12,132 matches
-
încă în funcțiune. Astfel de greșeli ale serviciilor de informații au contribuit în final la eșecul "Adlertag". Germanii nu au reușit să obțină un succes proporțional cu amploarea eforturilor depuse. Cu toate aceste, crezând că vor reuși distrugerea Fighter Command, germanii s-au pregătit să lanseze a doua zi atacul global împotriva RAF. Până pe 12 august, forțele aeriene germane atinseseră o capacitate de luptă caracterizată ca acceptabilă. "Luftwaffe" a început "Adlertag" cu 71% dintre bombardiere, 85% dintre avioanele de vânătoare Bf
Adlertag () [Corola-website/Science/333891_a_335220]
-
ușoară pentru piloții britanici. Pentru britanici a urmat o serie de greșeli. Observatorii aerieni au indicat o direcție greșită de deplasare a bombardierelor, cel mai probabil din cauza plafonului jos al norilor, stațiile radar nu au identificat direcția de deplasare a germanilor, iar operatoarele WAAF ai indicat greșit pe hartă deplasarea raidului. Ca urmare, RAF nu a reușit să împiedice bombardierele să ajungă la țintă. Pentru o oră după răsăritul soarelui în dimineața zilei de 13 august, pe hărțile din camerele de
Adlertag () [Corola-website/Science/333891_a_335220]
-
Pentru 30 de minute, aceste formații au zburat în cercuri dar, după ora 06:10, bombardierele au început să zboare spre vest. Membrii Corpului Observatorilor și operatorii radar au ghidat unitățile de intercepție RAF. Fără să bănuiască adevăratele intenții ale germanilor, controlorii de zbor au direcționat trei escadrile cu efectivele complete și detașamente ale altor trei escadrile la ora 06:15 să ia curs de interceptare. Escadrila nr. 151 apăra un convoi care naviga pe Tamisa, Escadrila nr. 111 apăra aerodromul
Adlertag () [Corola-website/Science/333891_a_335220]
-
interceptate. KG 2 a pierdut cinci bombardiere Do 17. Alte șase bombardiere au fost grav avariate. În schimb, focul mitraliorilor germani au dus la distrugerea a două Hurricane. Alte surse sugerează distrugerea a cinci bombardiere Do 17, cu șapte avariate. Germanii au pierdut 11 membri ai echipajelor morți și 9 prizonieri. Cele mai multe unități ale "Luftflotte" 2 au primit ordinul de anulare a operațiunilor din dimineața zilei de 13 august, dar unele dintre ele au declanșat atacurile împotriva aeroporturilor și porturilor din
Adlertag () [Corola-website/Science/333891_a_335220]
-
din cadrul JG 2 au fost doborâte. Vânătorii germani au pretins că au doborât șase avioane RAF, iar mitraliorii de pe bombardiere au revendicat doborârea altor 14. În realitate, focul bombardierelor a avariat doar cinci avioane de vânătoare RAF. Piloții de vânătoare germani de pe Bf 109 au distrus doar un avion britanic și au avariat pe un al doilea. Dintre cele cinci avioane de vânătoare britanice avariate de bombardiere, două nu au mai putut fi reparate. Față de cele 20 de avioane revendicate, doar
Adlertag () [Corola-website/Science/333891_a_335220]
-
bombardiere. Numai că misiunea bombardierelor a fost anulată. Ordinul nu a ajuns în timp util și la V./LG 1, care și-a continuat misiunea spre zona de țintă. Cele 23 Bf 110 au continuat să zboare spre portul Portland. Germanii au fost întâmpinați de Hurricanele din Escadrila nr. 601. Șase avioane Bf 110 au fost distruse, iar trei avariate. Doar un singur Hurricane britanic a fost doborât, iar un al doilea avariat. O altă sursă afirmă că doar patru avioane
Adlertag () [Corola-website/Science/333891_a_335220]
-
