12,997 matches
-
gazete stânse și căpetenii nepăsătoare. Văd satele înecate de potopul rusesc, orașele înfundate cu străini, ocoalele părăsite de copiii noștri, țărănimea română cufundată în datorii și căzută în ghearele crâșmarilor și cămătarilor; văd preoțimea română lovită peste față cu palma minciunii celei mai scârboase, văd învățătorimea în cătușele de fier ale supunerii oarbe în fața căpeteniilor districtuale (prefecții n.n.), amploaiații români cu frica în spate, scurt, dușmanii noștri au ce vedea în Bucovina. Și dacă pe toți românii acestei țări ne judecă
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
noii Rusii, în care acest tânăr zvăpăiat a căutat fericirea... Până și caii de rasă, coborâtori din hergheliile din vremea țaristă, sunt împușcați de credincioșii slujitori ai lui Stalin... Căminuri de copii? Plată dreaptă a muncitorilor? Beneficiile colhozurilor? Toate sunt minciuni ticluite frumos pentru urechile celor din străinătate, Căminele de copii sunt grajduri goale în care mai stă gunoiul de vite... Plata muncitorilor întârzie cu săptămânile, ca pe urmă să le dea abia o rată neînsemnată, cu care nu pot să
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
previziunilor. Apărută la cîțiva ani buni după ce Marx și Engels își publicaseră cele 9600 de cuvinte (plagiate) ale Manifestului Comunist, unde este statuată lupta de clasă, dictatura proletariatului și fericirea veșnică a celor sărmani, În contra socialismului demontează pas cu pas minciunile bine mascate ale acestuia, evidențiind pericolele rezultate din instaurarea puterii comuniste. Junimiștii, și cu atît mai clar mentorul Junimii, erau conștienți de pericolele comunizării asupra vieții spirituale, materiale și, nu în ultimul rînd, naționale. Traducerea și apoi publicarea de către Titu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
-i mai grav, l-a respectat și slujit cu un nemăsurat talent. Drum fără pulbere narează construirea cu entuziasm și eroism socialist, de brigadieri, utemiști etc., îndrumați de partid și oamenii lui, a Canalului Dunăre-Marea Neagră și este o uriașă minciună, scrisă atît de bine încît devenea credibilă pentru cititori. Acum, dl. Dumitriu recunoaște că știa cîți (și nu mai spunem cine) din floarea intelighenței românești munceau și mureau sub ciomegele securității comuniste, dar atunci, în școli, numeroase generații de elevi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
apostolilor, Iisus le cerea să meargă și să povestească tuturor, întocmai, cele văzute. Așa s-a construit, pas cu pas, mitul "noului continent" (URSS), al "tătucului", al infailibilității științei sovietice, al fericirii aduse de comunism etc., etc. Toată ploaia de minciuni mitizate a creat aproape o dependență, un narcotic, o orbire care opaciza realitatea brutală și meschină. Realitatea se transformă în vis și reveria ia locul realității. Asistăm la impunerea comunismului demiurgiei; dacă ceva nu exista, pentru că era necesar cauzei, trebuia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
veritabile. Un alt mit care a bîntuit în perioada dictaturii, pe care, pe lîngă istorie, nici poeții n-au uitat să-l preamărească în versurile lor, a fost cel al frontului român antiotoman, în secolele XIV-XV. Un fals susținut prin minciuni și exagerări, dar care cădea bine mai ales în "epoca de aur" a "marelui cîrmaci". În culegerea sa, Patru decenii de agitație și propagandă, Eugen Negrici adună așa-zisa poezie după cîteva tematici ce necesită a fi enumerate: "Profeți, Apostoli
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
bucuria, Cu forța, cu tandrețea, cu gîndul tuturor Trăiască libertatea! Trăiască România! Trăiască Ceaușescu! Și bunul lui popor! De unde libertate, cînd țara era un uriaș lagăr, în care frigul, foamea, natalitatea controlată făceau ravagii. Specialitatea acestor imnologi de duzină era minciuna și propagarea prin vers a ideologiei de partid, a indicațiilor tot timpul prețioase etc. Cu o perseverență demnă de o cauză mai bună, pînă în ziua cînd a căzut dictatura, ziarele au fost pline de astfel de poeme. Dar profesioniștii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
și ne-a redat adevărul, în împărăția falselor valori care a fost comunismul, fără exagerări, fără parti pris, dar de fiecare dată îndurerat și întristat de toate cele abătute peste țară și cultura națională. Cum spune criticul: "adevărul există, numai minciuna se inventează". Nu iartă și nu a iertat niciodată staliniștii de orice culoare, origine și formă de manifestare. La un spectacol de muzică de avangardă, prezentat la Veneția, Antoine Galea îl va întreba, mirat că nu reacționează la piesa lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
