11,678 matches
-
comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natură 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 44.284 hectare. Situl reprezintă o zonă naturală (păduri de conifere, păduri de foioase, păduri în amestec, păduri în tranziție, terenuri arabile cultivate, pajiști naturale, stepe, pășuni, vii și livezi) încadrată în bioregiunea alpina și continentală a nord-vestului Munților Călimani, ce aparțin lanțului carpatic al Orientalilor și include ariile protejate: Cheile Bistriței Ardelene, Rezervatia naturală Comarnic, Stăncile Tătarului, Munții Călimani, Tăul Zânelor
Cușma (sit SCI) () [Corola-website/Science/331203_a_332532]
-
instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natură 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 109 hectare. Situl reprezintă o zonă naturală (păduri de foioase, terenuri arabile) ce aparține bioregiunii colinare a Transilvaniei, încadrată în regiunea geografică alpina aflată la poalele Munților Poiana Rusca (grupa montană ce aparține Carpaților Occidentali) și continentală a depresiunii Hunedoarei. Aceasta este constituită din două corpuri separate ce includ rezervațiile naturale: Dealul
Dealul Cetății Deva (sit SCI) () [Corola-website/Science/331212_a_332541]
-
arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 848 hectare. Situl reprezintă o zonă naturală (păduri de conifere, păduri în tranziție, terenuri arabile cultivate, pajiști naturale, pășuni, mlaștini și turbării) încadrată în bioregiunea alpină a Obcinei Mestecănișului (grupă muntoasă a Carpaților Maramureșului și Bucovinei, aparținând de lanțul muntos al Carpaților Orientali) și include ariile protejate: Tinovul Găina - Lucina și Cheile Lucavei. Situl „Găina
Găina - Lucina (sit SCI) () [Corola-website/Science/331220_a_332549]
-
comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România). Acesta se întinde pe o suprafață de 265 hectare și include rezervația naturală de tip botanic - Piemontul Nyíres de la Borzont. Situl reprezintă o zonă naturală (mlaștini, turbării, terenuri arabile cultivate, pășuni, și răriști de molidișuri) încadrată în bioregiunea alpină a sud-estului Munților Călimani (grupare montană ce aprține lanțului carpatic al Orientalilor); ce adăpostește elemente floristice caracteristice zonei depresionare a Giurgeului. Situl dispune de două tipuri de habitate naturale: Pajiști
Borzont (sit SCI) () [Corola-website/Science/331284_a_332613]
-
mai mare parte ariei de protecție specială avifaunistică Pădurea Bogata și include rezervațiile naturale: Cheile Dopca, Cotul Turzunului și Pădurea Bogății. Situl reprezintă o zonă naturală (păduri de foioase, păduri în amestec, păduri aluviale, râuri, mlaștini, turbării, pășuni, fânețe, terenuri arabile, culturi) încadrată în bioregiunea alpină centrală a Munților Perșani (subunitate geomorfologică a Subcarpații de Curbură, aparținând lanțului carpatic al Orientalilor) și cea continentală a extremității sud-estice a Depresiunii colinare a Transilvaniei. Acesta conservă mai multe specii de floră spontană și
Pădurea Bogății (sit SCI) () [Corola-website/Science/334038_a_335367]
-
substrate calcaroase) atribuită erei geologice a Triasicului Mijlociu. Aria protejată reprezintă o zonă naturală încadrată în bioregiunea stepică a Dealurilor Tulcei ("Dealurilor Beștepe-Mahmudia"), subunitate geomorfologică a Podișului Dobrogei, constituită din abrupturi stâncoase, păduri de foioase, pajiști naturale, pășuni, stepe, terenuri arabile cultivate, vii și livezi. Situl a fost instituit în scopul conservării unor specii de păsări aflate în migrație pe culoarul Via Pontica. Situl dispune de clase de habitate (păduri caducifoliate, tufărișuri, pajiști de stepă și silvostepă, ravene săpate în loess
Beștepe - Mahmudia () [Corola-website/Science/334048_a_335377]
-
siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 577 hectare. Aria protejată reprezintă o zonă naturală (stâncării, grohotișuri, păduri de foioase, păduri în tranziție, pășuni, terenuri arabile, vii și livezi) aflată la interferența nord-estică a Câmpiei Române cu Dealul Istrița încadrată în bioregiunea continentală Subcarpaților de Curbură (subdiviziune geomorfologică ce aparține lanțului carpatic al Orientalilor). Aria protejată dispune de două clase de habitate naturale ("Tufărișuri de foioase
Dealul Istrița (sit SCI) () [Corola-website/Science/334073_a_335402]
-
naturale. Aria protejată (cu o suprafață de 5.576 hectare) este încadrată în bioregiunea geografică continentală a Podișului Central Moldovenesc, la confluenta Bistriței cu Șiretul și în aval de aceasta. Situl reprezintă o zonă naturală (râuri, lacuri, mlaștini, turbării, terenuri arabile cultivate, păduri aluviale, pajiști și pășuni) în lunca mijlocie a Șiretului; ce asigură condiții prielnice de hrană, cuibărit și viețuire pentru mai multe specii de păsări migratoare, de pasaj sau sedentare. Situl dispune de clase de habitate naturale (ape dulci
Lacurile de acumulare Buhuși - Bacău - Berești () [Corola-website/Science/334143_a_335472]
-
europene Natura 2000 în România). Aria protejată se întinde pe o suprafață de 34.149 hectare și include rezervația naturală Pădurea Pojoga. Zona reprezintă o arie naturală (păduri de foioase, păduri în tranziție, râuri, lacuri, mlaștini, turbării, pajiști, pășuni, terenuri arabile, culturi, vii și livezi) încadrată în bioregiunea geografică continentală a câmpiilor Banatului și Crișurilor (subdiviziuni geomorfologice ale Câmpiei de Vest) și sud-vestului Munților Apuseni. Rețeaua hidrografică principală a sitului aparține bazinului hidrografic al râului Mureș. Situl conservă patru habitate naturale
Defileul Mureșului () [Corola-website/Science/334261_a_335590]
-
de la Fața Fetii, Vârful Poieni, Pădurea Slivuț, Fanatele cu narcise Nucșoara, Fanatele Pui și Peșteră Sura Mare. Zona reprezintă o arie naturală (păduri de conifere, păduri de foioase, păduri de amestec, păduri în tranziție, pajiști uscate, pajiști ameliorate, stepe, terenuri arabile) în Țară Hațegului, încadrată în bioregiunea geografică continentală și alpina Carpaților Meridionali. Rețeaua hidrografica principala a sitului aparține bazinelor hidrografice ale râurilor Strei și Răul Mare. Situl conserva cinci habitate naturale de interes comunitar ("Păduri dacice de stejar și carpen
Strei - Hațeg () [Corola-website/Science/334220_a_335549]
-
protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România). Aria protejată include rezervația naturală omonimă (76,50 ha). Zona reprezintă o arie naturală (păduri de foioase, pajiști naturale, pășuni, stepe și terenuri arabile) în Câmpia Moldovei, în nordul Podișului Moldovenesc. Aceasta este încadrată în bioregiunea geografică continentală a Câmpiei Jijiei și se întinde pe o suprafață de 270 hectare. Situl conservă două habitate naturale de interes comunitar ("Păduri dacice de stejar și carpen
Pădurea Ciornohal (sit SCI) () [Corola-website/Science/334450_a_335779]
-
50 desetine de pămănt, 3 mori de apa, livezi și vii. Ieromonahul Sevastian fiu de dascăl, a cârmuit mănăstirea între anii 1892-1894. În această perioadă Grigore Vitu din satul Țigănești a dăruit mănăstirii în anul 1893 un loc de pământ arabil. Egumenul Ioan, 1894-1897. Ieromonahul Macarie, 1897-1898. Arhimandritul Antim, 1898-1900. Egumenul Sinesie, a stărețit între anii 1900-1909. În timpul lui a fost zidit corpul cel mare de case de piatră. Afost cumpărată o vie de 3 desetine pe moșia Țigănești. În 1903
Mănăstirea Țigănești (Republica Moldova) () [Corola-website/Science/331719_a_333048]
-
1900-1909. În timpul lui a fost zidit corpul cel mare de case de piatră. Afost cumpărată o vie de 3 desetine pe moșia Țigănești. În 1903 Sava Bărbuță și Simeon Garnati din s. Țigănești au dăruit mănăstirii un lot de pământ arabil. De asemenea, în 1908, Teodor Țaca la fel a dăruit sfântului locaș un lot de pământ. Egumenul Teodosie, a stărețit în perioada 1909-1912. Prin stăruința lui au fost cumpărate 12 desetine de pădure și s-a construit un corp de