fost avariate. Bombardamentele au distrus o fabrică de biciclete, o magazie de mobilă și un depozit de carne congelată. Serviciile de informații "Luftwaffe" nu identificaseră corect fabrica de avioane Spitfire din Southampton, aflată lângă docuri. Informațiile pe care le aveau germanii indicau că aceasta este o fabrică de bombardiere. Fabrica a fost atacată doar în septembrie, când a și fost grav afectată. Chiar și după acest atac, germanii nu au reușit să scădă în mod semnificativ producția britanică de avioane de
Adlertag () [Corola-website/Science/333891_a_335220]
-
de avioane Spitfire din Southampton, aflată lângă docuri. Informațiile pe care le aveau germanii indicau că aceasta este o fabrică de bombardiere. Fabrica a fost atacată doar în septembrie, când a și fost grav afectată. Chiar și după acest atac, germanii nu au reușit să scădă în mod semnificativ producția britanică de avioane de vânătoare. Fabrica avea să fie demontată și producția dispersată în unități mai mici aflate în locații mai depărtate. StG 77 a executat un raid escortate de 52
Adlertag () [Corola-website/Science/333891_a_335220]
-
aproape 270 de avioane de vânătoare), a luat ca obiective aeroportul Eastchurch și fabrica Short Brothers de la Rochester. III./ KG 3 s-a desprins din formația principală și a atacat Eastchurch, iar II./ KG 3 s-a îndreptat spre Rochester. Germanii au provocat distrugeri mari fabricii care producea bombardierul greu "Short Stirling". Escadrilele RAF nr. 3, 64, 111, 151, 234, 249, 601 și 609 au executat manevrele de interceptare. În conformitate cu înregistrările jurnalului JG 26, atacul britanic nu a produs pierderi bombardierelor
Adlertag () [Corola-website/Science/333891_a_335220]
-
orașele Bristol, Cardiff, Swansea, Liverpool, Sheffield, Norwich, Edinburgh și Aberdeen. Bombardamentele au produs aproximativ 100 de victime, mai multe căi ferate au fost distruse dar, per total, rezultatele bombardamentelor au fost nesemnificative față de eforturile depuse. Nu există date cu privire la pierderile germanilor. Un membru al unui echipaj german a fost găsit rătăcind în zona rurală din Balcombe, (Somerset). Nu au fost găsite urmele unui bombardier prăbușit și nu au fost descoperiți alți membri ai unui echipaj german. Germanii au continuat o campanie
Adlertag () [Corola-website/Science/333891_a_335220]
-
există date cu privire la pierderile germanilor. Un membru al unui echipaj german a fost găsit rătăcind în zona rurală din Balcombe, (Somerset). Nu au fost găsite urmele unui bombardier prăbușit și nu au fost descoperiți alți membri ai unui echipaj german. Germanii au continuat o campanie de bombardamente asupra aeroporturilor din sud-vestul Angliei, care începuse cu o zi în urmă. Pe 12 august, fuseseră atacate cele mai multe aeroporturi din Kent. Pe 13 august, germanii și-au concentrat atacurile asupra unei a doua linii
Adlertag () [Corola-website/Science/333891_a_335220]
-
au fost descoperiți alți membri ai unui echipaj german. Germanii au continuat o campanie de bombardamente asupra aeroporturilor din sud-vestul Angliei, care începuse cu o zi în urmă. Pe 12 august, fuseseră atacate cele mai multe aeroporturi din Kent. Pe 13 august, germanii și-au concentrat atacurile asupra unei a doua linii de aeroporturi de la sud de Londra. Atacurile asupra Detling și Eastchurch au fost eșecuri, de vreme ce acestea erau baze ale pazei de coastă și nu aveau nicio relație cu Fighter Command, ținta
Adlertag () [Corola-website/Science/333891_a_335220]
-
a doua linii de aeroporturi de la sud de Londra. Atacurile asupra Detling și Eastchurch au fost eșecuri, de vreme ce acestea erau baze ale pazei de coastă și nu aveau nicio relație cu Fighter Command, ținta exclusivă a raidurilor. Este posibil ca germanii să fi gândit că, după ce atacurile de pe 12 august au neutralizat aerodromurile Manston, Hawkinge și Lympne, ar fi fost posibil avioanele Comandamentului aviației de vânătoare să fi fost mutate pe Detling și Eastchurch. În realitate, bombardamentele de pe 12 august nu
