12,919 matches
-
o lungime de 151 km, traversând pe axa nord-sud Munții Făgăraș. Porțiunea de la barajul Vidraru până la Cârțișoara traversează un teren montan la altitudini mari și a fost construită în perioada 1970-1974, pe o lungime de aproximativ 91 km. Până la construirea barajului și lacului de acumulare Vidraru, în 1965, de-a lungul căruia DN7C se desfășoară pe aproape 20 km, a existat un drum de pământ și o linie de mocăniță ce lega comuna Căpățâneni de vechiul sat Cumpăna (astăzi acoperit de
Transfăgărășan () [Corola-website/Science/300261_a_301590]
-
Argeș, trecând prin orașul Curtea de Argeș. La nord de oraș, drumul trece prin fața hidrocentralei Vidraru, amplasată subteran în masivul Cetățuia. De aici, în apropierea cetății Poenari, drumul urcă pe serpentine și viaducte, trecând prin trei tunele mai scurte, și ajunge pe Barajul Vidraru, care, cu ai lui 307 m, leagă Munții Pleașa și Vidraru. Trecând barajul, drumul continuă în partea stângă de-a lungul lacului Vidraru până la coada acestuia. În continuare, drumul începe să urce urmând cursul văii râului Capra până la ajungerea
Transfăgărășan () [Corola-website/Science/300261_a_301590]
-
amplasată subteran în masivul Cetățuia. De aici, în apropierea cetății Poenari, drumul urcă pe serpentine și viaducte, trecând prin trei tunele mai scurte, și ajunge pe Barajul Vidraru, care, cu ai lui 307 m, leagă Munții Pleașa și Vidraru. Trecând barajul, drumul continuă în partea stângă de-a lungul lacului Vidraru până la coada acestuia. În continuare, drumul începe să urce urmând cursul văii râului Capra până la ajungerea în golul alpin, lângă Cabana Capra; după o serie de serpentine, trecând prin dreptul
Transfăgărășan () [Corola-website/Science/300261_a_301590]
-
bilanțul oficial fiind de 40 de morți. Lucrători de atunci care mai sunt acum în viață avansează astăzi cifre mai mari, care ajung până la câteva sute de vieți omenești pierdute (răspunzând unui interviu, un martor al timpului spunea: "Numai la baraj au murit vreo 400 de băieți"). Inaugurarea oficială, în prezența lui Nicolae Ceaușescu, a avut loc în data de 20 septembrie 1974, dar lucrările au mai continuat încă câțiva ani, pentru asfaltarea sa și alte activități conexe, fiind finalizate în
Transfăgărășan () [Corola-website/Science/300261_a_301590]
-
în ultimul deceniu, reprezentând deja o soluție viabilă de dezvoltare pe termen lung. Odată cu punerea în exploatare a Proiectului minier de exploatare la suprafață prin cianurare există riscul ca întreg turismul din Munții Apuseni să aibă de suferit datorită imensului baraj cu cianuri și a potențialelor infiltrații în pânza freatică din întreaga zonă, fiind posibilă chiar o depopulare masivă a întregii zone. Roșia Montană este o localitate răspândită pe versanții văii Roșiei, nume căpătat datorită culorii roșiatice a apei din cauza conținutului
Roșia Montană, Alba () [Corola-website/Science/300270_a_301599]
-
în Valea Corna un iaz de decantare a substanțelor chimice cu o suprafață de 367 hectare. Una din principalele temeri cu privire la acest proiect este legată de un posibil accident ecologic asemănător celui de la Baia Mare din anul 2000, când ruperea unui baraj al iazului de decantare a dus la poluarea cu cianură a Tisei și a Dunării, moartea a 1200 tone de pește și contaminarea resurselor de apă a 2 milioane de oameni. Totuși, experții de la Norwegian Geotechnical Institute (NGI), care au
Roșia Montană, Alba () [Corola-website/Science/300270_a_301599]
-
de decantare a dus la poluarea cu cianură a Tisei și a Dunării, moartea a 1200 tone de pește și contaminarea resurselor de apă a 2 milioane de oameni. Totuși, experții de la Norwegian Geotechnical Institute (NGI), care au studiat proiectul barajului ce urmează a fi construit la Roșia Montană, au estimat că, dacă se respectă proiectul, barajul Corna poate prezenta siguranță. Riscul poluării apei a fost evaluat - în baza aceleași proiecte ale companiei - de specialiști internaționali, sub coordonarea Prof. Paul Whitehead
