13,496 matches
-
și au făcut fotografii pe treptele altarului. Pentru recepție, mireasa a schimbat kimono-ul alb cu un minunat kimono înflorat. „Casă de piatră, Mamy-chan!” Familia mixtă Relația dintre un bărbat japonez și o femeie din Europa poate părea exotică sau... ceva ciudat, dar nu este așa. Familiile sunt peste tot la fel. Ca și soția din România, o japoneză este educată de mică asupra modului de comportare în cuplu, învățând să devină răbdătoare, înțelegătoare, liniștită și cu încredere în soț. În general
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
mă la aniversarea zilei mele de naștere. Călătoream pe aripile visului cu ochii deschiși. Eram absentă, nu auzeam nimic din larma copiilor din parc și, nici nu vedeam praful stârnit de o pală rece de vânt ... Noaptea avusesem un vis ciudat, încercam să-i tălmăcesc semnificația, să-i înțeleg mesajul. Am tresărit când cineva mi-a atins umărul. Era o frunză! Prezența ei mi-a reamintit că a sosit „toamna”! Când le-am expus băieților ideea unui „jurnal de bord” m-
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
o mare varietate de flori și plante exotice pe care le văd pentru prima dată în viață. Le admir , și o rog pe Cristina sămi facă poze cu cele mai deosebite dintre ele... De cum am intrat, o plantă cu floarea ciudată și-a intins o frunză spre mine... Cred că este o plantă carnivoră; Criss mi-a făcut o fotografie, fiind foarte atentă să prindă și florile necunoscute care emanau un parfum greoi. Pe una dintre alei, o fascinantă cascadă , de
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
meditat mult asupra acestor „ziceri” pentru a înțelege adevăratul mesaj. Mă simt ca o albină care culege nectarul pe care îl va transforma în miere. Învățătura e „produsul” finit... Noapte bună! Hakone Marți, 02. 09. 2008 Am avut un vis ciudat. Criss mi-a spus că strigam ceva, într-o limbă necunoscută, cu voce bărbătească. Era un fel de îndemn la luptă, fiind foarte agitată în somn. Noroc că n-a durat mult, altfel te trezeam, mi-a spus Criss. Dimineața
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
tot pe frecvența Japoniei. Toamna, pe meleagurile japoneze, pictează pădurile în culori de basm. Coroanele unor copaci par în vâlvătaie, așa de roșu devine frunzișul lor. Încerc să surprind, cu ochiul magic al camerei foto, lucruri inedite, copaci cu forme ciudate și flori ce nu cresc la noi. Eu consider că o poză face cât o mie de cuvinte, pentru că nu întotdeauna poți exprima în cuvinte splendoarea minunilor create de natură. Inima mea a absorbit frumusețile asupra cărora ochii și-au
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
castel, aceasta începea să „ciripească”. Era un fel de sistem de alarmă din ziua de azi. Nimeni nu putea pătrunde în castel fără a fi sesizat de podeaua-privighetoare, după cum era denumită această invenție specială la vremea de atunci. La vederea „ciudatului” castel, emoțiile mi-au cotropit inima încât, minute în șir, doar am contemplat ceea ce vedeam, fără a scoate niciun cuvânt. Și, preț de câteva clipe, l-am „văzut” pe Tokugawa, a cărui personalitate am admirat-o încă de când am citit
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
o Încăpere nu prea mare, dar neobișnuit de bogat mobilată pentru acea vreme. Într-un jilț larg de piele de Cordoba, ducele Bertold, puternicul stăpân al ținutului Rinului de Sus, asculta gânditor ceea ce-i povestea un tânăr Îmbrăcat cu o ciudată eleganță. Privirea veșnic În mișcare a nobilului Zähringer cerceta cu luare aminte veșmântul de brocart violet al frumosului Bodo și ochii lui inteligenți și strălucitori, de aceeași culoare violetă. Mai cu seamă spada scurtă, Încovoiată și primejdios de ascuțită, așa cum
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
plecase. În câteva zile Hermann fu dat uitării și chiar și Simeon Își amintea rareori de el. Acum, dintr-odată, Îi răsărise În minte numele pe care buzele arse ale cruciatului Îl șoptiseră fără Încetare În timpul agoniei și o pornire ciudată Îl făcu să hotărască În grabă: va porni spre Apus. Va căuta lacul acela mare, În conjurat de munții albaștri și va intra Într-o lume nouă și Într-o viață nouă. * * * Era atât de Întuneric În pădure, Încât nu
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
