12,639 matches
-
vremuri de criză, nu-și îngăduie dezmățul publicitar al oligarhilor editoriali, deși acesta este justificat, firește, de nevoile comunicării și marketingului contemporan. Piața cărții românești a făcut triste și inevitabile concesii vulgului pentru a supraviețui și, de aceea, atunci când un editor particular își asumă curajul de a investi într-un produs de calitate, destinat unui public "premium", intelectual, merită a fi salutat. Așa este cazul cu SPIC. Sau, mai explict spus, volumul de referință intitulat Scriitori și Publiciști Ieșeni Contemporani, 1945-2008
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
în această chestiune, câte o mână de entuziaști, pe banii lor puțini, îndrăznesc să o facă în locul lor. De aceea, înainte de orice observație critică sau de sugestie de rafinare a grilei metodologice, se cuvine o reverență pentru tenacitatea și efortul editorilor și un salut pentru un instrument de lucru bine-venit care acoperă un gol și care poate oferi, cu argumente, motive de mândrie că Iașul este, cu adevărat, o capitală literară și culturală de valoare, că oferă, prin contribuția literaților antologați
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
oferite de autorii înșiși, câmpul de cercetare al chestiunii, extensiv, și nu calitativ. Repet, cred că dicționarul este foarte util celor care află, pentru prima oară, ceva despre oferta literară și publicistică ieșeană din ultima jumătate de secol. E util editorilor, din țară sau străinătate, studenților la Litere, jurnaliștilor, cercetătorilor sau publicului educat. Apoi acuratețea informațiilor este încontinuu susceptibilă de ajustări (vezi, spre exemplu, erata pe care o public eu la finele acestui articol), ceea ce face ca un astfel de volum
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
să fie mereu a work in progress. Și, finalmente, volumul este scos în condiții grafice excepționale, astfel încât poate constitui un minunat cadou (chiar dacă costă 100 lei) pentru prietenii din străinătate, fie ei la origine din Iași sau nu. Felicitări, deci, editorilor pentru efortul lor, pentru acest muncit S.P.I.C. care se adaugă unei holde sugestive, ca să zic așa, pe gustul unor proletcultiști scoși și ei de la naftalină, pe "ogorul" literaturii. ERATĂ. La fișa mea, autorii au adăugat prezentării mele sintetice, făcută anul
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
volumul Maestro scris de Stelian Tănase, un op cu calități literare, dar mult prea stufos și suprarealist, haotic, insuficent strunit profesional și, la fel ca și în cazul meritoriei reconstrucții simbolice realizate de Varujan Vosganian, Cartea șoaptelor, lipsit de un editor tăios, hotărât cu vedetele mediatice, care să scoată balastul ce împovărează inutil manuscrise altfel interesante. Ei bine, oricâtă stupoare aș provoca în rândul literaților cu prejudecăți puritane, cu eticisme de paradă, romanul Pompe funebre scris de domnul Iacoban este o
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
motivat la fel redeschiderea dreptului la comentarii excesive pe spațiul virtual al ziarului său, ca o formă de respect al Primului Amendament, cel care, în Constituția Americană, apără libertatea de expresie. Desigur, nu trebuie să fii geniu ca să înțelegi că editorii au nevoie de liota de postaci de pe forumuri pentru a-și justifica audiența și a obține publicități sau salarii mai mari și că nu sunt măcinați deloc de grija de a ocroti dreptul la liberă expresie. Nu cred că o
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
românești" ar putea fi, în acest context, un volum- relativ proaspăt al Editurii Humanitas dedicat imaginii lui Mihai Eminescu în ochii și în amintirile contemporanilor săi. Coordonat de Cătălin Cioabă, discipol al lui Gabriel Liiceanu și al regretatului Petru Creția, editor și critic împătimit de Eminescu, volumul Mărturii despre Eminescu. Povestea unei vieți spusă de contemporani reprezintă un excepțional instrument de informare și analiză comparată a detaliilor biografice legate de viața și trăsăturile mai puțin știute ale omului Mihai Eminescu. E
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
ale lui Slavici, Maiorescu, Creangă, Delavrancea, Caragiale sau Mite Kremnitz, și o mulțime de alte descrieri ale unor personaje care l-au cunoscut mai apropiat sau care doar l-au întâlnit, fulgurant, dar care au simțit nevoia, la solicitarea diverșilor editori, să-l evoce pe poetul dispărut. Această colecție de imagini diferite, mai elaborate, mai detaliate sau doar schițate, își are tâlcul ei, chiar dacă, așa cum avertiza Caragiale, toate aceste evocări, post factum, erau, de regulă, conjuncturale, alterate critic sau cu scopul
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
