11,966 matches
-
ei. De ce curatelă? Pentru că poetul nu este în deplinătatea facultăților mintale. Lucrul, însă, urmează a fi constatat prin procedee legale. Mai degrabă, răspunsul la întrebarea: De ce curatelă poate fi acesta: Pentru că poetul se afla într-un institut de alienați, era bănuit, suspectat, crezut nebun. 7 aprilie: Scrisoarea către sora lor, Aglae Drogli, la Cernăuți 15/27 aprilie: „Cu mare durere vă înștiințez că Mihai a plecat la București, spuindu-mi că pensia lui dacă s-a votat numai în Cameră și /nu
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
se strângeau prietenii Veronicăi și ai lui Mihai Eminescu dintre care Eduard Gruber nu putea să lipsească. Încă o dată: chipul tânărului filolog, pasionat de psihologie experimentală, iese în efigie în foarte multe complexe eminesciene, uneori chiar acolo unde n-ai bănui. Se va căsători cu Virginia Micle după moartea Veronicăi dar era în anturajul ei de mai mult timp. în sensul notațiilor lui Artur Gorovei pe tema anonimatului necesar, putem conchide că, dacă Eduard Gruber a fost uitat, a fost pentru că
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
și Beldiceanu, o prietenie specială, o intimitate care excludea prezența multor dintre obișnuiții cercului nostru literar. Și Beldiceanu s-a supus unor experiențe, unor cercetări asupra minții lui, care au contribuit să-l dezechilibreze complet.(...) Minunat de cele descoperite, Gruber bănuia, la început, că Beldiceanu simulează, și-mi spuse o dată vorba crudă că Beldiceanu „minte”. Mai pe urmă, și după o serie întreagă de experimentări, și-a format convingerea despre sinceritatea subiectului lui de studii și savanții specialiști din străinătate i-
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
raportului, să răscolesc praful trecutului de pe dosarele care mai trăiau în podul spitalului Brâncovenesc. Bunăvoința și atenția D-lui Dumitriu, Marin Ionescu și Iorașcu Vasile care timp de o săptămână n-au încetat de a căuta în tot locul unde bănuiau că vor da de vreo hârtie prețioasă, s-a terminat fără nici o satisfacție, fiindcă Morga la acel spital fusese de scurtă durată, numai pentru timpul cât se făceau reparații la spitalul Colțea (acolo era Morga orașului mai înainte); iar printre
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
raportului, să răscolesc praful trecutului de pe dosarele care mai trăiau în podul spitalului Brâncovenesc. Bunăvoința și atenția D-lui Dumitriu, Marin Ionescu și Iorașcu Vasile care timp de o săptămână n-au încetat de a căuta în tot locul unde bănuiau că vor da de vreo hârtie prețioasă, s-a terminat fără nici o satisfacție, fiindcă Morga la acel spital fusese de scurtă durată, numai pentru timpul cât se făceau reparații la spitalul Colțea (acolo era Morga orașului mai înainte); iar printre
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
ne drăgostim / La nouri, la soare, / În frunzi, la răcoare, / La stele, la lună / Cântând împreună. TURTURICA: Pentru dumneata / Eu n-aș zice ba; / Dar zic și zic ba / Pentru maica ta, / Că-i bănuitoare / Și fermecătoare / Ea mi-a bănui / De te-oi prea iubi / Și m-a fermeca / De te-oi dezmierda. CUCUL: Dragă turturică, / Pasăre dălbică, / Nu-mi fi dușmănică, / Vara că ne-ndeamnă, / Și frunza ne cheamă / Să ne drăgostim / Și să ne iubim. TURTURICA: Ba, cucule
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
mă-i îndrăgi / Și ne vom iubi. TURTURICA: Eu n-aș zice ba / Pentru dumneata, / Dar cumplit mi-e teamă / De cumplita-ți mamă / Că-i bănuitoare / Și fermecătoare. Decât m-a mustra / Că te-oi dezmierda / Și mi-a bănui / Că te-oi prea iubi, / M-oi face mai bine, / Ca să scăp de tine, / Trestioară-n baltă / Subțire și-naltă. CUCUL: Oricum te-i preface, / Tot nu ți-oi da pace, / Că și eu m-oi face / Un mic ciobănaș
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
însemnări puse pe hârtie încă înainte de război și în anii războiului. Ca orice autor care crede că are ceva de spus, dar nu a publicat încă, Wittgenstein simțea nevoia să discute cu cineva ideile sale. Russell era departe. Totodată, Wittgenstein bănuia încă de pe acum că o persoană atât de străină de ambianța culturală în care a crescut va avea greutăți să perceapă miza centrală a scrierii sale. Trimis în toamna anului 1916 la Olomouc, în Moravia, la o școală de ofițeri
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
