14,288 matches
-
să își deschidă sufletul dar nu îndrăznea. Cineva din ineriorul ei părea că avea mai multă îndrăzneală, șoptindu-i: vei îmbătrâni cândva. Nu o să te mai ia nimeni în seamă. Nimănui nu-i vei trebui. Vei fi ca o frunză desprinsă dintr-un copac și dusă de vânt departe de toate privirile lumii. Într-o perioadă de timp când nu se simțea așa bine, hotărî să facă un control de rutină. Îi găsise niște afecțiuni hepato-biliare și fusese internată într-un
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
o făcuse de atâtea ori. Dar cine s-o mai audă? Un demon al naibii de urât și viclean îl făcuse să se rupă de realitate, astupându-i urechile și oprindu-i toate simțurile, toată energia, blocându-i toți centrii energetici. Îl desprinse ușor de viața de care fusese agățat ca orice pământean în modul cel mai serios și de implicarea permanentă în toate problemele vieții. Acum își luase adio de la viață lăsând în urma lui toate pentru totdeauna fără să mai poată rosti
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
nu făcuse probleme și mușcase cu sete din copilărie printre toți cei cu minți necoapte, făcuse armonie dar și război. Copilăria fiecăruia dintre noi este presărată cu cele mai calde, mai dulci și sensibile perioade din viața noastră. Ea se desprinde de noi ușor, cu pași ca de copil, tiptil, lăsând un gust dulce-amar, mergând alături de noi ca un felinar aprins. Amintirile copilăriei sunt ca o energie pozitivă care te pune în mișcare. Ea își amintea de zgomotul puternic al jocurilor
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
mod neobișnuit. A lui era ușoară și rapidă, iar a ei se potrivea uneori cu a lui din motive nedefinite. În cameră nu se auzeau decât picăturile de ploaie ce băteau fără cruțare în geam. După câteva minute, Carlina își desprinse privirea de pe Leon și alergă în goană la baie de parcă ar fi fost fugărită de un demon. Apucându-se de cel mai apropiat lucru din baie, se rezemă de chiuveta de sub oglindă, se privi în interior fără să se vadă
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
de cele mai multe ori, atunci când pierdem unul ne îndreptăm cu precizie spre altul. Atunci situația se schimbă, devii mai nestatornic sau mai echilibrat. Suntem formați dintr-un morman mare de vise ca un vârf de munte. Din când în când se desprind de noi unele vise ca piertrele din vârful muntelui, rostogolinduse și ajungând undeva lângă o altă piatră sau la rădăcina unui copac. Altele se duc în râuri care curg cu repeziciune ducându-le fără destinație sau singure se proptesc de
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
al meu! Oare să fie vorba de alta? Știu cât de mult îi plac aventurile. Cine știe cu cine s-o fi încurcat acum?! Când era aici era cu totul altceva. Dar acolo? Aici am avut ocazia să îl mai desprind de unele și chiar să le caftesc. Dar acum nu am ce mai face! Casa este din ce în ce mai goală și fără nici o umbră de valoare sentimentală. Doar câțiva copii mai vin din când în când să se joace cu Victoria. Atunci
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
înălțimea de aproape 4 m [1], [7], [8]. În ziua de 18 martie 1906 lângă Paris, pentru prima dată în lume o mașină de zburat condusă de românul Traian Vuia, propulsata de un motor cu elice a reușit să se desprindă de sol prin mijloace proprii, zburând pe o distanță de 12 m la o înălțime de aproximativ 1 m, cu o viteză de 40Km/h [1], [2], [3], [9], [11]. Pe teritoriul României în ziua de 17 iunie 1910 are
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
încât chiar din perioada pariziana să se arate semnele unei boli îndelungi și nevindecabile. În final, balanța acestui echilibru fragil între știință și arta a înclinat talgerul către limbajul liniilor și al culorilor. Capitolul epistolar este de mare interes monografic, desprinzându-se câteva aspecte esențiale despre profilul spiritual al pictorului în tinerețe: atragerea/vocația ineluctabila, aproape devoranta către artă plastică, o emoționantă dragoste filiala, semnele unei boli chinuitoare și dorul de locurile natale. Scrisorile în sine cuprind pagini dramatice despre o
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