Adlertag () [Corola-website/Science/333891_a_335220]
-
mai multe avioane inamice decât reușiseră în realitate. RAF Fighter Command a revendicat doborârea a 78 de avioane germane pe 13 august 1940. Altă sursă afirmă că RAF a revendicat în mod oficial doar 64 de avioane inamice. În realitate, germanii au pierdut doar 47 de aparate de zbor-48 distruse și 39 grav avariate. În cealaltă tabără, "Luftwaffe" a revendicat distrugerea 70 de avioane Hawker Hurricane și Spitfires și alte 18 bombardiere Blenheim în luptele aeriene. Raportările depășeau pierderile reale ale
Adlertag () [Corola-website/Science/333891_a_335220]
-
47 de aparate de zbor-48 distruse și 39 grav avariate. În cealaltă tabără, "Luftwaffe" a revendicat distrugerea 70 de avioane Hawker Hurricane și Spitfires și alte 18 bombardiere Blenheim în luptele aeriene. Raportările depășeau pierderile reale ale britanicilor cu 700%. Germanii au pretins că au distrus și 84 de avioane de vânătoare RAF la sol. RAF a înregistrat de fapt pierderea la sol a doar 13 avioane de vânătoare, 11 bombardiere și 47 alte aparate de zbor. Eșecul înregistrat în timpul "Adlertag
Adlertag () [Corola-website/Science/333891_a_335220]
-
tot parcursul lunilor august și septembrie 1940. Luptele au implicat un mare număr de avioane și au dus la pierderi grele în ambele tabere. "Luftwaffe" nu a reușit să dezvolte o strategie coerentă pentru distrugerea RAF Fighter Command. La început, germanii au încercat să distrugă bazele RAF, apoi au continuat cu bombardamente strategice diurne și nocturne. Acestea au încercat să distrugă lanțuri întregi de fabrici britanice în același timp. Bombardamentele au vizat fabricile de avioane, fabricile din industria orizontală, rețelele de
Adlertag () [Corola-website/Science/333891_a_335220]
-
După eșecul înregistrat în încercarea de distrugerea a RAF, "Luftwaffe" a adoptat o nouă strategie, total diferită, a bombardamentelor strategice cunoscute ca The "Blitz". Totuși, la fel ca în cazul campaniei împotriva RAF, tipurile țintelor alese au variat foarte mult, germanii neconcentrându-se suficient de mult timp asupra unui singur obiectiv. Discuțiile în rândurile principalilor factori de decizie din cadrul OKL s-au concentrat mai mult asupra tacticilor decât a strategiei. Metodele adoptate de OKL au condamnat la eșec ofensiva împotriva Regatului
Adlertag () [Corola-website/Science/333891_a_335220]
-
în "Sfârșit de veac în București". Astfel, regele Carol I avea "„trăsături aspre”" și "„purta vădit o voință în ochii vii, sub sprâncenele arcuite și ridicate”". Suveranul manifesta un dispreț profund față de supușii săi români, pe care-i considera inferiori germanilor. "„Zâmbea îngăduitor, dar numai aparent. În realitate, purta un adânc dispreț pentru toți cei din jurul său, care în nici un fel n-aveau nimic de împărțit cu germanismul predestinat în care credea Karl Zefirin de Hohenzollern”". Soția sa, regina Elisabeta, este
Sfârșit de veac în București () [Corola-website/Science/333896_a_335225]
-
forțe mecanizate. Dacă ar fi reușit să cucerească Sedanul și podurile din regiune, diviziile germane ar fi putut înainta în regiunea interioară deschisă și slab apărată a Franței, de la Sedan până la Canalul Mânecii. Pe 12 mai, Sedanul a fost cucerit fără ca germanii să întâmpine o rezistență notabilă. În zilele care au urmat, germanii au înfrânt defensiva franceză din zona înconjurătoare de pe malul de vest al Meusei. Succesul a fost asigurat în special de atacurile "Luftwaffe". Combinația dintre bombardamentele germane și moralul scăzut
