14,023 matches
-
nu se îndoiește că eu sînt făcut pentru cultură. în ideea, probabil, că, dacă nu poate face nimic cu admiterea („Mă înțelegeți, contestația e un vax, nici un profesor nu va recunoaște că el sau vreun confrate de-al lui a greșit“), măcar să mă recom penseze cu ceva. Discursul lui mi-a întărit convin gerea că eram un geniu neînțeles și m-a îndîrjit, cu atît mai mult cu cît omul repeta din trei în trei mi nute : „Nu te încrede în
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
făceau în aer liber, în pădurea Trivale). Sensei ne era Valeca, unu’ cu centură neagră și nu știu cîți dani, care era consi derat nebun, pentru că fuseseră cazuri în care își băgase cursanții în spital. Principiul lui era simplu : dacă greșeai, o luai pe coajă. Antrenamentele erau foarte dure și mulți capotau. Era momentul cînd o luau pe coajă. O dată, eram în pădure și făceam deplasări în gardă cu om în spinare. Cu genunchii flexați și lent, cît mai lent. Eram
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
puteau cînta despre Ceau șescu, pentru că muzica lor nu era conformă cu idealurile Partidului ; era „imperios ne ce sar“ să aibă însă ceva cu dezarma rea - și de asta nu scăpase nici formația Iris, pe care o copiam. Noi am greșit : ar fi trebuit s-o copiem pînă la capăt. Întunericul În urbea mea, lumina se stingea între orele 17 și 20, cînd începea „Telejurnalul“. Ai mei, la început, stă teau la lumina lumînării, iar după ceva vreme taică- meu făcuse
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
Țării timp îndelungat și cum nu sunt recompensați pentru stăruință și competență... Titlul textului Mi-i dor să fac treabă, pus la încheierea Cărții, vine să completeze în mod fericit și pilduitor susținerile autorului cărții referitoare la cât de mult greșește Statul român de astăzi când, în loc să le ofere cetățenilor săi locuri și posibilități de muncă, inclusiv lucrul pământului, le acordă tot felul de ajutoare sociale care se consumă pe băuturi alcoolice în cârciumile satelor dar și ale orașelor. În felul
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
ei oameni competenți, destoinici și devotați idealurilor educative ale vremii. Dar, se pare că în această perioadă de tranziție îndelungată și bulversată, singurul criteriu după care sunt aleși și promovați directorii de școli este culoarea politică. Cei care procedează astfel, greșesc fundamental. Școala se poate transforma într-o tribună de confruntări doctrinare, în loc să fie o instituție de înălțare spirituală și morală a copiilor și tinerilor. În plus, pot ajunge în fruntea școlilor persoane fără aptitudini organizatorice și fără autoritate. O școală
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
urmă ceva ce rezistă veșniciei: câteva cărți care să-i poarte numele. Sancțiunea Două întrebări obsedante îi stăruie în minte și nu le poate îndepărta, ca pe niște muște ce țin cu orice preț să-i intre în ochi. A greșit cu adevărat? Și dacă a greșit, când și unde s-a produs aceasta? Dumitru Dascălu își analizează minuțios și exigent activitatea de diriginte din ultimul său an de dăscălie, asemenea unui procuror, stăpân pe meserie, care este ferm hotărât să
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
cărți care să-i poarte numele. Sancțiunea Două întrebări obsedante îi stăruie în minte și nu le poate îndepărta, ca pe niște muște ce țin cu orice preț să-i intre în ochi. A greșit cu adevărat? Și dacă a greșit, când și unde s-a produs aceasta? Dumitru Dascălu își analizează minuțios și exigent activitatea de diriginte din ultimul său an de dăscălie, asemenea unui procuror, stăpân pe meserie, care este ferm hotărât să facă lumină într-o gravă și
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
fi întotdeauna în consonanță cu preferințele și dorințele elevilor pe care îi îndrumă. Experiența profesională și viața îi vor învăța pe foștii săi elevi și acest lucru... Obsedanta și agasanta întrebare continuă să l macine pe Dumitru Dascălu: unde a greșit? Dar oare a greșit cu adevărat? Drum anevoios Primul sentiment care înmugurește și înflorește în sufletul inocent al oricărui copil este cel al dragostei față de mamă, față de cea care l a purtat în pântece, l-a adus pe lume, l-
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
