12,849 matches
-
la ora 6. Am golit sertarele ambelor birouri, al tău și al tatei, am reușit să iau becul cel mare, cele două perne de pe divan, câteva cărți de care aveam absolută nevoie, câteva statuete; știi că seara, intrând în biroul luminat de felinarul cel mare [din stradă], despre care ți-am mai vorbit, mi s-a făcut pielea de găină; noroc că eram cu Lila; am avut impresia că biroul nostru, în lumina aceea strălucitoare și în același timp lunară, se
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
și se înclină în fața unei fotografii cu tine... Mi s-a spus la telefon că au mai fost în oraș și alte bucurii: brazi pentru cei mici, chipuri complice și apropiate, flecăreli, zâmbete intime și râsete de copii pătrunzând și luminând inima părinților. Nu e greu să mi le închipui; n aș avea decât să mă aplec asupra fântânii albastre a amintirilor noastre comune, ca să mă consolez. Aș putea s-o fac, dar mă tem de gestul ăsta ca de un
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
I am spus tot: singurătatea, izolarea mea, zilele mele trăite automat, viața mea cenușie și fără speranță, sfârșitul pe care mi-l presimt glacial și izolat, fără să am parte de surâ sul tău trist și grav care să-mi lumineze plecarea. Marea și mica mea prietenă, mă străduiesc totuși să trăiesc demn, să mă țin bine în ciuda necazurilor, încerc să găsesc în mine însămi puterea de a face față, dar, vai, sunt momente când străda niile mele sunt zadarnice, când
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
a lui Luke, când a venit la noi în vizită, împreună cu tatăl lui Luke. O iubesc la nebunie pe Annabel. E exact opusul lui Elinor, mult mai blândă și mai în banca ei, însă are un surâs extraordinar, care îi luminează toată fața. Ea și tatăl lui Luke locuiesc într-o zonă liniștită din Devon de lângă plajă, și mi-aș dori din suflet să putem petrece mai mult timp cu ei. Dar Luke a plecat de acasă la optsprezece ani și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Lângă fereastră, doi pacienți în scaune cu rotile și cu perfuzii stau de vorbă, iar o femeie în vârstă care pare extrem de fragilă le face semn cu mâna strănepoților ei. În clipa în care i-a zărit, i s-a luminat întreaga față și, brusc, pare că a întinerit cu zece ani - și, spre groaza mea, mă trezesc să-mi trag nasul din nou. Pe scaunele din apropiere stau două fete în blugi, și una dintre ele îmi zâmbește cu simpatie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
tare. Fac o grimasă. Parcă nu. Mai dau câteva pagini, fără să mă uit la el. Tu m-ai ajutat să trec cu bine de perioada de reintegrare în societate... Deși tu ești acum închis pentru crimă, dragostea noastră va lumina ca un far... A, uite, fii atent! spun brusc. „Acesta este un jurământ pentru îndrăgostiți încă din liceu. Ochii noștri s-au întâlnit la o oră de mate. De unde era să știm noi atunci că trigonometrie va rima pentru noi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Dacă vreți să concediați pe cineva - concediați-mă pe mine! — Danny, n-are cum să te concedieze pe tine, murmur. Tu nu lucrezi la Barneys. — Și tu cine ești? se interesează Christina. — Danny Kovitz. — Danny Kovitz. A! Chipul Christinei se luminează brusc. Deci tu ești cel care... a asamblat aceste piese de îmbrăcăminte. Și care le-a plantat pe stativele noastre. — Poftim? Nu e designer pe bune? face Tracy îngrozită. Știam eu! Pe mine nu mă duce nimeni. Bagă umerașul pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
mai bune urări, Jane Cardozo Unsprezece În clipa în care o văd pe mami, mă apucă nervozitatea. Stă lângă tati în Terminalul 4, scrutând cu privirea poarta de la Sosiri și, în clipa în care mă zărește, întreaga față i se luminează cu un amestec de încântare și neliniște. A fost destul de șocată când i-am spus că vin fără Luke - de fapt, a trebuit să-i repet de nu știu câte ori că totul e OK între noi. După care a trebuit s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Fuck. Într-o panică nebună, deschid dulăpiorul de cocktail, arunc la repezeală ambele seturi de invitații înăuntru, trântesc ușița și mă răsucesc pe călcâie cu viteză supersonică, exact în clipa în care Luke intră în cameră. — Iubita mea! I se luminează toată fața când mă vede și își trântește