Roșia Montană, Alba () [Corola-website/Science/300270_a_301599]
-
tone de pește și contaminarea resurselor de apă a 2 milioane de oameni. Totuși, experții de la Norwegian Geotechnical Institute (NGI), care au studiat proiectul barajului ce urmează a fi construit la Roșia Montană, au estimat că, dacă se respectă proiectul, barajul Corna poate prezenta siguranță. Riscul poluării apei a fost evaluat - în baza aceleași proiecte ale companiei - de specialiști internaționali, sub coordonarea Prof. Paul Whitehead, de la Centrul de Cercetări al Mediilor Acvatice, Universitatea Reading (Marea Britanie), care au estimat că, în cazul
Roșia Montană, Alba () [Corola-website/Science/300270_a_301599]
-
electronice, primul calculator electronic construit într-o universitate din România și al doilea din țară după CIFA-1 de la Institutul de Fizică Atomică-Măgurele. Calculatorul a fost folosit atât în procesul didactic, cât și pentru calculele necesare unor obiective cum au fost barajul Vidraru și pavilionul RomExpo. MECIPT-2, pus în funcțiune în 1965, a fost un calculator de generația a doua, cu tranzistoare și memorie cu ferite. Calculatorul a fost construit pentru DSAPCB și folosit de acesta pentru proiectări. MECIPT-3 a fost un
MECIPT () [Corola-website/Science/301553_a_302882]
-
1 TO n DO, subrutine cu sau fără parametri. Pentru rezolvarea problemelor științifice, s-au scris subprograme care calculau: În practică MECIPT-1 a fost utilizat încă de la început în diverse proiecte industriale. Au fost făcute calculele pentru turnarea betonului la barajul Vidraru, pe Argeș, lucrare efectuată sub coordonarea acad. Dan Mateescu pentru Catedra de Construcții Metalice a IPT. Manual aceste calcule ar fi necesitat circa 9 luni iar cu ajutorul lui MECIPT-1 au fost terminate în doar 18 zile, inclusiv cu transcrierea
MECIPT () [Corola-website/Science/301553_a_302882]
-
s-a format în 1931 prin desprinderea satelor Letești, Răpciuni și Schit din comuna Hangu. În 1950, comuna Ceahlău a fost arondată raionului Piatra Neamț și apoi (după 1964) raionului Târgu Neamț, ambele din regiunea Bacău. În 1960, în urma lucrărilor la barajul Bicaz, a apărut satul Pârâu Mare, iar satele Lețești și Răpciuni au fost desființate, reședința comunei fiind mutată de la Răpciuni la Schitu. În 1964, satul Schitu a primit denumirea de "Ceahlău". Comuna a revenit în 1968 la județul Neamț, reînființat
Comuna Ceahlău, Neamț () [Corola-website/Science/301626_a_302955]
-
Teiului (reședința), Roșeni, Ruseni, Săvinești și Topoliceni. Comuna se află în nord-vestul județului, la poalele munților Stânișoarei, pe malurile râului Bistrița, imediat în aval de lacul Izvorul Muntelui. Pe teritoriul comunei, mai există încă o mică centrală hidroelectrică pe Bistrița, barajul ei formând micul lac de acumulare Poiana Teiului. Este străbătută de șoseaua națională DN15, care leagă Piatra Neamț de Toplița. La Poiana Largului, acest drum trece pe un viaduct coada lacului Izvorul Muntelui și la cele două capete ale viaductului, se
Comuna Poiana Teiului, Neamț () [Corola-website/Science/301665_a_302994]
-
iunie 1948 în comuna Fulga au fost naționalizate mijloacele de producție, și anume moara și presa de ulei, apărând treptat și primele asociații agricole. Din anul 1964, pe Valea Morii și Valea Lupilor se fac amenajări piscicole care, prin construirea barajului de acumulare a apelor pârâului Bilova în 1969, au format lacul Fulga. Iar din 1985, pe teritoriul comunei își stabilește sediul și Întreprinderea Județeană Piscicolă Prahova. Alături de CAP Fulga, care se ocupa de activitatea agricolă și dezvolta secții anexe de
