanii lui, I, II (1943, 1944), T. Maiorescu și posteritatea lui critică(1943), de broșura Petre Carp (1941) și de o Antologie a ideologiei junimiste constitue o operă critică impresionantă, comparabilă cu aceea a lui Sainte-Beuve despre Port-Royal. Lovinescu se află, acum, în pragul morții și toate ideile sale, de o limpezime și o gravitate nefirească, răzbat într-un tărîm metafizic. Deși
Eugen Lovinescu () [Corola-website/Science/297282_a_298611]
-
includea alte două părți, "Structura și creația artistică" și "Receptarea operei de artă". În 1934 publică și "Istoria esteticii de la Kant până astăzi" la Institutul de arte grafice Bucovina. În 1937 își adună articolele de estetică publicate până atunci în antologia "Filosofie și poezie", cu precizarea că, în ediția a doua din 1943, studiile vor fi complet diferite deși titlul se păstrează același. În 1941 tipărește "Arta prozatorilor români", poate cea mai cunoscută și mai comentată dintre cărțile sale, un exemplu
Tudor Vianu () [Corola-website/Science/297566_a_298895]
-
universitar și se dedică redactării unor studii, micromonografii despre "Cervantes", "Shakespeare", "Camoens", "Voltaire", "Goethe", "F.M. Dostoievski", "Stendhal", "Odobescu". Toate aceste studii vor fi ulterior în volumul "Studii de literatură universală și comparată". Studiile de stilistică sunt reunite în alte două antologii "Probleme de stil și artă literară" și "Problemele metaforei și alte studii de stilistică". În anii 1961 și respectiv 1963 apar "Jurnalul", un pseudo jurnal de fapt conținând texte cu caracter publicistic, și "Idei trăite", volume în care își creionează
Tudor Vianu () [Corola-website/Science/297566_a_298895]
-
existențială a capitalei. În ciuda unor vehemente contestații ale criticii, scriitorul își urmează cu aceeași fidelitate propriul destin artistic, fiind și acum tot atât de productiv. Notorietatea sa publică nu suferă cu nimic, iar consacrarea sa „oficială” prin introducera în manualele școlare, în antologii și culegeri, după cum și prin unele transpuneri în alte limbi, continuă netulburată. Prieteniile literare mai vechi sau mai noi se continuă și ele, fiind apropiat de Sadoveanu, Tudor Arghezi, Al. A. Philippide, Adrian Maniu, Cezar Petrescu, Ion Pillat, Demostene Botez
Ionel Teodoreanu () [Corola-website/Science/297557_a_298886]
-
literar". Față de colegii săi de generație (Tudor Vianu, George Călinescu), în volum a debutat oarecum târziu, în 1938, cu "Pagini de critică literară. Marginalia. Eseuri", urmat de "Recitind pe clasicii noștri. Ion Creangă "(1939), "Clasicii noștri" (1943), "Literatura română contemporană. Antologie" (1943), "Istoria literaturii romane "(în colaborare cu Tudor Vianu și Șerban Cioculescu) (1944), "Versificația modernă" (1966), "Calistrat Hogaș" (1968), "Pagini de critică literară", 2 vol. (1968), care vor continua postum până la vol. V inclusiv (1977). Tot postum vor apărea micromonografia
Vladimir Streinu () [Corola-website/Science/297567_a_298896]
-
Mallarmé, Paul Valéry. Toate aceste inovații, cărora le subscrie și Vladimir Streinu, își vor găsi ecou într-o măsură mai mică sau mai mare și în lirica românească din secolul XX și mai ales din perioada interbelică. În introducerea la antologia Literatură română contemporană, criticul va realiza o sistematizare a tendințelor lirice din această perioadă, a raporturilor în continuă schimbare dintre modernism și tradiționalism. Fără să-i minimalizeze pe ceilalți, poetul care se bucura de cea mai mare considerație este, și
Vladimir Streinu () [Corola-website/Science/297567_a_298896]
-
faza de contestatar spectaculos al tuturor academismelor din anii 1910-1916, la cea tradiționalistă de după război, când iconoclastul devine iconodul. Adrian Maniu (și îl adaugă mai târziu și pe V. Voiculescu) ilustrează excelent ideea lui Vladimir Streinu din citata introducere la antologia Literatura română contemporană, potrivit căreia modernii se traditionalizează, fără să vrea, tematic, iar tradiționaliștii se modernizează, fără să vrea, în expresie". Pe larg, scrie criticul despre Vasile Voiculescu, care a ținut o dreaptă cumpănă a lirismului nostru", lucrând cu vremea
Vladimir Streinu () [Corola-website/Science/297567_a_298896]
-
-l ca director pe Zaharia Stancu, la care au colaborat scriitori străluciți: Eugen Ionescu, Mircea Eliade, Vladimir Streinu, Ion Pillat, Ion Vinea, Gib Mihăescu, Alexandru Sahia, Geo Bogza. "Azi" a apărut până în 1940. Este și redactor la "Credința". 1934 - Alcătuiește "Antologia poeților tineri" cu o postfață de Ion Pillat, un adevărat eveniment literar. 1937 - Împreună cu Constantin Clonaru editează cotidianul "Lumea Românească", apărut până în 1940. Ziar de stânga (Geo Bogza publică reportaje de pe fronturile din Spania), polemizează cu Stelian Popescu de la "Universul
Zaharia Stancu () [Corola-website/Science/297578_a_298907]
-
