15,628 matches
-
din 19 mai 1958, indică motivul absurd pentru care era urmărită: „Bălăcioiu Ecaterina este urmărită de noi pentru activitate de spionaj în favoarea statului francez. [...] Semnat: Căpitan Mocanu Dorel“ (Arhiva SRI, Fond D, Dosar 11 119, vol. 7, f. 240, apud Doina Jela, op. cit., p. 321). Monica Lovinescu va confirma persistența Securității în aceste suspiciuni care, în ciuda caracterului lor ubuesc, vor duce la arestarea „spioanei“: „mi-ar fi trimis hărți de stat-major desenate de ea pe... baticuri“ (Monica Lovinescu, Cuvânt înainte la
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
cercetări cât și în fața instanței (sic) din conținutul cărora rezultă întreaga activitate desfășurată de inculpată. Faptele ce i se pun în sarcină se mai coroborează și cu materialele-corp delict aflate la dosar (filele 106-117, dos. 73/1959, vol. III)“ (apud Doina Jela, op. cit., pp. 60-61). Culpa Ecaterinei Bălăcioiu-Lovinescu, definită ca purtare de „discuții dușmănoase la adresa regimului democrat din RPR, cu diverse elemente ostile regimului“, a fost încadrată la articolul „crimă de uneltire contra ordinii sociale prin agitațiuni (art. 209, pct. 2
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
dorita călătorie la Paris. În zilele bune, însă, înainte de a i se agrava bolile, fosta doamnă Lovinescu era o companie minunată, agreabilă, generoasă, mândră de familia ei despre care povestea (cu naivitate) oricui. Așa se face că una dintre codeținute, Doina Stupcanu, devenită informatoare a Securității în penitenciarul Jilava, a putut da despre ea note informative bogate în detalii. [Doc.] 159. 1960 iulie 7, Jilava. Notă privind-o pe Ecaterina Bălăcioiu, dată de o deținută recrutată în închisoare. Din notă rezultă
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
iunie 1960, la spitalul penitenciarului Văcărești. MAI „K“ 2 (serviciul de contraspionaj în penitenciare al Securității - nota editorilor) Nota a fost primită la 7.VII.1960 de la agenta „ROXANA VOINESCU“ deț. CR (sub numele de cod „Roxana Voinescu“ se ascunde Doina Stupcanu, recrutată în închisoare, care va colabora cu Securitatea și după eliberare, între altele și în acțiunile desfășurate împotriva Monicăi Lovinescu - nota editorilor) de către cpt. Telenche Florea. Întâlnirea a avut loc în camera de anchetă a penit. Jilava. NOTĂ Deținuta
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
I, dosar 105 863, vol. I, ff. 265-266 (apud Mihnea Berindei, Dorin Dobrincu, Armand Goșu [ed.], Istoria comunismului din România: documente. Perioada Gheorghe Gheorghiu-Dej [1945- 1965], Editura Humanitas, București, 2009, pp. 706-708). Cu totul altceva credea Monica Lovinescu despre această Doina Stupcanu, alias „Roxana Voinescu“. În jurnalul cercetărilor ei în legătură cu circumstanțele detenției Ecaterinei Bălăcioiu-Lovinescu, dând crezare minciunilor spuse de fosta deținută informatoare, îi face acesteia o caracterizare superlativă: „Doina Stupcanu - care s-a remarcat prin curaj și îndârjire față de anchetatori și
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
București, 2009, pp. 706-708). Cu totul altceva credea Monica Lovinescu despre această Doina Stupcanu, alias „Roxana Voinescu“. În jurnalul cercetărilor ei în legătură cu circumstanțele detenției Ecaterinei Bălăcioiu-Lovinescu, dând crezare minciunilor spuse de fosta deținută informatoare, îi face acesteia o caracterizare superlativă: „Doina Stupcanu - care s-a remarcat prin curaj și îndârjire față de anchetatori și la proces; îi aducea în fiecare zi mamei de la plimbarea prin curtea închisorii câte o floare, cu toate că un asemenea gest, dacă ar fi fost prinsă, ar fi fost
