KorAP: Find »[drukola/base=durea & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...465 466 467 ...537 >

13,416 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438

dorului îmi sfâșie, întreaga-mi ființă. Și Eu, ce trebuie să fac, cum să pot să mă mint mai bine, Cum să exist, prin toate aceste DRAPERII ALE TEMPLULUI SFÂNT; unde iubirea mea e plânsă, iubirea mea e condamnată să doară, iubirea mea din toate anotimpurile, De ce nu îmi răspunzi și faci ca întunericul din mine să-mi ardă, să-mi moară. Aprinde CETĂȚI DE CUVÂNT, ca zorii să se preschimbe în gând și lumile AERULUI să se prefacă-n veșmânt

BRAŢELE CERULUI by Marina Costea (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
când în când, nu știu, poate dorul de acea veșnică iubire, veșnică substanță a CANDORILOR PLÂNSE ÎN ATINGERI SUBLIME, în săruturi ninse, în congelări de lumini siderale, când sufletul din mine mie trist, când sufletul din mine mă arde mă doare, și atunci poezia durerii îmbracă strae de dor. Lumina amiezilor rămâne-n fior, cutremurându-ne trupul și noaptea ce mi zace, întinsă prin ceruri cu pletele albe, cu strae de lună în stele de ani prin vieți mormoroase, vieți de

BRAŢELE CERULUI by Marina Costea (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
altă iubire, dar astăzi unde va trebui să alerg, dacă totuși sunt vie și am scăpat așa de greu de la moartea geroasă a acestui timp sfidător de geruri sfidătoare. Doamne , în mine, mi-e frig și trupul îmi arde, mă doare. Dar poate va veni noaptea să-mi alunge tăcerea, să-mi alunge visul în alt vis, dorul în alt dor, și de ce doamne să nu mă prefacă și pe mine în veșnicul meu SOR, ce îl caut și-l vreau

BRAŢELE CERULUI by Marina Costea (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
albe ce au venit, să-mi liniștească pentru un timp imposibila sensibilitate a extazului, ce a separat NEBUNIA de o altă NEBUNIE, cea care era îmbrăcată în negru și alb al unui DELIR UCIS, de o Zdreanță de umbre. Înserările dor, pământul îmi doare, lacrimile dor, iar APUSUL de UMBRE mă vinde. Undeva o lume începe și sfârșește odată cu o liniște albă din PUSTIURI ALBE. Dar undeva departe în ZESTREA ALBASTRĂ DE EROS, sufletul poetului rămâne un ZID DESPĂRȚIT DE TIMP

BRAŢELE CERULUI by Marina Costea (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
venit, să-mi liniștească pentru un timp imposibila sensibilitate a extazului, ce a separat NEBUNIA de o altă NEBUNIE, cea care era îmbrăcată în negru și alb al unui DELIR UCIS, de o Zdreanță de umbre. Înserările dor, pământul îmi doare, lacrimile dor, iar APUSUL de UMBRE mă vinde. Undeva o lume începe și sfârșește odată cu o liniște albă din PUSTIURI ALBE. Dar undeva departe în ZESTREA ALBASTRĂ DE EROS, sufletul poetului rămâne un ZID DESPĂRȚIT DE TIMP, despărțit în ideee

BRAŢELE CERULUI by Marina Costea (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-mi liniștească pentru un timp imposibila sensibilitate a extazului, ce a separat NEBUNIA de o altă NEBUNIE, cea care era îmbrăcată în negru și alb al unui DELIR UCIS, de o Zdreanță de umbre. Înserările dor, pământul îmi doare, lacrimile dor, iar APUSUL de UMBRE mă vinde. Undeva o lume începe și sfârșește odată cu o liniște albă din PUSTIURI ALBE. Dar undeva departe în ZESTREA ALBASTRĂ DE EROS, sufletul poetului rămâne un ZID DESPĂRȚIT DE TIMP, despărțit în ideee. Nu-i