sine o mai mare flexibilitate a cititorului și a generat o altă formă de comunicare mediatică în care receptorul nu mai era pasiv, ci, încetul cu încetul, se simțea dator să participe la analiza conținutului care îi era oferit de editor. Am trecut astfel, pe nesimțite, de la o lume dominată de cititori la una, neașteptată, de "scriitori". În fața acestei realități, editorii de presă au chiuit de bucurie. În fine, aveau instrumentul statistic, măsurabil, cu care să poată negocia în continuare contracte
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
mai era pasiv, ci, încetul cu încetul, se simțea dator să participe la analiza conținutului care îi era oferit de editor. Am trecut astfel, pe nesimțite, de la o lume dominată de cititori la una, neașteptată, de "scriitori". În fața acestei realități, editorii de presă au chiuit de bucurie. În fine, aveau instrumentul statistic, măsurabil, cu care să poată negocia în continuare contracte de publicitate. Atâtea accesări, atâtea linkuri, atâtea comentarii (mai multe la X și mai puține la Y) făceau rata lor
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
Comisia de împăciuire, Daniel Vighi Contemporanii noștri, Gheorghe Drăgan Convorbiri euharistice (vol. 1), Dorin Popa Cronica unei mari dezamăgiri, George Pruteanu Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary, Doina Jela Curierul diplomatic, Mihai Baciu Dialoguri în era E-Reader. Cărți, autori, editori (ediție bilingvă), Cristina Chevereșan Idei de schimb, Sorin Adam Matei Imprevizibilul triumf, Mircea Gheorghe Istoreme, Codrin Liviu Cuțitaru Mama proștilor e mereu gravidă, Nicu Gavriluță Oglinda și amalgamul, Florea Ioncioaia Omayra Sanchez moare în direct, Sonia-Cristina Stan Odioseea. Un jurnal
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
, Aurel (21.VII.1943, Alba Iulia), critic și istoric literar, editor și traducător. Este fiul Elenei (n. Munteanu) și al lui Clement Sasu, muncitor. Învață mai întâi în orașul natal, unde urmează și cursurile Liceului „Horea, Cloșca și Crișan” (1957-1961). Va absolvi Facultatea de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289506_a_290835]
-
Asta-i interesant, a comentat Markovic, cu un deget așezat pe imagine. Demnitatea omului, etcetera. Dar nu toți mor așa, nu-i adevărat? În realitate, așa mor foarte puțini. Plâng, imploră, se târăsc. Mișelia despre care vorbeam deunăzi. Ca să supraviețuiască. Editorii agenției la care Faulques trimisese rollfilmul nedevelopat selecționaseră fotografia cu druzul care stătea drept și demn și În fața morții, așa cum vădea atitudinea lui, cu aparenta șovăială a soldatului din plutonul de execuție și dramatismul bărbaților căzuți În spatele druzului. La vremea
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
copil mort În brațe. Ceva mai Încolo, soțul ținea de mână alt copil. Morți amândoi. Între ei, o pălărie conică de pai, Într-o baltă de sânge. Nu era fotografia preferată a lui Faulques, dar la vremea ei lui și editorilor săi li se păruse o copertă bună. - Când m-au eliberat, a continuat Markovic, mergeam cu alții, Într-un camion. Abia de scoteam cu toții o vorbă. Nici măcar nu ne priveam. De rușine. Știam unele chestii unii despre alții, Înțelegi? Voiam
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Lumea”, „Națiunea”, „Dreptatea”, iar după 1960, la „Limba română”, „Contemporanul”, „Steaua”, „Tribuna”, „Cronica”, „România literară” sau la „Diogene”, „Neohelikon”, „New Literary History”, „Comparative Literature Studies” ș.a.; a semnat și M. Adrian. Eficientă apare activitatea lui M. de inspirator, animator și editor al publicației plurilingve „Cahiers roumains d’études littéraires”, pe care a înființat-o în 1973 și a condus-o până în 1980. După 1989 scriitorul își depășește rezerva autoimpusă, manifestându-se ca personalitate publică și mai ales ca militant civic. Se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288040_a_289369]
-
la Teatrul Național din Cluj (1961-1962). În 1953, pentru activitatea teatrală, i se decernează Premiul de Stat. Cu excepția tezei de licență, întreaga operă a lui S. va fi tipărită postum, îngrijită de prieteni sau admiratori: Ion Negoițescu, Al. Căprariu (ca editor și comentator), Mircea Tomuș, Ioana Lipovanu, Monica Lazăr, Mircea Muthu, Ion Vartic, Marta Petreu. S. a trăit fulgerător și a intrat direct în legendă, devenind un simbol al Sibiului teatral (scena din localitate îi poartă numele). Că nu a avut
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289860_a_291189]
-
, Florea I. (8.VI.1928, Malu Mare, j. Dolj), editor. Licențiat, în 1953, al Facultății de Filologie din București, secția de limbi clasice, va fi, începând din anul 1964, cadru didactic la Catedra de limbi clasice a Facultății de Limbi Romanice și Clasice a Universității din București, unde și-a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287106_a_288435]