opera gânditorului: „Unii cercetează opera despărțită de viața lui, alții găsesc viața lui fascinantă, opera lui însă de neînțeles.“ (Acesta din urmă a fost și cazul lui Noica.) Monk încearcă să probeze ceea ce cititorii textelor lui Wittgenstein ar putea doar bănui: „Căutarea filozofică a lui Wittgenstein și viața lui emoțională și spirituală constituie o unitate.“ (Vezi R. Monk, Ludwig Wittgenstein. The Duty of Genius, Penguin, London, New York, 1990. Referirile și citatele vor fi date, în continuare, după traducerea germană, Wittgenstein. Das
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
însă pe deplin sens să spunem că știm ce a simțit o anumită persoană, într-o anumită împrejurare. „În ce măsură sunt senzațiile mele private? Ei bine, doar eu pot să știu dacă am într-adevăr dureri; celălalt poate doar să o bănuiască. - Într-un fel, asta este fals, în altul e un nonsens. Dacă folosim cuvântul «a ști» așa cum este el folosit în mod normal (și cum altfel trebuie oare să-l folosim?), atunci ceilalți știu foarte des când am dureri. - Da
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
și unor exprimări care revin în însemnările sale: „Noi ne luptăm cu limba. Suntem în luptă cu limba.“ 4. Admirat, nu și urmat Dezvoltările de mai sus și-au propus să înfățișeze o practică filozofică cu totul singulară. Wittgenstein a bănuit că acea orientare pe care s-a străduit să o dea cercetării filozofice are puține șanse să fie bine înțeleasă, și cu atât mai puțin urmată, cu deosebire de profesioniștii domeniului. Astăzi, la mai mult de o jumătate de secol
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
veni la Montecassino pentru a discuta asupra manuscrisului, Wittgenstein adaugă: „Dar dacă aș fi la celălalt capăt al lumii, și aș putea să vin la tine, aș face-o.“10 Așteptând cu speranță și nerăbdare discuțiile asupra manuscrisului, Wittgenstein nu bănuia că ele nu vor fi favorizate de dezvoltări mai recente ale ideilor fostului său profesor. Într adevăr, o lucrare de introducere în ceea ce numea „filozofia matematică“ și lecțiile despre atomismul logic, produse de către Russell în anii războiului, marcau o evoluție
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
Împărtășește Întru totul iubirea. Ce-aș fi fost eu fără tine? Ce n-aș fi eu fără tine? (Novalis) Iubirea ne face să ieșim din „eul” nostru și să exprimăm trăiri și Însușiri sufletești pe care nici nu ni le bănuiam. Însă tot ea ne face să nu ne putem Întoarce, atăt cît am dori și cînd am dori, la condiția intimă a eului nostru. * „Dragostea Îi arată omului cum ar trebui să fie.” (A. Cehov) Adică un suflet altruist: „A
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
definitivă a lui Mazarin de a pleca în Franța. Chiar el declara:„m-am atașat instinctiv de geniul său“. Trebuia doar să aștepte circumstanțele favorabile care i-ar fi permis să se mute de la Roma, fără a da mult de bănuit și fără a-și dezvălui planurile. Nu a avut mult de așteptat pentru că, începând cu anul 1632, a devenit vice delegat papal la Avignon, apoi nunțiu extraordinar, acționând ca un mediator între Franța, Spania și Vatican. Cu toate acestea, visa
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
avut o viață retrasă, obscură, lăsând treburile statului în grija cardinalului Richelieu. Devenind regentă era mult mai ușor de anihilat politic. Astfel, puterea urma să fie preluată fie de ducele de Orlèans, fie de alt pretendent la tron. Nimeni nu bănuia ce forță se ascundea în această femeie, care a apărat până în ultima clipă tronul ce avea să revină fiului său. După această decizie, vreme de unsprezece ani, interesele Franței au fost reprezentate de doi străini: regina-mamă Ana de Austria, o
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
săi Richelieu și Mazarin, avea spioni și informatori care îi prezentau rapoarte concrete și îi relatau tot ce se întâmpla. Această rețea era atât de bine structurată și ierarhizată, membrii ei nu se cunoșteau și mulți dintre spioni nici nu bănuiau că informațiile pe care le furnizau ajungeau până la Rege. Datorită acestor informatori, multe persoane nobile și-au pierdut credibilitatea în fața lui Ludovic al XIV-lea. în plus, Regele avea o memorie foarte bună. Putea recunoaște chipul unei persoane chiar și
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
ani până când cei de la curtea regală să realizeze că orice scrisoare care ar fi putut conține un secret, cât de mic, era deschisă. Măiestria cu care spionii lui Ludovic reușeau să măsluiască sigiliile expeditorilor era uimitoare, iar destinatarii nici nu bănuiau că scrisorile lor ar fi fost citite. Regele dorea să fie la curent cu toate evenimentele și scandalurile din țară și de la curte, și, din acest motiv, citea cu nesaț toate fragmentele considerate de către miniștrii săi ca fiind importante. În