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
din regiune, diviziile germane ar fi putut înainta în regiunea interioară deschisă și slab apărată a Franței, de la Sedan până la Canalul Mânecii. Pe 12 mai, Sedanul a fost cucerit fără ca germanii să întâmpine o rezistență notabilă. În zilele care au urmat, germanii au înfrânt defensiva franceză din zona înconjurătoare de pe malul de vest al Meusei. Succesul a fost asigurat în special de atacurile "Luftwaffe". Combinația dintre bombardamentele germane și moralul scăzut al trupelor francize a făcut ca apărarea să se prăbușească, francezii
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
de pe malul de vest al Meusei. Succesul a fost asigurat în special de atacurile "Luftwaffe". Combinația dintre bombardamentele germane și moralul scăzut al trupelor francize a făcut ca apărarea să se prăbușească, francezii nefiind capabili să organizeze o defensive coerentă. Germanii au cucerit podurile de peste Meuse, ceea ce le-a permis să transporte cantități mari de provizii și să mute efective importante spre linia frontului. Pe 14 mai, aviația aliată (Royal Air Force și "Armée de l'Air") au încercat fără succes să
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
și materiale. "Luftwaffe" a împiedicat orice tentativă aliată de distrugere a podurilor, iar în timpul unor bătălii aeriene vaste, aliații au suferit pierderi grele, care au redus foarte mult capacitatea de atac a bombardierelor aliate. Traversarea râului Meuse le-a permis germanilor să pătrundă în zona interioară a Franței, zonă în care nu fusese organizată nicio structură defensivă, și să înainteze spre Canalul Mânecii fără să întâlnească o rezistență notabilă. Tentativele de lansare a unor contraatacuri de către francezi împotriva capetelor de pod germane
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
să înainteze spre Canalul Mânecii fără să întâlnească o rezistență notabilă. Tentativele de lansare a unor contraatacuri de către francezi împotriva capetelor de pod germane din zilele de 15-17 mai au eșuat datorită necoordonării și confuziei. După cinci zile de la cucerirea podurilor, germanii au atins malurile Canalului Mâncii. Victoria de la Sedan a asigurat atingerea obiectivului operațional al "Fall Gelb" - încercuirea celor mai puternice armate aliate, inclusiv a Corpului Expediționar Britanic. Bătăliile care au urmat au distrus restul armatei terestre franceze și au alungat
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
Sedanului urma să le permită germanilor înaintarea în interiorul teritoriului francez neapărat și mai departe, Spre canalul Mânecii, în spatele forțelor mobile aliate aflate în Belgia. Germanii urmau să înfăptuiască o încercuire strategică de amploare. Pentru această ofensivă, "Înaltul Comandament German (OWK)" (German High Command) i-a asigurat Grupului de Armată A cea mai puternică concentrare de forțe motorizate și blindate. Deși Grupului de Armată B îi fuseseră alocate 808 tancuri, peste un sfert dintre acestea erau tipuri ușoare - Panzer I și Panzer
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
poziție „fortificată” de pe Meuse care închidea poarta de acces către interiorul Franței, ca fiind „complet inadecvată”. Prételat a identificat în mod corect faptul că terenul accidentat nu era un obstacol de netrecut pentru blindate. Cel mult, a tras generalul concluzia, germanii ar fi acoperit distanța până la Meuse în 60 de ore, iar traversarea râului ar fi fost făcută într-o singură zi. Această estimare avea să se dovedească doar cu trei ore mai lungă decât cele 57 de ore de care
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]