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
floare, cu toate că un asemenea gest, dacă ar fi fost prinsă, ar fi fost pedepsit cu izolatorul. Astfel, mama avea prins în tăblia superioară a patului un mic buchet de flori ascuns, care se reînnoia mereu și la care putea privi“ (Doina Jela, op. cit., p. 50). Un detaliu care stă mărturie despre cât de perfid a fost comportamentul acestei deținute, în tandem cu per fidia diabolică a metodelor securiste, este „procedeul gule rașul“: înainte de a o arunca în groapa anonimă, ser viciul
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
metodelor securiste, este „procedeul gule rașul“: înainte de a o arunca în groapa anonimă, ser viciul K a avut grijă să păstreze un guler alb al Ecaterinei Bălăcioiu-Lovinescu, obiect autentic și convingător pe care, după trei ani de la decesul doamnei Lovinescu, Doina Stupcanu i l-a trimis printr-un emisar Monicăi Lovinescu, la Paris, împreună cu o scrisoare. Reacția fiicei, consemnată în nota informativă a emisarului, a fost de o maximă încre dere: „Primind în special gulerașul, ce provenea de la mama sa decedată
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
de o maximă încre dere: „Primind în special gulerașul, ce provenea de la mama sa decedată în închisoare, a fost profund mișcată și cu lacrimi în ochi mi-a spus că nu va uita niciodată gestul meu, cât și a lui DOINA, pe care o roagă, prin mine, să se considere pe viitor ca și sora sa. [...] M-a rugat să predau lui DOINA STUPCANU un stilou «Parker» și mi-a încredințat suma de 500 franci francezi cu rugămintea de a-i
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
cu lacrimi în ochi mi-a spus că nu va uita niciodată gestul meu, cât și a lui DOINA, pe care o roagă, prin mine, să se considere pe viitor ca și sora sa. [...] M-a rugat să predau lui DOINA STUPCANU un stilou «Parker» și mi-a încredințat suma de 500 franci francezi cu rugămintea de a-i folosi la Paris și a remite contravaloarea lor de 1000 lei când mă voi întoarce în țară tot lui DOINA STUPCANU“ (Mih
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
predau lui DOINA STUPCANU un stilou «Parker» și mi-a încredințat suma de 500 franci francezi cu rugămintea de a-i folosi la Paris și a remite contravaloarea lor de 1000 lei când mă voi întoarce în țară tot lui DOINA STUPCANU“ (Mih nea Berindei, Dorin Dobrincu, Armand Goșu [ed.], op. cit., p. 758). Moartea Ecaterinei Bălăcioiu-Lovinescu s-a produs la penitenciarul spital Văcărești, la o dată care nu se poate stabili cu exactitate - probabil pe 7 iunie 1960. A fost aruncată în
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
unu Maier. Ș-apoi de-atuncea s-o Împlut satu cu jizi, șî amu zâc că ei-s moșteni” <endnote id="(13, p. 311)"/>. Este posibil ca și Mihai Eminescu să se fi referit la această situație În poemul său Doina : De la Nistru pân’la Tisa Tot românul plânsu-mi-s-a Că nu mai poate străbate De-atâta străinătate. Poetul nu-i numea pe evrei ca atare, dar multă lume Îi bănuia În spatele termenilor de „străini” și „străinătate”. „Multe necazuri ne pricinuia [poemul
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
De la Nistru pân’la Tisa Tot românul plânsu-mi-s-a Că nu mai poate străbate De-atâta străinătate. Poetul nu-i numea pe evrei ca atare, dar multă lume Îi bănuia În spatele termenilor de „străini” și „străinătate”. „Multe necazuri ne pricinuia [poemul] Doina”, Își va aduce aminte scriitorul A. Axelrad. „Băieții creștini susțineau că e vorba acolo de jidani și, sprijiniți de autoritatea lui Eminescu, ne cărau la pumni” <endnote id="(699, I, p. 224)"/>. În perioada interbelică, și intelectualii naționaliști de dreapta