la cioplitorul Tzamblakis, pentru care piatra nu avea nici o taină. Cioplise zi și noapte cu Înverșunare și cu dorința de a Învăța măiestria bătrânului grec. Dalta și ciocanul deveniseră prelungiri ale mâinilor lui Îndemânatice, scoțând la iveală flori somptuoase, animale ciudate, arabescuri ireale, ale căror secrete le cumpărase În tinerețea lui meșterul Tzamblakis de la un arab rătăcit În cetatea imperială. Începuse să simtă dulceața pietrei, la fel de suplă și lucioasă ca o catifea, da, Începuse să iubească pia tra și tot ce
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
rască ce să facem. Avem timp destul să-l dăm la câini după aceea. Îl legară burduf și-l târâră cât ai clipi din ochi către marginea pădurii, tocmai acolo unde se odihnise el Înainte de a nimeri În toate Întâmplările ciudate ale zilei. Acolo, sub bradul cel mare, stăteau de vorbă doi oameni. Unul din ei era un bărbat foarte Înalt, destul de tânăr, În veșmintele nobililor din partea locului: o haină scurtă, până la genunchi, dintr un postav italienesc fin, cu tiv brodat
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
nu le apărau de frigul aspru al iernilor de la munte erau prea În răspăr cu obrajii lor bucălați, cu rasele din stofă fină și cu crucile de aur bătute cu pietre prețioase. Dar toate Încercările de a-l goni pe ciudatul necunoscut se izbiră de rezistența celor doi prinți. Mai ales Conrad, fire pragmatică, prea puțin Înclinat spre reverii mistice și adesea absent de la liturghie, Îl vizita cu regularitate. Bătrânul morocănos Îl primea cu simpatie și afecțiune părintească, fără a arăta
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
iubitul ei. În câteva cuvinte Îi povesti pustnicului toată istoria: primise de la Bodo o scrisoare scur tă, În care el o ruga să se ostenească În mare taină până la sihăstrie, pentru că voia să-i Împărtășească ceva foarte important. Povesti și ciudata Întâmplare cu calul care aproape o răpusese În goana lui nărăvașă, și cum un străin o scăpase pesemne de la moarte. În ciuda micilor zgârieturi pe care le dobândise și a Împotrivirii tovarășei sale, se hotărâse să ajungă la locul Întâlnirii. Călugărul
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
e o domniță nobilă și frumoasă ca un În ger... Bogatul negustor avea lacrimi În ochi și tăcu de tea mă să nu izbucnească În plâns. — Nu de la rănile acestea i se trage primejdia, vorbi cu ton mult mai blând ciudatul călugăr. Sunt răni sufletești care dor mult mai tare...Cu voia Domnului, fiul dumitale se va tămădui. Dar Îl pasc alte primejdii. Durerea din suflet poate să lovească mult mai necruțător decât mânia domnului duce. Să lăsăm totul În mâna
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Îți mulțumesc, părinte. Ce-i cu Adelheid? De ce nu poate veni și ea la mine? știu că cer prea mult, dar când ești În pragul morții... Istovit, tânărul se opri, Închizând iar ochii. — Ai nădejde În Dumnezeu, fiule, răspunse iar ciudatul călugăr. Căile Lui sunt de nepătruns și mila Sa nemăsurată... Dar Bodo nu-l auzi. Căzu din nou În somnul lui adânc, care aducea mai curând a leșin. Călugărul Îi umezi fruntea, obrajii și buzele cu o nă fra mă
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
un vițel și nu pot spune că nu m-am străduit din răsputeri ca să-l Împung cu furca. Păcat că n-ai venit și tu! — O, frate, știi că nu prea mă pricep la vânătoare. — știu, știu, ești un om ciudat. Un cavaler strălucit ca tine, luptător nebiruit, căruia nu-i face plăcere să tragă spada... S-ar zice că la tine numai mintea mânuiește armele, nu și mâna... În sfârșit, cred că ai fi mai bun decât mine pentru scaunul
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
dreptate. Bănuiala Înălțimii Tale a fost Întemeiată. știi cu ce repeziciune lucrăm noi, oamenii mei n-au pierdut o clipă și au aflat mai multe decât se așteptau. Zilele acestea s-au petrecut sus pe Stouff, la ministerialul Adalbrecht, lucruri ciudate. O fată a fost aruncată la slugi Într-una din serile trecute. Au necinstit-o unul după altul, până a murit. Conrad tresări Îngrozit. — Nu, Doamne, nu era domnița noastră. O cerșetoare bătrână care doarme acolo la grajduri i-a
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
la ușa de după care se auzeau gemete care-ți rupeau inima. Era prima oară când mă aflam Într-o asemenea Împrejurare, adăugă călugărul clătinând din cap, și nu pot spune cât de uimit am fost. Da, viața noastră are legi ciudate și numai Înțelepciunea fără margini a Părintelui nostru Ceresc poate cuprinde sensurile Înțelese și neînțelese... Monseniorul trimisese după medicul său personal, care-i era devotat și pe a cărui discreție se putea bizui. I-am admirat curajul: el, primul prelat