BRAŢELE CERULUI by Marina Costea (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
e pustiu și urlă din mine, PĂMÂNTUL, Ei, morții mei vin să mă vindece, îmi sărută prin vieți viețile, dar astăzi am dat mâna cu ei, cu morțile unui vis conceput. Fă Doamne ca bezna să dispară, Noaptea începutului să doară, Noaptea unui proces să renască din PASĂREA VIS. Undeva lumea e nebună, undeva îmi este un poem sinucis METAFORA îmi este furată. Dintre mine și DEMONI ei rămân PIATRĂ, și la rândul lor ei se vor renașe din PIATRĂ. Țărâna

BRAŢELE CERULUI by Marina Costea (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
umbră flămândă-n mister. Culoarea, ce-mi razimă CETATEA ALBASTRĂ DE DOR, Din mine răcnește pământul, Mi-e foame, mi-e sete de-un SOR ce stă de strajă în lumea uitată, În lumea de CÂNTURI ÎNFRUNZITE, cu-n suflet durut din SERATĂ. Acolo e o LEGE ALBASTRĂ, O ALTA E CERUL CEL SFÂNT. Pământul se-nalță spre o FĂRĂMĂ DE SOARE, cu-n veșnic freamăt desprins din LACRIMI AMARE, revărsate peste o VIAȚĂ DE GÂND. Oprește Doamne, fiorul de seară

BRAŢELE CERULUI by Marina Costea (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
plânge plecarea prin ORAȘE DE CER. Numai Hazardul DURERII îmi alină înstrăinarea, De neamul ce mă pierde prin tăcutele zări. Și El, mă întreabă, de ce am venit să mă-nchin, în vecernia serii, unde dorul de mama și tata mă doare-n plecări. Când rugăciunea sfântă, rămâne în suflet și-mi este atât de târziu în gândul despărțirilor, de tot ce mi-a fost sfânt. Dar cine să-mi înțeleagă durerea, cine să-mi înțeleagă condiția în care am făcut un

BRAŢELE CERULUI by Marina Costea (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
Știi, te iubesc din alt timp și mi-e atât de frică să nu mă găsească moartea stând în amintirile noastre îngenunchiate-n vis. De va veni înnoptarea, am să hoinăresc cu ea așa departe ca să-mi uiți numele. Poate te dor cuvintele și vocea mea!? O, suflete, dă-mi un semn cât de mic din toate puterile tale și vei ști exact cum să exist. Camera mi plânge. Florile se ofilesc de atâta blestem. Fereastra e albă de bocet. Aerul se

BRAŢELE CERULUI by Marina Costea (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
închid tinerețea și încerc să te păstrez viu în toată puterea umbrelor. Gândul că mă mai iubești mi-a înghețat demult aș vrea să nu fii străin de toată iubirea rămasă în culorile în care ai plecat fără să te doară sufletele noastre înfrigurate de absența chipului tău transformat în ruină... Suntem între două vise ca doi fulgi de zăpadă sensibili și în realitate aceeași dorință de a suspina în plânsul sfânt al destinului. LUMINA ABSOLUTULUI Domnule, aș fi dorit să

BRAŢELE CERULUI by Marina Costea (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
să-mi înțelegi firea în ispită și viațăo luptă dintre mine și Eu ... Și pentru prima dată soarta mi s-a decis că sunt până în cea din urmă clepsidră a timpului un visător muribund de iubire. 6 oct. 2008 BRAȚELE DURUTE DE TIMP d-lui actor Ovidiu Cuncea Mi-e dor de un aer ploios și plin cu zgomotele aglomerate ale retinei; Mi-e dor de ochii tăi răvășiți peste nesiguranța ferestrelor albe unde hoinăresc nebună să pot prinde în palme