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
data asta de la Organizația pionierilor din Republica Socialistă România din București, al cărei președinte, Elena Poparad, și-a prezentat dubiile astfel: „Pentru Îmbunătățirea calității lucrării, vă recomandăm eliberarea (subl.În orig. cu cerneală roșie, n.n.) poeziilor: <<Chipul țării>> de Budescu Doina și <<Cuib de bucurie>> culeasă de Dima Marilena, slabe ca reprezentare artistică, precum și a <<Cuvîntului Înainte>> și a unui număr de patru ilustrații nereușite”. Probabil, tot cu țigări aprinse, oase de morți și schelete stilizate, credem noi. Trebuie amintit faptul
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
timpul și efortul depus în corectarea prezentei scrieri, și domnului profesor universitar doctor Ștefan Munteanu, pentru impresionanta atenție la detalii. Multă recunoștintă editurii Babel pentru flexibilitate și promptitudine. Mulțumiri celor care au oferit idei și contribuții: familia Grigorie Codrescu, doamna Doina Teodorescu, Cristina Chiriac, Nicoleta Bardașu, Delia Spătăreanu, Veronique Severijns, Tom Bible, Mary Duckett, Vasilică Bărboiu și mulți alții. Gratitudine deosebita fratelui meu, Laurențiu Cozma, pentru ideile clare și precis direcționate și pentru timpul petrecut în ajustarea imaginilor fotografice. Multă recunoștintă
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
conducerea învățătorului Grosu, avându-l alături pe renumitul jucător Luca Petru, recunoscut pe toată Valea Racovei. De la Porcăreți s-a prezentat o formație de fluerași, iar de la Cursești-Deal și Vale au interpetat versuri ale poețiloe renumiți ai țării ca: Sergentul, Doina, Andrii-popa, Hora, PeneșCurcanul de Vasile Alecsandri. Gârcenenii conduși de învățătorul lor Vasile Gavril au interpretat piese de teatru tot de Alecsandri. Pungeștii au prezentat fost cele mai multe formații artistice, atât din rândul elevilor, cât și din cei ce părăsiseră de mult
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
am fost atât de fericite. Sper ca prietenia noastră să dureze cât vom dura și noi. Afară plouă cu tunete și fulgere. A venit greu, dar a venit, furtuna. De ce spun așa? Pentru că de trei ori, când i-am spus Doinei C., Simonei și lui Ana-Maria, recitalul (în aprilie și de două ori în mai) am declanșat furtuna. Am zis că este un semn. A venit furtuna și azi, mai târziu, dar a venit. Înseamnă că a fost adevărat. De-acum
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
bântuit prin Nichita Stănescu în română și engleză, dovedind o forță lăuntrică deosebită, după ce-și demonstrase calitățile de comediană cu strigăturile maghiare și înainte de a-și manifesta sensibilitatea recitându-l pe Eminescu cu care a și terminat, spunându-i Doina, pe care pentru prima oară a recitat-o aseară cu noi pe scena festivalului. Eu mi-am pus mâinile în cap și mi-am zis că ai ei or s-o omoare. Deși ea aparține românilor de pretutindeni, indiferent de
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
nu are sens (sunetul poate fi și în interior). Atitudinea fratelui la interogatoriu. Cursivitatea textului (eu). Trebuie lucrat pentru RITM. Scena cu doamna Trebuie să devenim animale când ne retragem. Trebuie să țipăm când ne ameniță cu pistolul. La moartea Doinei renunțăm la scenele realiste. Grupul trebuie să vină în viteză. Lașitate și ipocrizie - participarea la o moarte, sinucidere. (renunț la telefon) La sfârșit, când cădem ca în vis, să ridicăm mâinile (fețele nu se văd, vom fi proiectați ca umbre