cu preferințele și dorințele elevilor pe care îi îndrumă. Experiența profesională și viața îi vor învăța pe foștii săi elevi și acest lucru... Obsedanta și agasanta întrebare continuă să l macine pe Dumitru Dascălu: unde a greșit? Dar oare a greșit cu adevărat? Drum anevoios Primul sentiment care înmugurește și înflorește în sufletul inocent al oricărui copil este cel al dragostei față de mamă, față de cea care l a purtat în pântece, l-a adus pe lume, l-a hrănit și ocrotit
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
pentru înaltul institut de Cultură, pe care-l lipsea de munca și de luminele lor, Matei Cantacuzino a resimțit adânc durerea și ofensa aceasta. Ca unul care am trăit destul de aproape de sufletul lui ca să-l pot înțelege, nu cred că greșesc când afirm că împrejurarea aceasta a fost una din cele mai grele lovituri pe care acest om le-a primit în viață și că, la vrâsta și starea lui de sănătate, ea n-a contribuit cu puțin la sfârșitul care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
ciuperca, apărută întâi la pictorii naivi iugoslavi, apoi a apărut puternic și în România. Un exemplu relevant relativ la acest subiect este Gustav Hlinka, foarte criticat la un moment dat de către unii așa ziși critici de artă, care spuneau că Domnia sa greșește atunci când face tablouri cu latura octogonală. După umila mea părere, aici putem să spunem fără greșeală că este vorba de o îngustime în gândire și că artistul trebuie lăsat să-și dezvolte talentul creator acolo unde are mediul propice. Redau
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
la acest capitol specialist, avea însă mare grijă unde lovea, dar cum mă zbăteam mai primeam câte una în plus și chiar și în locurile vizibile. I-am reproșat de multe ori, dar mult mai târziu, că de fiecare dată greșea numărătoarea și îmi aplica mai multe lovituri. Atunci ea îmi zâmbea și spunea că nu îmi strică. M-am pus cu burta pe carte, am început corectarea notelor, reușind ca în timp de o lună să corectez toate notele. Într-
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
vor fi Întrebat, astfel, cu dezinvoltură „ce e fericirea” și abia apoi s-au cutremurat, cînd n-au știut ce urmează... Auzind răsuflarea sfinxului ne spunem că trebuie să ne grăbim, să ne clădim opera Înainte de a răspunde. Dar aici greșim mulți, probabil. Opera ar trebui să fie chiar răspunsul. Nu graba de a intra În Theba pentru a primi onorurile morții sfinxului. Oedip Dacă admitem ce susține Heracht, că pentru om destinul este propriul său caracter, Oedip ni se Înfățișează
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
bine”. Căci pentru el libertatea este a ști adevărul. Sau, cum va spune Camus, libertatea este dreptul de a nu minți... (...Eu am plătit cu toate suferințele mele adevărul. Îl merit acum. Trebuie să am puterea să știu ce-am greșit și să nu mă ascund ca o șopîrlă În iarbă. N-am decăzut Într-atît, incit să nu-mi mai fie silă de tot ce mi-a. dezvăluit bătrînul Tiresias; și cîtă murdărie Încape sub cerul albastru și nepăsător unde zeii
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
victimă. Dacă ne mulțumim cu atît, el este un erou logic. Căci e, Într-adevăr, absurd ca scopul ultim al unui labirint să fie un monstru. Tot ce poate face Tezeu, odată ajuns În centrul labirintului, e să ucidă. Am greși imputîndu-i sîngele rece cu care Își răpune teama. Mai degrabă i-am putea face imputarea că Își cucerește izbînzile pentru a le uita. Poate, Însă, că oricine a fost Într-un labirint vrea să-l uite. Așadar, grecii ne inițiază
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
să fure focul zeilor, ci și să-i Înlocuiască. Fantezia noastră are de aceea nevoie de un Prometeu ireductibil, care nu știe să spună ca Antigona lui Sofocle: dacă așa le place zeilor, să recunoaștem că, de vreme ce suferim, noi am greșit. Trupul său se cere sculptat de Fidias nu de Praxitele. Și, probabil, cel mai adevărat l-ar fi sculptat un toscan din Cinquecento care răspundea la numele de Buonarotti. În confruntarea cu Prometeu, Zeus Însuși a devenit altul. Nici un zeu
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
azi infinit mai grav decît acela de a linguși o prostie. Explicații există și au fost adesea invocate; erorile de comprehensiune săvîrșite În trecut au alimentat o atitudine dispusă, uneori, să accepte și impostura din teama nemărturisită de a nu greși negînd noutatea. Consolarea pentru frica din avanposturi s-a găsit Într-un dispreț sporit pentru epigon, uitînd că pionierii n-au totdeauna timp să-și desăvîrșească victoria și uneori nici măcar n-o obțin, În fond, nici nu există, poate, un