petalele rupte; pe puțin două-trei găleți de flori; se cunoaște cum au fost adunate cu mătura și aruncate în ladă. Încremenirea mea e întreruptă de un pocnet surd. Tresar și ridic privirea: de sus, de pe una din crengi, s-a desprins o magnolie. O urmăresc cu privirea cum se rostogolește în aer, lovindu-se de cîteva ramuri întîlnite în cale. Una din petale i se desprinde, plutind încet în urma florii, care se lovește de pămînt, pocnind înfundat. Mă uit speriat spre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
un pocnet surd. Tresar și ridic privirea: de sus, de pe una din crengi, s-a desprins o magnolie. O urmăresc cu privirea cum se rostogolește în aer, lovindu-se de cîteva ramuri întîlnite în cale. Una din petale i se desprinde, plutind încet în urma florii, care se lovește de pămînt, pocnind înfundat. Mă uit speriat spre moș Toader. Bătrînul strînge din umeri: Asta-i, murmură el. Căscatul acela de băiat, Tomiță, a făcut aerisirea prin obloane. E băiat fin, se strîmbă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
de șase ani și jumătate... Să intru în combinat și să merg pe stradă cu fruntea sus ăsta-i esențialul!... Din mijlocul peretelui de lîngă masa mea de scris, mama sfîntă și unică zeitate căreia mă închin! pare să se desprindă din fotografie: stă pe treptele cerdacului, mîndră și impunătoare, cu zîmbet cald pe buze și în ochi, așa cum a fost întotdeauna; întotdeauna cînd era fericită, fericită cum era și în duminica aceea, cînd eu, student în ultimul an, am venit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
prin încăpere în timp ce brațele ei se ridică încet, cu grație, trecîndu-și vîrful degetelor peste umerii obrajilor aprinși. Genele îi clipesc de cîteva ori, înseninîndu-i și mai mult privirea. Aș fi putut să telefonez la combinat, să întreb, dar... Degetele ei, desprinse de obraz, s-au oprit în aer: rămîn așa un timp, au o tresărire, parcă ar vrea să prindă ceva, apoi se întorc pe obraz, trec apăsat peste buze, rămînînd alăturate în fața gurii, cu palmele lipite ca într-o rugăciune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
la domiciliu, confiscându-i-se cea mai mare parte din biblioteca lui E. Lovinescu (cinci camioane de cărți), faptul că i s-au impus locatari străini în casă - toate acestea o speriau mai puțin decât încetarea corespondenței cu Monica Lovinescu. Desprinsă de toate, viața ei avea o singură miză: sentimentul împărtășit dintre ea și fiica ei. Scrisorile de față sunt poemul - sau romanul - iubirii lor. Ceea ce nu am putea sublinia îndeajuns, oricât am in sista asupra descrierilor psihologice, este calitatea excepțională
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
cu un sac mare de gunoi pentru flori și timp de două ore a lucrat pe balconul mare; nume lati nești, din când în când: nivea nu știu cum, cactus grassulus. Era atât de plăcut, era cu totul altceva; și apoi, el desprindea rădăcinile cu atâta delicatețe, cu grijă și cu dragoste, le curăța și le replanta, încât aproape că am văzut florile destinzându-se, respirând, trăind sub ochii mei. [...] Spune-i lui Georges că mai trăiește cactusul lui, că l-am transplantat
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
aud o voce! Mă uit - și o văd pe Suze în capul scărilor, într-un capot din tartan, cu părul blond liber pe spate și cu un zâmbet încântat. — Suze! Mă reped pe scări și o îmbrățișez strâns. Când mă desprind din îmbrățișare, amândouă avem ochii ușor înroșiți, și scot un hohot de râs cam stângaci. Doamne, ce dor mi-a fost de Suze, mai mult decât am crezut. — Hai la mine în cameră! zice Suze, luându-mi mâna. Hai să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
O, Doamne. Ei, asta e. Se mai întâmplă... Și tocmai vreau să i-l smulg dintre degete, când face ochii mici. Aici scrie cumva... Începe să curețe cu unghia foaia de hârtie și, deodată, o bobiță întărită de Tippex se desprinde și cade. La naiba. Trebuia să folosesc ketchup, ca data trecută. — Miu Miu. Așa mi s-a părut și mie. Becky, ce caută numele de Miu Miu aici? Mai dă un pic cu unghia și Tippexul începe să curgă de pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
cum m-a făcut să mă simt? — Știu. Luke mă mângâie liniștitor pe spate. Și eu sunt supărat pe ea. — Ba nu ești. — Firește că sunt. — Ba nu ești deloc! Niciodată nu te superi pe ea! Asta e problema. Mă desprind din brațele lui, încercând să-mi păstrez calmul. — Becky? Luke mă fixează nedumerit. Acum ce s-a mai întâmplat? — Nu e vorba numai de azi. E vorba despre... tot! Despre felul în care s-a băgat peste noi în povestea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