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
sa, egală cu volumul de apă dislocat. Arhimede trăia În orașul grecesc Syracuza, pe vremea când rege al cetății era Hieron al II-lea. Acesta dăduse o anumită cantitate de aur unui meșter făurar pentru a-i face o coroană. Bănuind că meșterul a amestecat aurul primit cu un metal mai ieftin, regele l-a chemat la el pe Arhimede și i-a cerut ca, fără să strice coroana, să afle dacă meșterul a furat din aurul oe care i l-
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
Ioana Em. Petrescu continuă dezbaterea acestei probleme În nota respectivă. 2.6. Corectarea unor erori Notele servesc pentru o posibilă corectare a unor observații și aprecieri făcute În corpul textului. Când lansăm opinii mai originale sau mai Îndrăznețe, despre care bănuim că ar putea produce opinii contrare, „a insera o notă parțial reductivă va fi o dovadă nu doar de lealitate științifică, ci și de spirit critic” (Eco, 2000, p. 182). 2.7. Traducerea unor citate Notele servesc și pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
fii bun dumneata și-i pune imediat la loc” (I.L. Caragiale); - conjuncțiile Însă, deci și adverbul totuși, plasate În interiorul unei propoziții, nu se despart prin virgulă: „Numai În cugetele cele mai eminente ale veacului păgân, fără Însă ca nimeni să bănuiască, amurgul contimporan avea tonuri și clarități” (G. Galaction). 5.4.2. Folosirea virgulei În frază Coordonarea - se pune virgulă Între propozițiile coordonate prin juxtapunere: „Mi-ai făcut un bine, ți l-am făcut și eu” (M. Eminescu); - se pune virgulă
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
tipări o Istorie a României (schimbarea titlului este semnificativă!), proiect care nu s-a mai materializat. În fine, În 1995, Academia Română relansează pentru a treia oară tratatul Istoria Românilor, din care au și apărut primele patru volume. Așa cum se poate bănui, colectivele de istorici ai celor trei proiecte au fost În general aceleași sau, În orice caz, la ediția a III-a s-au folosit materiale pregătite pentru al doilea proiect. Unii autori de capitole decedaseră Între timp, iar ceilalți le-
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
nu vine de la pierderi și de la doliu, ci de la stările sufletești legate de sentimentul de decădere, de înjosire și de neputință în fața situațiilor percepute ca fiind blocate și fără rezolvare" (pp. 222-223). Potrivit celebrului psihiatru, pe măsură ce planeta se occidentalizează "se bănuiește că ar exista o legătură între depresie și lumea "modernă": cu cât concurența este mai dură, cu atât mai slabă este solidaritatea; cu cât se pune mai mult accentul pe performanțele individuale, cu atât eșecurile personale sunt mai depresogene" (2009
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
se pune și pe bubă. Spălături cu fiertură de cicoare, pir și părul porcului. Se aplică și comprese. Tratamente populare Pentru mușcături de câine: Se leagă mâna sau piciorul mai sus de mușcătură, se stoarce apoi rana iar dacă se bănuia că animalul era turbat, se ardea rana cu un fier Înroșit În foc. Se căutau gândaci de frasin, numiți și gândaci de turbă, se uscau și se pisau. O parte din praf se presăra pe rană iar o parte se
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]
-
informației a devenit interesantă pentru o paletă largă de utilizatori. Anii ’90 au consemnat interesul producătorilor de la Hollywood pentru găsirea unui mecanism de protejare a copyrightului, interes regăsit și în domeniul militar pentru comunicații care să nu dea nimic de bănuit interceptorilor neautorizați. Și populația era îngrijorată de agresivitatea discuțiilor guvernamentale în legătură cu nevoia de a controla comunicațiile criptate. Toate acestea au condus la o puternică dezvoltare a ascunderii informației. Ascunderea modernă a informației vizează ascunderea unor mesaje secrete într-un fișier
[Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
autorul cărții The Codebreakers, citează ca formă embrionară a steganografiei un caz din Istoriile lui Herodot, în care mesajul a fost scris pe scândurile unei mese, prin gravare, apoi s-a acoperit textul cu ceară, fără să dea nimic de bănuit. Doar primitorul mesei va ști taina. O altă metodă constă în preluarea primei litere a fiecărui cuvânt dintr-un text, formând mesajul ascuns. Alte metode de ascundere se realizează folosind cerneala invizibilă și micropunctele. Micropunctele sunt fotografii de dimensiunea unui
[Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]