Comuna Fulga, Prahova () [Corola-website/Science/301674_a_303003]
-
Măneciu-Pământeni și Măneciu (capătul de linie). În zonă se află și o hidrocentrală cu putere de 10 MW dată în folosință în 1989, pe râul Teleajen, având un lac de acumulare cu o suprafață de aproximativ 2 km², situat în spatele Barajului Măneciu. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Măneciu se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (97,34%). Pentru 2,32% din populație, apartenența etnică nu
Comuna Măneciu, Prahova () [Corola-website/Science/301693_a_303022]
-
ce îi poartă numele (muntele Zăganul din masivul Ciucaș). Bujorul de munte sau smârdarul, exemplar floral ocrotit prin lege, înflorește în luna mai, și prin coloritul său intens a dat denumirea muntelui Roșu, vecin cu muntele Zăganul. Câmpul albastru și barajul de argint simbolizează edificiile realizate în zonă, respectiv barajul Măneciu și lacul de acumulare. Coroana murală cu un turn crenelat semnifică faptul că localitatea are rangul de comună. În comuna Măneciu se află două monumente istorice de arhitectură de interes
Comuna Măneciu, Prahova () [Corola-website/Science/301693_a_303022]
-
Bujorul de munte sau smârdarul, exemplar floral ocrotit prin lege, înflorește în luna mai, și prin coloritul său intens a dat denumirea muntelui Roșu, vecin cu muntele Zăganul. Câmpul albastru și barajul de argint simbolizează edificiile realizate în zonă, respectiv barajul Măneciu și lacul de acumulare. Coroana murală cu un turn crenelat semnifică faptul că localitatea are rangul de comună. În comuna Măneciu se află două monumente istorice de arhitectură de interes național: (1782), ansamblu cuprinzând biserica „Sfânta Treime” (1835-1839), paraclisul
Comuna Măneciu, Prahova () [Corola-website/Science/301693_a_303022]
-
municipiul Câmpina: DJ207 trece prin satele din zona înaltă și duce mai departe spre vest către orașul Breaza unde se termină în DN1; și DJ102I care urmează valea râului Doftana, trecând prin satul Lunca Mare, și duce spre nord către barajul Paltinu și comuna Valea Doftanei. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Șotrile se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (81,25%), cu o minoritate de
Comuna Șotrile, Prahova () [Corola-website/Science/301737_a_303066]
-
de lapte praf a participat cu succes la campionatele regionale, mai apoi la cele județene. Echipa comunală a purtat numele de „Viața nouă” mai târziu numele de „Vulturul Carpatin”. În calitate de campion județean, în anul 1994 echipa a jucat meci de baraj pentru promovarea în liga a treia a campionatului național. În anul 1995 antrenamentele și meciurile au fost strămutate la Gheorgheni, iar la Remetea încetează activitatea echipei. Clima din zonă este favorabilă pentru sporturile de iarnă, fapt ce a permis - printre
Remetea, Harghita () [Corola-website/Science/300484_a_301813]
-
și ceva aproape fiecare familie avea un loc mai mare ori mai mic "scos de la vale"), iar in zona "steni" era o strâmtoare foarte strânsă și unde când venea valea mare și se unea cu valea Brezăii se facea un baraj în fața stenilor și "cât vedeai cu ochii era numa o apă", care se desfunda de multe ori numai toamna dacă era secetă. De fapt lacul, balta care se forma avea o lungime de cca 5-600 m, o lățime de cca
Bărăștii Iliei, Hunedoara () [Corola-website/Science/300537_a_301866]
-
din Căpățânenii Ungureni, monument memorial sau funerar. În rest, alte două obiective din comună sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Argeș ca monumente de interes local. Unul, clasificat ca monument de for public, este monumentul „Energia” (1970) de lângă barajul Vidraru. Celălalt, clasificat ca monument memorial sau funerar, este casa Gheorghe Stephănescu (1873), aflată în satul Căpățânenii Ungureni, la numărul 164.