servieta. Te-ai întors! Mi-a fost dor de tine! Mă strânge tare în brațe - apoi se dă un pas înapoi și mă privește îngrijorat. Becky? S-a întâmplat ceva? — Nu, nimic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Coboară din mașină și ochiul i se fixează asupra piciorului meu. Vezi că ți-ai zgâriat pantoful. Arată groaznic. — Vezi? spun exasperată. Vezi la ce mă refer? — La ce? Mă fixează nedumerită. N-are nici un rost. Apartamentul lui Elinor e luminat de razele soarelui de dimineață și tăcerea este absolută. La început cred că probabil se înșală și Luke nu e aici - dar, în clipa în care intrăm în sufragerie, îl zăresc. Stă în picioare lângă fereastra panoramică și privește afară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
veți ocupa de butoniere. Annabel, tu ai să te ocupi de... — Mamă? spune Luke, privind șocat spre cort. O, Doamne. E Annabel! Mama vitregă a lui Luke e una dintre femei! — Luke! Annabel se uită în jur și i se luminează toată fața. Janice, scuză-mă o clipă, te rog... Se grăbește spre noi și-l îmbrățișează pe Luke strâns. — Ai venit. Îmi pare așa de bine să te văd. Îi scrutează îngrijorată chipul. Ești bine, dragul meu? Da, zice Luke
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
evreu. Din acest cerc vicios se poate ieși Într-un singur fel : prin botez. Această forma mentis a generat un anume limbaj metaforic, În care iudaismul este asociat cecității, Întunericului și rătăcirii, iar creștinismul clarviziunii, luminii și căii drepte. Dihotomia lumină/Întuneric - idee centrală, preluată din religiile dualiste iraniene și perpetuată de gnosticism - este foarte prezentă În chiar discursul lui Isus : „Eu sunt lumina lumii ; cel care mă urmează nu va umbla În Întuneric, ci va avea lumina vieții” (Ioan 8
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Hristos” <endnote id="(96, p. 189)"/>. De asemenea, Într-o arhaică formulă de „afurisenie” a „celor fără credință”, aceștia sunt blestemați ca „sufletele lor niciodată să nu vadă lumina !” <endnote id="(185, p. 336)"/>. Și pentru mentalitatea populară românească binomul lumină/ Întuneric este doar o ipostază a marelui binom Dumnezeu/Diavol : „Lumina-i de la Dumnezeu. Întunericu-i de la Diavol” <endnote id="(94, p. 77)"/>. Clișeul mental a devenit repede un clișeu literar, regăsindu-se chiar și În actele oficiale (laice sau bisericești
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
pe numele lui Tănase, care a fost „de lege ovreiască” și pe care vodă Însuși l-a convertit la ortodoxism : „m-am milostivit și [...] l-am botezat și l-am scos de la Întuneric la lumină În legea creștină, care botez luminează pre toată creștinătatea” <endnote id=" (43, p. 214)"/>. Am citat deja textul În manuscris (mss. BAR, nr. 3171 din 1792) redactat - „Împotriva jidovilor celor orbiți și rătăciți” - de către un anume Nicolae Botezatu, evreu botezat și călugărit la Mănăstirea Cernica : „M-
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
decenii ale secolului al XIX-lea : „jidovul” este „rătăcit În umbra legii evreiești”, care este o „lege rătăcită”, fiind o „neagră haină a neștiinței de Dumnezeu” sau „haina ace[ea] Întunecată a necredinței pravoslavice”, În timp ce „botezatul din evreu” este considerat „luminat cu Sv[ântul] Botez din națâia evreiască” și adus la „adevărata credință a noastră” <endnote id="(190 ; 191 ; 535, p. 317)"/>. Este o retorică specifică, uzuală și la evrei <endnote id="(311, p. 26)"/>. Conaționalii lor convertiți la creștinism „sunt
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
pe stânci sau peșteri,/ te poartă departe gândul cel hoinar,/ ca o lumină scumpă: și nu-n zadar/ prin codri și stânci cu mane de meșteri.// Mulțimea În lagăr și temnițe grele/ purtată de zbiri și crânceni călăi,/ te-așteaptă lumina ca iarăși ca iarăși sub stele/ născută de jaf până la piele,/ să-și taie sub soare alte căi.// Nici maica pierdută cu pruncul la sân/ n-o cruță nicicând tirana lege/ de nu dă pâine de-a sa la păgân
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
și nesilită de nimeni?? Și, cu siguranță, lumea va deveni un loc în care viața va fi cu atât mai grea și neplăcută, pentru copii mei de exemplu aspect la care voi fi participat chiar eu??? În curând se va lumina de dimineață. Sting lumânările, las doar una nou începută, mă plimb puțin prin cameră și vorbesc prietenos la aer, apoi mă bag sub cuvertură să dorm, sperând că oricine sau orice ar mai fi în cameră cu mine o fi