BRAŢELE CERULUI by Marina Costea (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
dor nebun de patimi... Acolo unde ca o idilă vegheam un asfințit descompus de teama de a nu învinge până la urmă firimituri din balsamul tăcerii... Și ca un strigăt nebun mă despletesc să pot muri o singură dată în brațele durute de timp. Și ca un strigăt nebun mă domini în simpla formulă a iederii. 9 oct. 2008 RAZELE DE DRAGOSTE FLĂMÂNDE d-lui actor Ovidiu Cuncea De ce atâta liniște-n ochii de vis și simt umilință prin zile? De ce e

BRAŢELE CERULUI by Marina Costea (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
îmi revăd orice mișcare. Am rămas în umbra milenară năucit de doruri lumești și poate de întâmplările din împreunarea cerului cu pământul. Doamne, și ce cărare de înger răstălmăcesc! Nimeni nu percepe de ce nu vreau să merg la uitarea ce doare întâi și apoi moare. De ce nu mai urc pe scara de clopote arse care petrec spre cer toate sufletele viselor? Prin țărâna de trupuri viața mea a rămas pârjolită de Demoni. Numai Dumnezeu mai știe de ce mă plânge universul în

BRAŢELE CERULUI by Marina Costea (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
vis, Cu dragostea prefăcută-n lumină, Cu brațele tremurânde-a speranță Și ncerc să te caut în floarea divină. Sunt singură prin Ochii dimineților ninse, Prin freamătul pădurilor de vise, Prin plapuma de SENSURI UȘOARĂ, Prin muzica sferelor condamnată să doară. De mă auzi plângând, tu să știi Ești, Omul de vis, prin orice culoare de zi, Și anii mei de așteptări siderale, prin ochii plânși în vecernii de zare, De mă auzi, tu să crezi în cuvânt Pentru că floarea iubirii

BRAŢELE CERULUI by Marina Costea (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
prin ochii plânși în vecernii de zare, De mă auzi, tu să crezi în cuvânt Pentru că floarea iubirii îmi zace-n PĂMÂNT, Și-am iubit și CERUL și RAZA DE SOARE, Și trupul lumină din NECTARUL DE FLOARE, Și mă doare absența în care ești El, Îngerul tânăr ascuns în albastra vecie, Ce-mi respiră prin roua, rănilor vegetale Când arde pământul și-mi ninge a jale. De vei veni, te voi iubi iubire, Ca o noapte a tăcerilor prefăcută-n

BRAŢELE CERULUI by Marina Costea (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
Adormeam prin ploaia născută din sori, Dar ai plecat ca vântul printre geruri Șă lovești în CARNEA din Viața-mi astrală Neștiind că sunt DIAMANTUL venit pe un NOR Să-mi apăr destinul din viața-mi banală. Unde nimicul mai doare prin cei ce urăsc Nebunia din amfore uitate-n neștiute izvoare Dar unde-i DESDEMONA să o năruiesc prin PĂMÂNTUL despicat în inimi de osanale. Să-i cânte la cap nevralgii adâncite Să-i moară și moartea în care va

BRAŢELE CERULUI by Marina Costea (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
Și-n plânsul timpului un cântec în decor. O, tu, nebun din clipe sfărâmate, Ce mă iubești și pari venit din stele, Tresari prin sărutări din vieți uitate Și-n clipele de geruri ești un REFREN DE ERE. Dar noaptea doare, pe un nor de ceață Și în surâsul ei doar trecători de sori Ca un luceafăr porți surâsul tău pe față Și mă strivești cu vise, prin ARDEREA DE ZORI, Tu ești frumos și vii din POEZIE, Un prinț rătăcitor

BRAŢELE CERULUI by Marina Costea (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
clipă te imploră Să spargi dorințele din tragice furtuni Când sângele de veacuri dansează într-o horă Cu vocea-i de Luceafăr prin trupuri de genuni, Un geniu se arată în viața mea de dor Și-mi pare că mă doare iubirea nerostită Cerneala timpului prin șoaptele-n decor În albăstrita-mi viață de taine hărăzită. Și-mi place să mai cred că voi învinge Pe cei ce nu m-au vrut în versul triumfal Cămașa de iubire prin frigul ce-