Comuna Arefu, Argeș () [Corola-website/Science/300602_a_301931]
-
ce cunosc bine muntele întrucât este un loc foarte liniștit și curat. Situat pe râul Dâmbovița, se accesează prin drumul Câmpulung-Podu Dâmboviței; la intrarea în Podu Dâmboviței se ia prima șosea la stanga, În amonte, pe râul Dâmbovița este construit un baraj, pentru un lac hidroenergetic. În dreptul muntelui Pecineagu, de unde și-a luat numele atât lacul cât și barajul, există și o hidrocentrala situată la confluenta Văii lui Ivan cu Dâmbovița, la cca 8 km în aval de baraj. În acest perimetru
Sătic, Argeș () [Corola-website/Science/300642_a_301971]
-
accesează prin drumul Câmpulung-Podu Dâmboviței; la intrarea în Podu Dâmboviței se ia prima șosea la stanga, În amonte, pe râul Dâmbovița este construit un baraj, pentru un lac hidroenergetic. În dreptul muntelui Pecineagu, de unde și-a luat numele atât lacul cât și barajul, există și o hidrocentrala situată la confluenta Văii lui Ivan cu Dâmbovița, la cca 8 km în aval de baraj. În acest perimetru se întâlnesc multe cabane. Unele dintre ele au fost cabane de vânătoare, precum cabană Dragoș Bajan nou
Sătic, Argeș () [Corola-website/Science/300642_a_301971]
-
este construit un baraj, pentru un lac hidroenergetic. În dreptul muntelui Pecineagu, de unde și-a luat numele atât lacul cât și barajul, există și o hidrocentrala situată la confluenta Văii lui Ivan cu Dâmbovița, la cca 8 km în aval de baraj. În acest perimetru se întâlnesc multe cabane. Unele dintre ele au fost cabane de vânătoare, precum cabană Dragoș Bajan nou intrată din circuitul silvic în circuitul turistic. Cabană se află pe Valea lui Ivan într-o poiana, aproape de liziera pădurii
Sătic, Argeș () [Corola-website/Science/300642_a_301971]
-
Gioseni () este o comună în județul Bacău, Moldova, România, formată numai din satul de reședință cu același nume. Comuna se află în partea central-estică a județului, pe malul stâng al Siretului, în aval de barajul Galbeni și în amonte de lacul de acumulare Răcăciuni. Este străbătută de șoseaua județeană DJ252B, care o leagă spre nord de Tamași și Buhoci și spre sud de și Pâncești. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Gioseni se ridică
Comuna Gioseni, Bacău () [Corola-website/Science/300673_a_302002]
-
Răcăciuni (în ) este o comună în județul Bacău, Moldova, România, formată din satele Ciucani, Fundu Răcăciuni, Gâșteni, Gheorghe Doja, Răcăciuni (reședința) și Răstoaca. Comuna se află în sudul județului, pe malul drept al Siretului în dreptul barajului și lacului de acumulare Răcăciuni, și în bazinul hidrografic al afluentului acestuia Răcăciuni cu afluentul său Valea Lungă. Este străbătută de șoseaua națională DN2, care leagă Bacăul de Focșani. La Răcăciuni, din acest drum se ramifică șoseaua județeană DJ252E, care duce
Comuna Răcăciuni, Bacău () [Corola-website/Science/300696_a_302025]