Mănăstirea Țigănești (Republica Moldova) () [Corola-website/Science/331719_a_333048]
-
regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 21.283 hectare. Situl reprezintă o zonă naturală (mlaștini, turbării, pășuni terenuri arabile cultivate și păduri în tranziție aflate în bazinul hidrografic al Văii Ierului) încadrată în bioregiunea panonică a "Câmpiei Ierului" (cea mai joasă subdiviziune geomorfologică a Câmpiei Someșului), ce aparține sectorului nordic al Câmpiei de Vest. Acesta include rezervația naturală Complexul
Câmpia Ierului (sit SCI) () [Corola-website/Science/331769_a_333098]
-
suprafață de 33.258, 90 hectare. Aria protejată (încadrată în bioregiunea continentală a Patformei Someșene, pe cursul mijlociu al râului Someș și a afluenților săi din acest bazin) reprezintă o zonă naturală (pajiști naturale, pășuni, păduri de luncă, heleștee, terenuri arabile și culturi) ce asigură condiții de hrană, cuibărit și viețuire pentru mai multe specii de păsări migratoare, de pasaj sau sedentare. Situl cupride cinci clase de habitate de interes comunitar ("Ape dulci continentale; Culturi cerealiere extensive; Pajiști ameliorate; Păduri caducifoliate
Cursul mijlociu al Someșului () [Corola-website/Science/332622_a_333951]
-
o raclă ctitorul bisericii. Clopotnița înaltă de 9 m, aflată la câțiva metri în fața bisericii, este construită din zid gros cu piatră și cărămidă. În clopotnită sunt trei clopote. Parohia Grindu are casă parohială. Parohia a posedat 28 ha teren arabil. Conform Legii Fondului Funciar i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru 5 ha teren arabil. Parohia mai posedă teren, fără construcții, cu suprafață de 2.810 mp precum și cimitirul parohial cu o suprafață de 12.000 mp. Parohia Grindu
Biserica Înălțarea Domnului din Grindu () [Corola-website/Science/332679_a_334008]
-
construită din zid gros cu piatră și cărămidă. În clopotnită sunt trei clopote. Parohia Grindu are casă parohială. Parohia a posedat 28 ha teren arabil. Conform Legii Fondului Funciar i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru 5 ha teren arabil. Parohia mai posedă teren, fără construcții, cu suprafață de 2.810 mp precum și cimitirul parohial cu o suprafață de 12.000 mp. Parohia Grindu este situată în partea de nord-vest a judetului Ialomița și are o suprafată de 174 ha
Biserica Înălțarea Domnului din Grindu () [Corola-website/Science/332679_a_334008]
-
avifaunistică ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România) și include rezervația naturală omonimă. Aria protejată (încadrată în bioregiunea geografică stepică a luncii inundabile a Dunării) reprezintă o zonă naturală (păduri de foioase, râuri, lacuri, turbării, terenuri arabile și culturi) ce asigură condiții de hrană, cuibărit și viețuire pentru mai multe specii de păsări migratoare, de pasaj sau sedentare. La baza desemnării sitului se află mai multe specii de păsări protejate la nivel european (prin "Directiva CE 147
Lacul Oltina (sit SPA) () [Corola-website/Science/332904_a_334233]
-
și vertebrate mici. Arvicolinele au o importanță mare în natură. Unele specii sunt dăunătoare importante a culturilor agricole, în special speciile cu fluctuații ciclice de arvicoline când densitățile lor devin foarte mari în timpul maximurilor populaționale. Acestea sunt dăunători a culturilor arabile, precum și a pădurilor și livezilor prin îndepărtarea cojii de la bazele copacilor sau prin distrugerea rădăcinilor. Speciile scurmătoare provoacă, de asemenea, pagube importante culturilor rădăcinoase. Ele pot afecta în mod semnificativ densitățile populațiilor animalelor erbivore prin concurență directă pentru hrană și
Arvicoline () [Corola-website/Science/333685_a_335014]
-