BRAŢELE CERULUI by Marina Costea (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
urgie ce se întinde peste o taină de NIRV împărțită-n dureri și-n iubiri rourate, stăpân fii în lumea blestemului trib și apără-ne din ceruri printr-o viață de șoapte! GERUL DIN PRIVIRI Domnului ing. Grig Amiezile mă dor prin așchii de soare, Și calmul suferind se-ntunecă-n distanță Prin ploaia de tăceri se tălmăcesc izvoare, Și-n depărtări de suflet un Ochi mi te răsfață. Și-n noptea, ce se-așterne în patul glacial Un tremur de

BRAŢELE CERULUI by Marina Costea (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
Privește înnoptarea, cu glasul tremurat Din ceasuri de tăcere ai devenit străin În propria-ți ființă, demult abandonat Te-ascunzi ca o nălucă și crezi că mi ești VENIN. O jertfă-mi este viața, prin fumuri de minciună Iubirile mă dor în clopote de ger, Neîntrecute stele făcutu-mi-au lumină Ca să-mi trăiesc amarul prin lumea de mister. Ne-ascundem în iubirea, ce nu o poți minți Ea tace și ascultă de SUFLETUL DELIR, Și se aprinde-n CER, nespusele

BRAŢELE CERULUI by Marina Costea (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
iubire, cum îmi zace Peste trupul meu de AER, ce se pierde printre nori Am doar CASA-MI DE POEME, ce te place Să fii muza dintre noaptea de SIMEZE ÎN DECOR, Lasă-ți trupul tău de laur, pe tăcerile durute În rostirea multor doruri spre săli negre răstignite Unde CANDELA IUBIRII, din fiorul neînvins, În triunghi de sfinți apune nebuniile știute. Și plecarea mea de gheață peste umbra ce te-nalță Doar un sentiment sfârșește unde somnul te învinge Trecător

BRAŢELE CERULUI by Marina Costea (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
de tăcere. Și-n nepătrunsul vis eu te-am rănit cu albe versuri suspinând uitarea, Ești întunericul adânc ce l-am iubit Cum mai iubesc din razele de lună doar visarea. Ating fiorul sfânt din depărtări Și neînțelesul din iubire doare, Ai fost o clipă zborul din chemări Când buzele de ceață mi-au atins izvoare. Și am rămas mormântul de iubire Cu ochii plânși de-o rodie tremurătoare De n-ai fi fost iubirea din alba nemurire Misterul dragostei arzând

BRAŢELE CERULUI by Marina Costea (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
în albul din vreme și-n orologii sacre la porți de durere mai bate. Vor naște ceruri de vise în raze de dor și-n munți de cuvinte vor plânge o lume ce a trăit pe un tărâm hăituit și durut de-o șoaptă stăpână pe sine. Și timpul va trece robit în iubire cu pași mărunți către noapte. În inima rece am să aprind nemurire pentru frumoasa și trista poveste de șoapte. De-ai să pleci în vântul ușor să

BRAŢELE CERULUI by Marina Costea (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
Pământul va fi sprijin: Nu voi avea durere... Să nu mă plângeți, mamă, Că Dumnezeu a vrut Să las ca amintire Copii pe-acest pământ... De veți vedea un nor Și veți vroi să plângeți, Voi fi-n al vostru dor Șoptindu-vă: Nu plângeți! DUREREA NEMURIRII DINTRE ZORI în memoria mamei ELENA COSTEA Sunt tristă-n miezul nopții și mi-e dor De-o adiere scumpă de la mama, Îmi vine iar să plâng și nu mai pot să dorm Și

BRAŢELE CERULUI by Marina Costea (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]