12,003 matches
-
franceze și britanice prevedea ca Armata a VII-a franceză de sub comanda lui Henri Giraud să înainteze în Belgia, să depășească, dacă era posibil, estuarul râului Scheldt din Zeeland și să se îndrepte spre Bredaîn Olanda. Corpul Expediționar Britanic (BEF) comandat de generalul John Vereker, ar fi urmat să ocupe sectorul central Brussels-Ghent și să sprijine armata belgiană la este de Bruxelles. Principala poziție defensivă din jurul Anversului (la aproximativ 10 km de oraș) urma să fie apărată de belgieni. Armata a
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
sediul al Ostend sub comanda maiorului Henry Decarpentrie. Divizia I Navală avea baza la Ostend, iar celelalte două aveazu bazele la Zeebrugge, respectiv la Anvers. Aéronautique Militaire Belge (AéMI), (Forțele Aeriene Belgiene), era deabia la începutul procesului de modernizare. Fuseseră comandate avioane de bombardament ușor Brewster Buffalo, Fiat CR.42, Hawker Hurricane, Koolhoven F.K.56, Fairey Battle, Caproni Ca.312 și avioane de vânătoare-recunoaștere Caproni Ca.335. Doar avioanele Fiat, Hurricane și Battle au fost livrate. Lipsa dotării cu avioane moderne
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
iau în calcul și avioanele de transport și alte servicii, se ajunge la un total de 377 de aparate de zbor. Pe 10 mai 1940, doar 118 avioane erau complet funcționale. Dintre acestea, 78 erau avioane de vânătoare. AéMI erau comandate de Paul Hiernaux, care își primise licența de zbor la începutul primei conflagrații mondiale și fusese numit în funcția de comandant în 1938. Hiernaux a organizat trupele în trei regimente; primul (1er Régiment d'Aéronautique), care avea 60 de aeronave
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
care avea 60 de aeronave, al doilea (2e Régiment d'Aéronautique), cu 53 și al treilea (3e Régiment d'Aéronautique), cu încă 79. Belgienii au primit un ajutor substanțial din partea Armatei Franceze. Armata I Franceză includea și Corpul de cavalerie comandat de generalul René Prioux. Acest corp avea în componență diviziiile ușoare mecanizate a 2-a și a treia (2e Division Légère Mécanique, 2e DLM și respectiv 3e DLM), which, care trebuiau să apere „breșa” Gembloux. Unitățile de blindate erau dotate
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
care apăra frontiera franco-belgiană de la Sedan la Montmédy. Cele mai slabe aramate franceze aveau să fie cele care au trebuit să suporte greul atacului principal german. Britanicii au contribuit cu cele mai puține forțe la apărarea belgiei. Corpul Expediționar Britanic comandat de generalul Lord Gort era compus din doar 152.000 de militari organizați în două corpuri de armată a câte două divizii fiecare. Britanicii plănuiseră să mobilizeze două armate a câte două corpuri fiecare, dar aceste efective nu au fost
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
152.000 de militari organizați în două corpuri de armată a câte două divizii fiecare. Britanicii plănuiseră să mobilizeze două armate a câte două corpuri fiecare, dar aceste efective nu au fost niciodată atinse. Corpul I de armată a fost comandat de ppe rând de generalii John Dill, Michael Barker și Harold Alexander. Corpul al II-lea a fost comandat de generalul Alan Brooke. Ceva mai târziu, avea să fie mobilizat și un al treilea corp de armată sub comanda generalului
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
două armate a câte două corpuri fiecare, dar aceste efective nu au fost niciodată atinse. Corpul I de armată a fost comandat de ppe rând de generalii John Dill, Michael Barker și Harold Alexander. Corpul al II-lea a fost comandat de generalul Alan Brooke. Ceva mai târziu, avea să fie mobilizat și un al treilea corp de armată sub comanda generalului Ronald Forbes Adam. Operațiunile din Belgia urmau să fie sprijinite de 9.392 de militari ai RAF Advanced Air
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
piloți "Luftwaffe". "Luftwaffe" a alocat pentru atacul împotriva Țarilor de Jos 1.815 avioane de luptă, 487 de avioane de transport și 50 de planoare. Asaltul împotriva spațiului aerian belgian urma să fie declanșat de "IV. Fliegerkorps" (Corpurile aeriene IV) comandate de generalul Alfred Keller. Aceste corpuri erau formate din escadrila de vânătoare "Lehrgeschwader 1" (Stab. I., II., III., IV.), escadrilele de bombardiere "Kampfgeschwader 30" (Stab. I., II., III.) și "Kampfgeschwader 27" (Stab III.). Pe 10 mai, Keller comanda 363 avioane
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