păi, poate dau o raită să mă uit un pic. Și stai Danny și coase toată noaptea ca un nebun... — Toate astea le-ai făcut azi-noapte? zic cu uimire, și întind mâna după un tricou. O bridă de piele se desprinde și cade pe jos. Da, OK, poate că finisajul nu e chiar la nivelul standardului meu obișnuit, spune Danny defensiv. Te rog nu mai pune mâna pe ele, OK? Începe să numere umerașele. Două... patru... șase... opt... zece. Cred că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
neajutorată. — Ăsta e foarte simpatic! Acum s-au apucat amândouă să scotocească prin tot stativul cu degete grăbite, și bietele tricouri nu mai rezistă la atâta presiune. Tivurile încep să se destrame, sclipiciul și șnururile de ștras încep să se desprindă, și paietele se scutură pe podea. — Oops, s-a desfăcut cusătura. Lisa ridică ochii îngrozită. Becky, crede-mă, s-a desfăcut singură. N-am tras deloc de ea. — E OK, zic stins. Bănuiesc că așa e modelul, nu, și chestiile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
se reflectă în lucrurile pe care mi le-au spus și în modul cum mi le-au spus: viziune largă, judecăți calme, aprecieri cumpătate. Puse alături, scrisorile primite de la ei alcătuiesc un „fragmentarium” substanțial și instructiv, din care pot fi desprinse elemente de conduită etică, profesiuni de credință, observații psihologice și sociale, mărturii biografice semnificative, informații științifice și literare. Convins de prețul sufletesc și intelectual pe care îl au, mă bucur că am fost destinatarul lor, că pe majoritatea . am reușit
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
Cum îți permiți să spui așa ceva despre un critic ca Apetroaie care publică de atîția ani și în mai multe reviste, cum n-au publicat unii din redacția Cronicii?” El zice: „Unde a publicat? Doar în Ateneu”. Concluzia care se desprinde deci e că în Ateneu publică numai cei care nu știu să scrie. Te rog comunică această concluzie dlui șef Cîrneci (spune-i că informația e de la mine) ca să vadă cum gîndește amicul său C. Ștefanache. Să vadă dl Cîrneci
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
în timp util. Vă voi da în tot cazul un telefon. M-aș bucura dacă revista s-ar întoarce la calea ei firească. Drept să vă spun, nu mai cred pînă cînd nu am s-o văd apărînd lunar și desprinsă de ziar. Situația de „apendice” nu cred că-i priește, deși pot spune că și-a păstrat în bună măsură ponderea și seriozitatea, lucru atît de rar în publicistica noastră. în orice caz, peste reținerile și scepticismul meu, vă urez
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
existente la acea dată pe teritoriul județului Fălciu (inclusiv orașul Huși) reprezenta cam 3,6 la sută. Un flecușteț care reflectă adevărata pătrundere a curentului bolșevic, profund dăunător, În rândurile oamenilor simpli. O altă recunoaștere a cruntei realități organizatorice se desprinde și din următoarea frază: „(...) eu am luat munca absolut singur, a mai fost scos din producție un tov. care având o situație familiară critică, nu s’a prezentat Încă În activitate. Nu am un colectiv de muncă (subl.ns.)”. Atunci
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
față de comercianți chemându-i și, discutând cu ei În mod civilizat interesându-se de situația lor. Se observă un interes special În mijlocul populației evreești privind controlul dacă sunt Înscriși În listele electorale”. Din atitudinea conciliantă a prefectului Florescu se desprinde ideea, indubitabilă, că acesta a dat frățește mâna cu speculanții care, În condițiile lipsurilor de tot felul de atunci, au făcut munți de bani pe spinările flămânzilor de ambele nații. Amintindu-și și de ieșirile „...necontrolate” ale primarului comunei Epureni
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
la bostanul agitatorului deoarece, conform obiceiului acelor „echipe de afișaj” girate și plătite de către comuniști, Întâi a rupt afișele „reacționarilor” și apoi le-a lipit pe ale „democraților”. a.b. „Vorbitoarele au fost pregătite de noi” Din secțiunea „Realizări” am desprins ideea obiectivă, că CDE-ul hușean traversase În luna scursă câteva momente calde și mai multe reci. Astfel, „În ziua de 26 octombrie, cu ocazia Împărțirii titlurilor de proprietate a fost o participare slabă cauzele ce nu au putut antrena
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]