-
a Facultății de Limbi Romanice și Clasice a Universității din București, unde și-a dat și doctoratul în literatura elină (1970). Colaborează la „Limba română”, „Studii clasice”, „Revista de istorie și teorie literară”, „Gazeta literară”, „Analele Universității București”, „Luceafărul” ș.a. Editor cu o solidă pregătire filologică, F. s-a dedicat, începând cu anii ’60, studierii și apoi editării operei corifeilor Școlii Ardelene, dovedind că este perfect orientat în dificilele probleme textologice. „Editorul este ținut să știe mai bine limba epocii sau
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287106_a_288435]
-
teorie literară”, „Gazeta literară”, „Analele Universității București”, „Luceafărul” ș.a. Editor cu o solidă pregătire filologică, F. s-a dedicat, începând cu anii ’60, studierii și apoi editării operei corifeilor Școlii Ardelene, dovedind că este perfect orientat în dificilele probleme textologice. „Editorul este ținut să știe mai bine limba epocii sau momentului respectiv decât însuși scriitorul” avut în vedere, scria F. în 1980. Astfel, a editat, în seria Opere ale lui Gh. Șincai (I-IV, 1967-1973), Cronica românilor, pentru prima dată în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287106_a_288435]
-
de ediția lui J. Byck (1953). Un amplu capitol de note dă măsura priceperii, a informației și efortului investit. O altă lucrare, care reia o întreprindere din 1970, este impunătoarea antologie Școala Ardeleană (I-II, 1983). Aceasta a cerut din partea editorului parcurgerea unui număr mare de texte, aparținând unor autori din arii geografice diverse, cu multe particularități de grai local și niveluri diferite de cultură. F. face parte dintre editorii care, din cauza unor mari obstacole, nu și-au dus până la capăt
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287106_a_288435]
-
impunătoarea antologie Școala Ardeleană (I-II, 1983). Aceasta a cerut din partea editorului parcurgerea unui număr mare de texte, aparținând unor autori din arii geografice diverse, cu multe particularități de grai local și niveluri diferite de cultură. F. face parte dintre editorii care, din cauza unor mari obstacole, nu și-au dus până la capăt proiectele: nu a reușit să tipărească Lexiconul lui I. Budai-Deleanu, nu a mai putut să continue, cu un al treilea volum, antologia Școlii Ardelene, din Gh. Șincai nu a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287106_a_288435]
-
de F.G. Bailey sînt retipărite cu permisiunea Cornell University Press. Citatele din Lying de Sissela Bok sînt retipărite cu permisiunea Random House Inc., copyright 1978 Sissela Bok. Pasajul din Mambu: a Melanesian millenium de Kenelm Burridge este citat cu permisiunea editorilor, Methuen London. Citatele din How monkeys see the world de Dorothy L. Cheney și Robert M. Seyfarth sînt retipărite cu permisiunea University of Chicago Press, copyright 1990 University of Chicago. Versurile lui T. M. Conway sînt retipărite cu permisiunea The
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
Atlantic Books (Berkeley, Calif.), copyright 1979 Roy A. Rappaport. Citatele din The sociology of Georg Simmel, tradus și îngrijit de Kurt H. Wolff, copyright 1950, reînnoit 1978 de The Free Press, o diviziune a Macmillan, Inc., sînt retipărite cu permisiunea editorului. Citatele din Social evolution de Robert L. Trivers, publicat de Benjamin / Cummings, sînt retipărite cu permisiunea Addison - Wesley Publishing Company. Citatele din "The evolution of reciprocal altruism" de Robert L. Trivers sînt retipărite din Quarterly review of biology, cu permisiunea
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
mă gîndesc la involuntare, neintenționate, ci la minciuni spuse cu bună știință". Probabil că numai cineva de talia lui Shaw ar îndrăzni să se declare un "cretan" fără să se compromită. Totuși, ceea ce urmează se conformează generalizării lui Adams, deoarece editorul său, Stanley Weintraub (1970: xvi) comentează: "Shaw se prezintă așa cum ar fi vrut ca lumea să-și amintească de el... poate cel mai plăcut și amuzant G.B.S.". Aici nu e vorba de nici o autoiluzionare și cititorul este avertizat în privința nesincerității
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
textul ca fiind false, ele sînt totuși credibile și au fost prezentate publicului fără un avertisment contrar, deci putem spune, la prima vedere, că Swift a fost nesincer. De exemplu, Richard Sympson este un presupus văr al lui Gulliver și editor al manuscrisului acestuia. Sympson spune că a omis, din versiunea publicată, cel puțin jumătate din manuscris, din care "Nenumărate pagini se refereau la Brize și Maree, Longitudini și Latitudini" (Swift 1941: xxxvii-xxxviii). Această afirmație încearcăsă facă textul mai verosimil, păcălindu
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]