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
mai întâmplat și altă dată asemenea lucruri. Când mortului ia fost drag tare să trăiască sau dacă era tânăr, ori dacă i-a iubit mult de tot pe cei pe care trebuia să-i părăsească, atunci se produc asemenea fenomene ciudate. Parcă ar fi o comandă, neauzită de nimeni dintre cei vii, ci numai de perechea de animale care execută o poruncă a duhului celui mort. N-au fost și nu există alte răspunsuri. Așa stând lucrurile, s-a recurs la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
CAPITOLUL I Interviuri, la cafea ANGELA BACIU în dialog cu: Nora Iuga Așadar, indiscutabil, eu m-am născut poet. Părinții mei au fost, într-adevăr, artiști. Am crescut înconjurată de mister, poate de frică, de locuri neobișnuite. Am vizitat orașe ciudate, într-o Germanie veche cu catedrale și castele medievale. Da, așa cum ți-am povestit, am învățat la maici. Am visat mereu să locuiesc în hoteluri. Ultimii zece ani de lecturi în țările lumii mi-au dat și această șansă. Tot
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
de "creative writing". Unui poet "făcut" după metodă, îi prefer ca robot. Așadar, indiscutabil, eu m-am născut poet. Părinții mei au fost, într-adevăr, artiști. Am crescut înconjurată de mister, poate de frică, de locuri neobișnuite. Am vizitat orașe ciudate, într-o Germanie veche cu catedrale și castele medievale. Da, așa cum ți-am povestit, am învățat la maici. M-au atras, la vârsta de șase ani, muzeele inchiziției! Cred că e suficient ca să îți dai seama că eu cred că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
doi al insolitei cărți de proză intitulată Întâmplări imaginare pe străzile Bucureștiului. Carte ce reia alfabetic anuarul străzilor bucureștene și le agață fiecăreia câte-o întâmplare. Primul volum are vreo șapte ori opt sute de astfel de mici ori medii povestiri ciudate, absurde, pline de blândețe ori de cruzime și, în orice caz, de-un umanism debordant. Este o carte scrisă pe nerăsuflate, o carte doldora de personaje fantastice și reale, un text care le-ar plăcea deopotrivă lui Swift și lui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
să ajungem, ca debutanți, ca tineri scriitori, mai deplini, mai împliniți, mai d e z v ă l u i ț i în măsura potențialității artistice "embrionare" pe care o codificase destinul în fiecare dintre noi. Ne revelam în situații ciudate, ca și nefirești pentru descoperirea și afirmarea talentelor, fără a nu le deruta, a nu le perverti, a nu le pur și simplu strâmtora în strădania de a intui și de a urma cât mai "corect" perspectivele datului natural, căruia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
crede în virtutea unor parti pris-uri. Dânșii nu au fost din partea... literaturii pe care n-o mai chinuie problemele artei (... ca artă!) și care se opintește din răsputeri să fie actuală (prin radicalism și sfidare), năucitoare, transformându-se într-o acțiune ciudată, grotescă, în așa-numit performance gestual-textual (sau... a-textual!), în provocație, în stare să excite sau să enerveze ascultătorul (cititorul?), impunându-i să ia oarecare hotărâri, să facă ceva acolo, în mintea lui, pentru a înțelege oarece din cele ce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
la altceva! Întors acasă, profesorul este înlocuit de traducător, de poet și de redactor (ultimul intră în scenă doar de 3-4 ori pe an, când trebuie pregătită revista francofonă pentru tipar). Din fericire, între poet și traducător există o simbioză ciudată, o interdependență sui-generis: că să pot traduce, a trebuit să devin eu însumi scriitor, iar că să traduc poezie, a trebuit să devin și poet... Poetul, pe de altă parte, a profitat enorm de pe urma traducerilor, perfecționându-și stilul și tehnicile
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
au stau în camera 5, fără a întreprinde nimic. Această primă încercare de a testa sistemul de la Pitești în altă închisoare a fost un eșec din mai multe motive. În primul rând, scopul exportării sale la Brașov este cel puțin ciudat, dacă dăm crezare spuselor lui Sobolevschi, iar utilizarea a doar doi agresori cu experiența Piteștiului era de natură să îngreuneze lucrurile. Deși a existat un minim sprijin din partea administrației penitenciarului, el nu a fost imediat și nici suficient, în condițiile
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]