aeriene IV) comandate de generalul Alfred Keller. Aceste corpuri erau formate din escadrila de vânătoare "Lehrgeschwader 1" (Stab. I., II., III., IV.), escadrilele de bombardiere "Kampfgeschwader 30" (Stab. I., II., III.) și "Kampfgeschwader 27" (Stab III.). Pe 10 mai, Keller comanda 363 avioane (224 în funcțiune). În sprijinul lui au fost repartizate aparatele de zbor ale "VIII. Fliegerkorps" comandate de Wolfram von Richthofen cu 550 de avioane (420 funcționale) și "Jagdfliegerführer 2" cu 462 avioane de vânătoare (313 funcționale). Cartierul general
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
I., II., III., IV.), escadrilele de bombardiere "Kampfgeschwader 30" (Stab. I., II., III.) și "Kampfgeschwader 27" (Stab III.). Pe 10 mai, Keller comanda 363 avioane (224 în funcțiune). În sprijinul lui au fost repartizate aparatele de zbor ale "VIII. Fliegerkorps" comandate de Wolfram von Richthofen cu 550 de avioane (420 funcționale) și "Jagdfliegerführer 2" cu 462 avioane de vânătoare (313 funcționale). Cartierul general al "IV. Fliegerkorps" (Keller) era la Düsseldorf Baza LG 1. KG 30 era la Oldenburg iar baza III
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
au bombardamentele au fost sprijinite de avioanele de vânătoarea ale două unități "Jagdgeschwader". Cu toate acestea, pentru germani a devenit evidentă slăbirea rezistenței belgine până pe 13 mai. În noaptea zilei de 11 mai, Divizia a 3-a de infanterie britanică comandată de generalul Bernard Law Montgomery a ajuns pe pozițiile desemnate conform Planului Dyle, la Leuven. În timp ce își ocupau pozițiile, soldații belginei din Divizia a 10-a au deschis focul asupra lor, confundându-i cu parașutiștii germani. Montgomery avea să povestească
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
al Liniei Dyle, de la Wavre până la Namur, pe aproximativ 30 km. După ce a atacat la Maastricht și a înfrânt defensiva belgiană de la Liege,obligând Corpul I belgian să se retragă, tancurile și unitățile mecanizate ale Armatei a 6-a germană comandate de generalul Erich Hoepner au lansat o ofensivă în regiunea în care francezii se așteptau în mod greșit ca germanii să declanșeze principalul atac. Breșa Gembloux era apărată de Armata I franceză cu șase divizii de elită, (printre care 2e
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
german și urma să ocupe pozițiile de pe linia Tirlemont-Hannut-Huy. Planurile aliate prevedeau ca acest corp să încetinească înaintarea germanilor spre Gembloux și Hannut până când Armata I franceză ajungea în regiunea Gembloux, săpa tranșee și se pregătea de apărare. Corpul Panzer comandat de Hoepner și cel de cavalerie al lui Prioux s-au ciocnit lângă Hannut pe 12 mai. În ciuda unei păreri general acceptate, germanii nu depășeau cu mult efectivele franceze. Cifrele vehiculate cel mai des sunt de 623 de tancuri germane
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
în care urmăreau forțele franceze în retragere. Încercarea germanilor de cucerire a orașului Gembloux a fost respinsă. În ciuda numeroaselor eșecuri tactice locale, germanii au reușit pe ansamblu să respingă Armata I aliată din regiunea Ardenilor inferiori. În timpul acestor lupte, forțele comandate de Hoepner, beneficiind de sprijinul "Luftwaffe", au decimat corpul de cavalerie al lui Prioux. Când acesta din urmă a aflat despre străpungerea frontului de la Sedan reușită de germani, a ordonat retragerea din Gembloux. După cucerirea breșei Gembloux, Grupul de Armate
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
spre Canalul Mânecii. El era foarte îngrijorat de situația Armatei I franceze de pe flancul stâng al britanicilor, care fusese redusă la o masă dezorganizată de militari, temându-se că blindatele germane ar fi putut să îi atace trupele pe care le comanda la Arras ori Péronne în drumul lor spre porturile Calais și. Cum pozițiile defensive proprii păreau compromise în Belgia, BEF a luat în considerație retragerea spre Ostend, Bruges ori Dunkirk, ultimul fiind port aflat cam la 10-15 km în interiorul teritoriului
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
fi dus la pierderea porturilor de la Canalul Mânecii din spatele frontului aliat și, implicit, la o încercuire completă a aliaților. BEF ar fi putut să declanșeze un contraatac împotriva flanclui stâng al germanilor și să slăbească presiunea exercitată asupra belgienilor de vreme ce trupele comandate de von Bock atacau direct împotriva pozițiilor fortificate britanice de la Kortrijk. Înaltul comandament belgian a cerut cel puțin de cinci ori britanicilor să atace flancul stâng vulnerabil al diviziilor germane dintre Scheldt și Leie ca să evite colapsul liniilor belgine. Admiralul
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
situația disperată a trupelor sale, care trebuiau să capituleze pentru evitarea unei tragedii umane de proporții. Asemenea acuze sunt nedrepte. Aliații au știut și au și admis în particular pe 25 mai în timpul unei întâlniri cu reprezentanții belgieni că armata comandată de Leopold se afla în pragul prăbușirii. Răspunsul lui Churchill și al britanicilor a fost în continuare mai rezervat, cel puțin la nivel oficial. Aceasta s-a datorat și prezentării foarte favorabile a luptei de apărare a belgienilor făcute de