situația e disperată. Un om nu poate renaște fără suferință, fără o revizuire dureroasă a fostelor lui valori și cu atît mai mult nu poate renaște o țară care a trăit timp de atîtea decenii sub cea mai monstruoasă dintre minciuni. Nu există decît un caz în care renașterea s-a produs: Germania după război. Nemții au devenit conștienți de greșeala lor națională. Și asta deoarece crimele lor au fost condamnate de întreaga omenire". Monica Lovinescu concluzionează: Absurditatea e totală, comunismul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
constrîngeri comunismul, față de cei din țările comunizate. Petiționari ai absolutului, cum îi numește Monica Lovinescu, intelectualii occidentali vedeau promisiunea Paradisului terestru în doctrina comunistă, instaurată în Rusia de extrema stîngă prin Revoluția bolșevică. Tot aici, va fi impusă, prin Stalin, minciuna totalitară, practicată mai apoi pe scară largă în tot lagărul socialist. Glosînd pe marginea minciunii totalitare, mijlocul prin care opozanții regimului prin torturi inimaginabile "recunoșteau" vini incredibile, inexistente în realitate, va constata că numeroși scriitori au căzut victimă acestui sistem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
intelectualii occidentali vedeau promisiunea Paradisului terestru în doctrina comunistă, instaurată în Rusia de extrema stîngă prin Revoluția bolșevică. Tot aici, va fi impusă, prin Stalin, minciuna totalitară, practicată mai apoi pe scară largă în tot lagărul socialist. Glosînd pe marginea minciunii totalitare, mijlocul prin care opozanții regimului prin torturi inimaginabile "recunoșteau" vini incredibile, inexistente în realitate, va constata că numeroși scriitori au căzut victimă acestui sistem, mulți fiind împușcați sau decimați prin regimul greu din închisori. În 1989 la Uniunea Scriitorilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
fiind contemporani cu evenimentele, autoarea crede îndreptățit că doar ei pot "să descifreze procesele-verbale de anchetă și să vadă îndărătul cuvintelor pumnul, cizma, porunca, schingiuirea fizică și psihică, nopțile nedormite, lanțul ce-l trage pe anchetat spre acel tărîm unde Minciuna domnește fără tăgadă". E limpede că un istoric, peste patruzeci de ani, cu greu ar mai putea descifra subtextele prezente pe fiecare filă din dosare. Nici cei care prin legea de funcționare a CNSAS, promulgată în anul 2000, nu au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
a istoriei, comunismul", n-a fost chemată în instanță, o dovadă că războiul rece nu s-a încheiat. Dacă nazismul și-a expus și practicat doctrina pe față, nu s-a prefăcut, comunismul, sub haina unei utopii universaliste, a întruchipat minciuna monumentală a secolului trecut. În fapt, asimetria indulgenței nu este doar morală, ci una strict politică, încadrîndu-se în războiul mocnit între stînga și dreapta, ce se desfășoară, cum precizează profesorul american Martin Malia, în Occidentul opulent, dar suferind de a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Monica Lovinescu se vede nevoită a-l contrazice pe Nicolae Manolescu pentru care "procesul comunismului s-a făcut în România doar în literatură", afirmînd că nici un scriitor nu a fost "certat" de-a binelea pentru vreo jumătate de secol de minciună dirijată. O tăcere vinovată s-a așternut peste țară, intelectualii, scriitorii, refuză să analizeze cei cincizeci de ani de teroare, minciună, supușenie de partid, schizofrenie generalizată, de schilodirea psihică și morală și nu de puține ori fizică a individului etc.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
în literatură", afirmînd că nici un scriitor nu a fost "certat" de-a binelea pentru vreo jumătate de secol de minciună dirijată. O tăcere vinovată s-a așternut peste țară, intelectualii, scriitorii, refuză să analizeze cei cincizeci de ani de teroare, minciună, supușenie de partid, schizofrenie generalizată, de schilodirea psihică și morală și nu de puține ori fizică a individului etc., etc. Cultura poate să fie un remediu împotriva morții e concluzia autoarei la lectura cărții lui Radu Mărculescu, Pătimiri și iluminări
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Demetrius, Mihu Dragomir, Kovacs Gyorgy, Nicolae Moraru, Veronica Porumbacu. Primul raportor va fi Mihai Beniuc, președintele USR (funcție pe care nu o va părăsi pînă în 1964). Raportul Literatura din R.P.R. și perspectivele ei de dezvoltare va debuta cu o minciună sfruntată despre rolul eliberator al armatei sovietice și aportul determinant al comuniștilor din țară în răsturnarea lui Antonescu și întoarcerea armelor în contra dușmanilor omenirii. În cuvîntul său, autorul Mărului de lîngă drum își propune a prezenta rezultatele mai importante dobîndite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