de 40.677 hectare. Aceasta include rezervațiile naturale Locul fosilifer Monoroștia și Runcu-Groși și se suprapune siturilor de importanță comunitară: Zarandul de Vest și Drocea. Situl reprezintă o zonă naturală (habitate de păduri în tranziție, păduri caducifoliate, pajiști ameliorate, terenuri arabile) încadrată în bioregiunea continentală a Munților Zarandului (grupa montană a Munților Apuseni aparținând de lanțul muntos al Carpaților Occidentali); constituită din culmi joase aflate între cursurile râurilor Mureș și Crișul Alb. Din punct de vedere geologic, aceste culmi (ce pornesc
Drocea - Zarand () [Corola-website/Science/333708_a_335037]
-
lista roșie a IUCN. Aria naturală dispune de șase clase de habitat de interes comunitar; astfel: "Ape dulci continentale" (stătătoare, curgătoare); "Culturi cerealiere extensive" (inclusiv culturile de rotație cu dezmiriștire); "Mlaștini, smârcuri și turbării"; "Păduri caducifoliate"; "Pajiști ameliorate" și "Terenuri arabile cultivate". Specii de păsări (migratoare, de pasaj, sedentare) semnalate în arealul sitului: stârc cenușiu ("Ardea cinerea"), stârc galben ("Ardeola ralloides"), stârc roșu ("Ardea purpurea"), stârc pitic ("Ixobrychus minutus"), stârc de noapte ("Nycticorax nycticorax"), gârliță mare ("Anser albifrons"), rață sunătoare ("Bucephala
Câmpia Cermeiului (sit SPA) () [Corola-website/Science/333734_a_335063]
-
a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 1.667 hectare. Acesta include rezervațiile naturale Făgetul Clujului și Valea Morilor. Situl reprezintă o zonă naturală ( păduri caducifoliate, pajiști ameliorate, pășuni, mlaștini, turbării, terenuri arabile cultivate) încadrată în bioregiunea continentală aflată la interferența Câmpiei Transilvaniei cu Podișul Someșan (subunitate geomorfologică aparținând Depresiunii colinare a Transilvaniei); ce adăpostește o gamă diversă de faună sălbatică și floră rară. Aria protejată dispune de trei tipuri de habitate naturale
Făgetul Clujului - Valea Morii () [Corola-website/Science/333752_a_335081]
-
întinde pe o suprafață de 6.096 hectare. Aceasta include rezervația naturală Pădurea Canaraua Fetii. Aria protejată (încadrată în bioregiunea geografică stepică a Podișului Dobrogean) reprezintă o zonă naturală (păduri de foioase, păduri termofile, râuri, mlaștini, stepe calcifile, grote, terenuri arabile și culturi) ce asigură condiții de hrană, cuibărit și viețuire pentru mai multe specii de păsări migratoare, de pasaj sau sedentare. La baza desemnării sitului se află mai multe specii avifaunistice protejate la nivel european (prin "Directiva CE 147/CE
Băneasa - Canaraua Fetei () [Corola-website/Science/333780_a_335109]
-
20.521 hectare. Acesta include rezervația naturală Cursul inferior al Râului Tur și se suprapune ariei de protecție specială avifaunistică Lunca Inferioară a Turului. Situl reprezintă o zonă naturală (păduri de foioase, pajiști, pășuni, râuri, lacuri, mlaștini, turbării, meandre, terenuri arabile și culturi) încadrată în bioregiunea continentală a albiei râului Tur, cuprinsă între colinele vestice ale Munților Oașului (grupă muntoasă a Carpaților Maramureșului și Bucovinei, aparținând lanțului carpatic al Orientalilor) și până la granița cu Ungaria. Aria protejată dispune de 14 tipuri
Râul Tur (sit SCI) () [Corola-website/Science/333814_a_335143]
-
rezervațiile naturale Insula Igriș, Insula Mare Cenad și Pădurea Cenad; și se suprapune ariei de protecție specială avifaunistică omonime. Situl reprezintă o zonă naturală (păduri de foioase, păduri în tranziție, pajiști, pășuni, râuri, lacuri, mlaștini, turbării, lunci aluviale, meandre, terenuri arabile, culturi, vii și livezi) din Câmpia Banatului, subunitate geomorfologică ce aparține sud-vestului Câmpiei de Vest. Aria protejată este încadrată în bioregiunea panonică a luncii inferioare a râului Mureș, întinsă între municipiul Arad și granița cu Ungaria. Clima Câmpiei Banatului este
Lunca Mureșului Inferior (sit SCI) () [Corola-website/Science/333862_a_335191]