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
fi lansate de Walt Disney Animation Studios, și această idee specifică a atins o coardă sensibilă pentru Lasseter, Hall, si Chris Williams. În Iunie 2012, Disney a confirmat că Walt Disney Animation Studios a adaptat benzile desenate Marvel, filmul fiind comandat în stadii incipiente de dezvoltare. Deoarece și-au dorit că acest concept să fie unul nou și revitalizant, Paul Briggs, cel care s-a ocupat de poveste (și care a i-a dat voce lui Yama în film)) a sesizat
Cei 6 super eroi () [Corola-website/Science/333142_a_334471]
-
nostalgice din trecut, cum ar fi cumpărători în crinoline pe străzile secolului al XIX-lea; altele sunt pline de umor, mai ales cele cu reprezentări vechi ale lui Moș Crăciun și ale elfilor acestuia. Primele felicitări de Crăciun au fost comandate de către Sir Henry Cole și ilustrate de către John Callcott Horsley la Londra, la 1 mai 1843. Imaginea din centru prezenta trei generații ale unei familii care țin un toast pentru destinatarul felicitării: pe fiecare parte sunt prezentate scene de caritate
Felicitare de Crăciun () [Corola-website/Science/333185_a_334514]
-
că controlul asupra Jinju le-ar fi oferit accesul la orezăriile din provincie. Prin urmare, Hosokawa Tadaoki a pornit spre Jinju cu o armată mare. Jinju era apărat de Kim Simin (김시민), unul dintre cei mai pricepuți generali coreeni care comanda o garnizoană de 3000 de soldați. Generalul achiziționase recent aproximativ 200 de archebuze noi care erau de aceeași putere cu cele ale japonezilor. Cu ajutorul archebuzelor, tunurilor și mortierelor, coreenii au reușit să îi alunge pe japonezi din provincia Jeolla. Bătălia
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
topoare. Atunci când coreenii au început să tragă cu mortierele, japonezii au înregistrat și mai multe pierderi. După trei zile de lupte, Kim Si-min a fost lovit de un glonț într-o parte a capului și nu a mai putut comanda forțele. Comandanții japonezi au atacat mai puternic, folosinduse de confuzia dintre coreeni. Dar coreenii au luptat în continuare. Soldații japonezi nu reușeau să escaladeze zidurile chiar dacă erau acoperiți cu focuri puternice de archebuze. Soldații coreeni nu erau într-o stare
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
a fost Eduard Confesorul, cu care s-a căsătorit la 23 ianuarie 1045. Spre deosebire de multe regine ale Angliei din secolele X și XI, ea a fost încoronată. Principala sursă despre viața ei este o lucrare pe care ea însăși a comandat-o, "Vita Ædwardi Regis" sau "Viața regelui Eduard care se odihnește la Westminster", care este în mod inevitabil părtinitoare. Edith a fost fiica lui Godwin, cel mai puternic conte din Anglia. Mama ei a fost Gytha sora unui conte danez
Edith de Wessex () [Corola-website/Science/333207_a_334536]
-
luptele disproporționate duse contra aviației de bombardament americane din vara anului 1944 pentru apărarea Capitalei și a zonei petroliere Ploiești, în calitate de comandant al Grupului 6 Vânătoare, dotat cu avioane de fabricație românească IAR 80. În ultima parte a războiului, a comandat Grupurile 1 și 6 Vânătoare (reunite sub titulatura de Grupul 1 Vânătoare) în campania din vest contra Germaniei. Intrată în istorie, o convorbire telefonică între Vizanty și prietenul său, comandorul german Eduard Neumann - care devenise între timp inamicul României, s-
Dan Vizanty () [Corola-website/Science/333250_a_334579]
-
pe o navă comercială numită "Vlissinge," a fost contactat din nou de Amiralitatea Zeelandei pentru a deveni comandantul navei "Haze", un fost vas comercial transformat în navă de război și echipat cu 26 de tunuri. Vasul făcea parte din flota comandată de Amiralul Gijsels care lupta împreună cu portughezii împotriva Spaniei. O flotă olandeză, cu De Ruyter al treilea la comandă, a respins o flotă spaniolă în Bătălia de la Capul St. Vincent din 4 noiembrie 1641. La întoarcere și-a cumpărat propria
Michiel de Ruyter () [Corola-website/Science/333206_a_334535]
-
viața. a fost ultima confruntare cunoscută dintre Moldova și Imperiul Otoman, ea încheind războiul de 13 ani purtat de Ștefan pentru înlăturarea suzeranității Porții. Reîntors din Polonia, Ștefan a trebuit să facă față unei invazii otomane, un corp expediționar otoman, comandat de beilerbeiul Rumeliei, „Hadâm” Ali Pasă, care aducea un pretendent la tron, pe Hronoda (Hroet, Hronet, Hroiot), devastând numeroase localități, inclusiv capitala Suceava. Oștirea să, mobilizata în grabă, întărită cu 3.000 de călăreți puși la dispoziție de Cazimir al
Bătălia de la Șcheia () [Corola-website/Science/333225_a_334554]