să nu se mai repete niciodată, eu am "vîndut" comuniștilor talentul meu, mult-puțin, pe care-l am". Astfel de declarații, cînd se știe de ce suferințe a avut parte cel care a scris Prin cenușa imperiului înainte de 1944, sînt nu numai minciună sfruntată, dar și nesfîrșit de penibile. Aurel Baranga, repetă papagalicește, cu o desăvîrșită limbă de lemn, obiectivele cuprinse în rapoarte și corapoarte: "Partidul ne-a învățat că arta în afara slujirii poporului nu este artă, că arta este permanent un factor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
fi anchetați, trei luni, de Nicolae Ardeleanu. Încarcerat cu un informator (experiență prin care am trecut personal în '89 și rămîn uimit cum nu realizau că arestații, cu un al șaselea simț, îi depistau pe provocatori), îi toarnă acestuia cîteva minciuni gogonate. Anchetatorul este imediat informat și îl ia cu binișorul pe Dragotă, convins, după ce i-a dat și ceva de mîncare, că va scrie tot ce a înșirat în celulă. Cînd revine, se înțelege, coala de hîrtie era tot albă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
întreaga vină pe reeducatori, forțați, prin tortură, să-i incrimineze pe legionarii care i-ar fi instrumentat chipurile din afara țării, ca astfel Securitatea și Partidul să se debaraseze de orice implicare în ororile de la Pitești. În sinteză Banu Rădulescu, eliminînd minciuna securistă, punctează care a fost adevărul despre fenomenul criminal Pitești, unic, se pare, în istoria omenirii: "1) Reeducarea a fost inițiată de Securitatea comunistă, la indicațiile superioare de partid și de stat; în esență, ea a urmat lichidarea oricărei opoziții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
le publice: Sînt nerăbdător, spune Geo Dumitrescu, să dispar într-o zi condei anonim într-o asemenea tabără de regenerare națională și să întreprind acolo marele cînt al muncii și tinereții". Dar nu excursiile de documentare erau marele păcat, ci minciuna textelor rezultate, racordate nu la faptele vieții, ci la "realul" de cuvinte ale discursului ideologic. Literatura pentru ideologi este muncă ce nu necesită inspirație, este echivalată cu munca manuală care dă rezultatele stabilite din start. Problema planificării culturii, și aici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
soluții prezentate pe larg în prima parte a articolului Victime și eroi ("Convorbiri literare", iulie 2005). Rememorările debutează cu o confruntare la Securitate, în ianuarie 1960, cînd, confuz, se decide a apela la soluția a treia, a confruntării și a minciunii, una liniștită și pricepută; nu-i rămîne a se comporta decît ca un țăran deștept și mahalagiu viclean. A treia soluție neașteptată și stranie: minciuna. Una binecuvîntată, șoptită de Hristos. Astfel împlinește sfatul și porunca părintească, primite înaintea arestării: să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
1960, cînd, confuz, se decide a apela la soluția a treia, a confruntării și a minciunii, una liniștită și pricepută; nu-i rămîne a se comporta decît ca un țăran deștept și mahalagiu viclean. A treia soluție neașteptată și stranie: minciuna. Una binecuvîntată, șoptită de Hristos. Astfel împlinește sfatul și porunca părintească, primite înaintea arestării: să nu fii jidan fricos, să nu te caci în pantaloni. La confruntare, cea care i-a fost cîndva prietenă încearcă să-i reamintească întîlnirea, el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
construit o "istorie literară" a unei Românii normale cînd România era anormalizată; o "istorie literară" a unei Românii de timp de pace cînd (și) în România războiul era în toi; o "istorie literară" a... jumătății-de-adevăr și, fatal, cealaltă jumătate fiind minciună". Aproape nu există familie care să nu fi avut măcar o rudă, mai mult sau mai puțin apropiată, care să nu-i fi trecut printre furcile nemiloase ale aparatului comunist opresiv. De ce ne facem că uităm, de ce ne mințim numai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
hoțul mai tare decît hoții. În orice caz, tot timpul, după decembrie '89, cea mai mare problemă a societății românești a fost aceea de a ține piept organizării confuziei. Tot timpul a existat un amestec bine dozat al adevărurilor și minciunilor, al victimelor și vinovaților, pentru ca nimeni să nu mai înțeleagă ce este bine și ce este rău. Specialiștii în dezinformare de pe vremuri, care lansau zvonuri și scriau rapoarte, au acum la dispoziție pagini de ziare, cei ce se ocupau de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
pînă la completa opacizare, adevărul despre luptele de partizani în contra sovietizării, de pe întreg arcul carpatic, purtate din martie 1944 (odată cu invazia Armatei Roșii) pînă în 1958, cînd va fi ucis ultimul luptător din munți. Au fost cincizeci de ani de minciuni, de adormire a conștiinței, de mioritizare și expandare a ideii blîndeții românului, a pasivității și disponibilității sale de a se supune vremilor, de a nu se fi opus înfiorătoarei agresiuni comuniste. În unul dintre episoadele consacrate celor care s-au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]