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
o falsă dilemă: dacă există zei, moartea nu poate fi Îngrozitoare Întrucît nu e posibil ca ei să-ți vrea răul; dacă nu există, de ce să trăiești Într-o lume fără zei? Însă un drum ne poate arăta cît de greșit era raționamentul Împăratului filosof. Și cel mai convingător ne-o va repeta tot Oedip, căci, oricît de insistentă ar fi la o anumită vîrstă memoria, nu există altă cale pentru a rămîne tu Însuți... (...Zeii? Pe zei nu i-a
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
se simțea foarte rău, au fost chemați din diferite locuri mai mulți doctori și chirurgi. Aceștia erau de părere că trebuia să-i rupă din nou piciorul și să pună încă o dată oasele la locul lor, fie pentru că se prinseseră greșit de la început, fie pentru că se clintiseră de la locul lor în timpul drumului; căci, ziceau ei, oasele nefiind la locul lor, tămăduirea era cu neputință. Așadar, s-a repetat acea măcelărire. În timpul acestei operații, ca și în timpul tuturor celor pe care le-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
urma, adâncit fiind în gânduri cu privire la cele ce vorbiseră. Atunci simți o mare neliniște interioară care-i stârni nemulțumire în suflet, deoarece i se părea că nu-și făcuse datoria. Fu cuprins de mânie împotriva maurului, părându-i-se că greșise lăsând un maur să zică astfel de lucruri despre Stăpâna noastră și că trebuia să facă ceva pentru a-i apăra onoarea. Creștea în el dorința de a merge să-l caute pe maur și să-i dea câteva lovituri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
ci era multă forfotăprintre cei din sală și printre cei ce ascultau liturghia. O dată terminată liturghia, după ce am privit acel lucru, am rămas așezat și cu evlavie.)3 A STĂPÂNEI NOASTRE 12. Miercuri ș13 februarieț - Băgând de seamă că am greșit mult neglijând Persoanele divine în momentul aducerii de mulțumire din ziua trecută și dorind să renunț la liturghia Sfintei Treimi, pe care vrusesem să o celebrez, și luându-i drept mijlocitori pe Mamă și pe Fiul ei, pentru ca greșeala să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
și lacrimi, și mergând mai departe cu mare evlavie, fiind tot mai puternică spre sfârșit, fără ca vreo Persoană sau vreun mijlocitor să se dezvăluie. Apoi, urcând pentru liturghie, începând rugăciunea, percepere și înfățișare a Stăpânei noastre laolaltă cu cât am greșit în ziua de dinainte, și nu fără mișcare lăuntrică și lacrimi; mi se părea că o făceam pe Stăpâna noastră de rușine rugându-se pentru mine de atâtea ori, cu atâtea greșeli ale mele, într-atât încât Stăpâna noastră se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
multă liniște și pace Tatălui a nu avea nimic, nici măcar pentru biserică; și întorcându-mă la celelalte alegeri am făcut același lucru, nu fără mișcări lăuntrice și lacrimi. Seara, scoțând hârtiile pentru a vedea și a cântări temeiurile alegerilor, întrucât greșisem în timpul zilei, m-au pătruns temerile mele de a merge mai departe, fără însă a tărăgăna alegerea ca mai înainte; când m-am hotărât să procedez ca de obicei, șovăind cui să mă încredințez mai întâi, simțeam în mine o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
merg mai departe cu acest lucru, socotindu-l deja hotărât, chiar dacă șovăieli cât de mici mi se mai înfățișau încă; evlavia nu m-a părăsit de-a lungul întregii zile, chiar dacă era în ea ceva neîmpăcat și teama de a greși cu ceva. A PREASFINTEI TREIMI 18. Marți ș19 februarieț - Noaptea trecută, m-am culcat gândindu-mă la ceea ce voi celebra și cum; dimineața, trezindu-mă și începând să-mi fac cercetarea cugetului și să intru într-o rugăciune îmbelșugată și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
m-am pregătit și străduit în timpul întregii zile, sau că am făcut loc unor gânduri care m-au îndepărtat de la cuvintele liturghiei și de Maiestatea Sa dumnezeiască. Astfel, mi se părea că era mai bine să nu fiu vizitat atunci când greșeam și că Dumnezeu, Domnul nostru, (care mă iubește mai mult decât mă iubesc eu pe mine însumi) orânduiește aceasta spre mai marele meu folos spiritual și că era potrivit ca eu să merg drept nu numai la Sfânta Jertfă, ci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]