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
impune și toate astea ne fac să avem încredere în tot ceea ce ne cere să facem. Deci, ne-am adunat aici: Vali Popa - absolvent al secției de păpuși - filmează; Dumi Năstrușnicul; Radu Ghilaș; Emil Coșeru; Rodica Arghir - scenografă; Florin Mircea; Doina Ignea - sufleor; Ada Gârțoman-Suhar; Irina Răduțiu-Codreanu; Oana Sandu-Botezatu; Daniel Busuioc; Doina Deleanu; Gelu Zaharia; Silvia Isachi - asistent de regie; Ion Sapdaru - regizor; Teo Corban; Petronela Grigorescu. În Ursul joacă Doina Deleanu, Emil Coșeru, Gelu Zaharia. Ion nu este mulțumit de
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
ceea ce ne cere să facem. Deci, ne-am adunat aici: Vali Popa - absolvent al secției de păpuși - filmează; Dumi Năstrușnicul; Radu Ghilaș; Emil Coșeru; Rodica Arghir - scenografă; Florin Mircea; Doina Ignea - sufleor; Ada Gârțoman-Suhar; Irina Răduțiu-Codreanu; Oana Sandu-Botezatu; Daniel Busuioc; Doina Deleanu; Gelu Zaharia; Silvia Isachi - asistent de regie; Ion Sapdaru - regizor; Teo Corban; Petronela Grigorescu. În Ursul joacă Doina Deleanu, Emil Coșeru, Gelu Zaharia. Ion nu este mulțumit de traducere. Are și textul în limba rusă, încercând să corecteze unde
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
Năstrușnicul; Radu Ghilaș; Emil Coșeru; Rodica Arghir - scenografă; Florin Mircea; Doina Ignea - sufleor; Ada Gârțoman-Suhar; Irina Răduțiu-Codreanu; Oana Sandu-Botezatu; Daniel Busuioc; Doina Deleanu; Gelu Zaharia; Silvia Isachi - asistent de regie; Ion Sapdaru - regizor; Teo Corban; Petronela Grigorescu. În Ursul joacă Doina Deleanu, Emil Coșeru, Gelu Zaharia. Ion nu este mulțumit de traducere. Are și textul în limba rusă, încercând să corecteze unde este cazul. În Cererea în căsătorie joacă Teo Corban, Petronela Grigorescu, Oana Sandu, Dumitru Năstrușnicu. Ion ne cere să
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
ea În Întunericul În care puteau fi percepute doar lumânările și măștile albe ale corului. Atelierul de tâmplărie s-a transformat În loc de regrupare a corului Înainte de procesiunea cu care Începeau Troienele (costumele erau realizate de vechea mea prietenă și colaboratoare Doina Levința). Pentru diversele etape ale sclaviei troienelor am ales buzunarele vaste ale scenei mari. O structură simplă de platforme din lemn brut a fost construită cu foarte puține mijloace, pentru ca cele trei episoade - „Casandra“, „Andromaca“ și „Elena“ - să fie vizibile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
va fi aceea de a se iubi cu o iubire nesfârșită. Când se plimbă împreună, ei au sentimentul că fac o treabă temeinică. Bărbătește, soțul își asumă misiunea de a fi scut: „Misiunea mea pe pământ: s-o apăr pe Doina de toate relele, să fiu scutul existenței ei” (227). În realitate, ea este aceea care îi oferă, lui, spațiul protejat de care are o vitală nevoie, acel spațiu despre care va scrie unul dintre cele mai frumoase eseuri de după război
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
toate relele, să fiu scutul existenței ei” (227). În realitate, ea este aceea care îi oferă, lui, spațiul protejat de care are o vitală nevoie, acel spațiu despre care va scrie unul dintre cele mai frumoase eseuri de după război. Fără Doina, pătrunde cu ușurință în „zona terifiantului” (153). Îi este atât de necesară încât ar vrea-o numai pentru el: „Doina m-a înșelat cu familia ei...” (213). Se sperie când n-o vede, însă iubirea îl ajută s-o regăsească
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]