în revista "Plai cu boi", dă interviuri în revistele mondene, participă la discuții pe Internet. Debut cu poezii în revista "Luceafărul", debut editorial cu două volume, ambele publicate în 1970, "Versuri" și "Detectivul Arthur". Poemele sale au fost incluse în antologii din România, Germania, Franța, Anglia. "Testament - Antologie de Poezie Română Modernă / Testament - Anthology of Modern Romanian Verse" ediția a doua (versiune bilingvă română/engleză) - antologator și traducător Daniel Ioniță, cu Eva Foster, Rochelle Bews și Prof. Dr. Daniel Reynaud - Editura
Emil Brumaru () [Corola-website/Science/297580_a_298909]
-
în revistele mondene, participă la discuții pe Internet. Debut cu poezii în revista "Luceafărul", debut editorial cu două volume, ambele publicate în 1970, "Versuri" și "Detectivul Arthur". Poemele sale au fost incluse în antologii din România, Germania, Franța, Anglia. "Testament - Antologie de Poezie Română Modernă / Testament - Anthology of Modern Romanian Verse" ediția a doua (versiune bilingvă română/engleză) - antologator și traducător Daniel Ioniță, cu Eva Foster, Rochelle Bews și Prof. Dr. Daniel Reynaud - Editura Minerva, Ianuarie 2015. ISBN 978-973-21-1006-5 Interviuri
Emil Brumaru () [Corola-website/Science/297580_a_298909]
-
de profesorul Paul Cornea, publicată în același an la editura Humanitas, de asemenea reeditată. Mircea Cărtărescu a debutat cu poezii la Cenaclul de Luni și în România Literară în anul 1978 , coordonat de profesorul Nicolae Manolescu, și în volum în antologia "Aer cu diamante", dar a citit și proză la Cenaclul de proză "Junimea" condus de Ovid S. Crohmălniceanu. De altfel a publicat o proză în antologia "Desant'83". A debutat în volumul individual " Faruri, vitrine, fotografii" la editura "Cartea Românească
Mircea Cărtărescu () [Corola-website/Science/297587_a_298916]
-
România Literară în anul 1978 , coordonat de profesorul Nicolae Manolescu, și în volum în antologia "Aer cu diamante", dar a citit și proză la Cenaclul de proză "Junimea" condus de Ovid S. Crohmălniceanu. De altfel a publicat o proză în antologia "Desant'83". A debutat în volumul individual " Faruri, vitrine, fotografii" la editura "Cartea Românească" în anul 1980. A continuat să scrie versuri, a publicat mai multe volume, intre care se remarcă "Poeme de amor" sau "Totul". Un proiect unic în
Mircea Cărtărescu () [Corola-website/Science/297587_a_298916]
-
obnubilare a inteligenței”. Racolarea sa ca informator s-a petrecut în condiții de detenție la Botoșani în 1963, sub presiunea șantajului, bătăilor și umilințelor. Eseistul s-a format la școala lui Paul Zarifopol, căruia i-a și îngrijit mai multe antologii, fiind cunoscut mai ales prin volumul "Bunul simț ca paradox". În antologia "Spiritul și litera" sunt adunate câteva dintre eseurile sale despre literatura română, precum "Tema duelului la Camil Petrescu". Volumul "Treptele lumii sau calea către sine a lui Mihail
Alexandru Paleologu () [Corola-website/Science/297589_a_298918]
-
de detenție la Botoșani în 1963, sub presiunea șantajului, bătăilor și umilințelor. Eseistul s-a format la școala lui Paul Zarifopol, căruia i-a și îngrijit mai multe antologii, fiind cunoscut mai ales prin volumul "Bunul simț ca paradox". În antologia "Spiritul și litera" sunt adunate câteva dintre eseurile sale despre literatura română, precum "Tema duelului la Camil Petrescu". Volumul "Treptele lumii sau calea către sine a lui Mihail Sadoveanu" propune unica interpretare ezoterică din literatura critică românească a romanului "Baltagul
Alexandru Paleologu () [Corola-website/Science/297589_a_298918]
-
genericul "Tămâie și otravă". Poeziile apar în volumul "Caiet" din 1938. A scris în colaborare cu Adrian Maniu basmul dramatizat "Rodia de aur", pus în scenă la Naționalul bucureștean în stagiunea 1929/1930. În 1957, 1966 și 1989 au apărut antologii din proza sa, iar în 1972 un volum, tot antologic, de "Versuri". În anul 1973 apare postum volumul "Gastronomice", reeditat în 2000. Opera lui Al. O. Teodoreanu a circulat și oral, iar în timpul regimului comunist chiar clandestin. După 1989, epigramistul
Păstorel Teodoreanu () [Corola-website/Science/297591_a_298920]
-
precum sinteza sa "Istoria literaturii române între cele două războaie mondiale" îl plasează în rândul celor mai importanți istorici literari români postbelici. A practicat și critica de întâmpinare și a lansat o serie de prozatori postmoderniști tineri și a publicat antologia "Desant '83". , a scris literatură fantastică si de anticipație. A publicat în 1992 studiul critic "Christian W. Schenk: Alăptat de două mame", colecția Phoenix Despre "Amintiri deghizate" (1994, 2011), criticul scrie chiar din primul paragraf al cuvântului înainte: „"Deghizate" fiindcă
Ovid S. Crohmălniceanu () [Corola-website/Science/297597_a_298926]
-
membrii colegiului de redacție al revistei "Haiku". Din acestă făceau parte scriitori de prestigiu că Marin Sorescu, Ștefan Augustin Doinaș, Aurel Rău, Christian W. Schenk, Vasile Smărăndescu, Ion Acsan, Mihail Diaconescu. Dintre membrii actuali ai societății, următorii sunt prezenți în antologii mondiale: O altă formă de poezie inspirată din haiku se numește senryū. O altă formă de poezie japoneză scurtă, cu forma fixă se numește Dodoitsu. TANKA(tan=scurt; ka/ku=poezie)
Haiku () [Corola-website/Science/297607_a_298936]