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
nu mi-a mai ajuns. Am început să mă aventurez în afara lui. Am început cu împrejurimile cu filmele lui Sean Connery, pe care, după doi de analiză a virtuților comparate ale interpreților lui 007 (timp în care facla evlaviei mele luminase mai puternic cînd pe unul, cînd pe altul), l-am declarat cel mai bun dintre ei. Verdictul a justificat cei doi ani de judecată ; era verdictul corect la care ar fi ajuns orice om normal care, fără să fi văzut
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
sînt cei mai buni diagnosticieni, ci cei mai buni rapsozi. în fond, criticii trebuie să facă ceea ce fac și alți scriitori : să-ți împărtășească ceva ce-au trăit intens și la care au meditat îndelung, într-o manieră care să lumineze și să clarifice ce-ai trăit sau ce-ai putea trăi tu. Pe de altă parte, nu știu ce soi de scriitor poate fi unul ca mine un tip care adesea merge pe stradă fără să observe nimic, pentru ca toate simțurile lui
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
mai curând sau mai târziu va fi un copil al lui Dumnezeu în împărăția Sa. Am plecat împreună cu soțul meu și băiatul a plecat la București. In final, totul s-a terminat cu bine. Mulțumesc lui Dumnezeu ca m-a luminat, cât încă nu este prea târziu, și mă rog să mă ajute să fiu un exemplu de schimbare în bine, pentru familia mea, pentru vecinii mei, pentru prietenii noștri, ca prin noi, și alte suflete să fie salvate. Amin! c
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
am spus în câteva cuvinte unde sunt și ce mă frământa și mi-a zis: Ne rugăm pentru dv.!” Doamne, Tu nu ne abandonezi când vrem să facem o faptă bună, am zis eu, și am simțit cum mi se luminează mintea și mi-a venit ideea salvatoare. O să merg în sala de mese, o să pun câte un CD, unde era locul linguriței pentru tort, în dreptul fiecărui coleg, căci de acum știam locul fiecăruia, și o să-i anunț că au o
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
gingași la mâncare când îs mici, cu cei doi copilași mărunți, Gheorghiță și Maricica care mai mult o încurcă la treburi. Ajuns la poarta casei o deschide, lăsând juncanii să intre apoi privi spre cer unde soarele strălucea acum puternic luminând dealul Măgura deasupra văii Racovei. Casa lui Gheorghiu „cel tânăr” cum era numit de consăteni, era formată din două camere cu sală la mijloc, învelită cu tablă iar în spate așa numitul „chiler” care este folosit și ca bucătărie și
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
au spus sărut mâna și le-a urat noapte bună, apoi luară strachina cu prune și scrijele și oala cea cu două torți în care aduseseră laptele, au ieșit pe ușă și luară drumul către casă. Noaptea era caldă și luminată de o lună strălucitoare ce se ridica pe deasupra crucii de la biserica din sat, iar cei doi pășeau fără grijă că se vor împiedeca de vreun bolovan căci drumul era luminat ca în palmă. Capitolul IV Mărul discordiei Viața familiei lui
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
ușă și luară drumul către casă. Noaptea era caldă și luminată de o lună strălucitoare ce se ridica pe deasupra crucii de la biserica din sat, iar cei doi pășeau fără grijă că se vor împiedeca de vreun bolovan căci drumul era luminat ca în palmă. Capitolul IV Mărul discordiei Viața familiei lui Costache Gheorghiu și a părinților lor, de la care tocmai plecaseră cei doi nepoți, se scurgea în același timp, în paralel s-ar putea spune, și cu ale unor rubedenii apropiate
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
un taur ce scotea două fuioare de aburi pe nări. Se trezi, sări din pat repede și bău două guri dintr-o fiertură de mac după care reuși să adoarmă fără vise urâte. Când se trezi, soarele răsărise și razele luminau un nor ce parcă îl apăsa în jos. Marița gândește iute ce treburi vor mai face azi. în primul rând trebuiau să isprăvească prășitul „deal doilea” la porumbul de la Poarta Lipovei. Bărbatu-său plecase cu vitele la cireadă iar feciorii
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]