13,759 matches
-
mai 1933, New York, SUA) este un fizician american, laureat al Premiului Nobel pentru Fizică, în 1979, împreună cu Sheldon Lee Glashow și Abdus Salam, pentru studiile efectuate contribuțiile aduse de aceștia în domeniul teoriei unificate a interacțiunilor slabă și electromagnetică între particule elementare. Weinberg și Glashow au absolvit aceeași școală: Bronx High School of Science (New York, 1950), fiind chiar colegi de clasă, precum și aceeași Universitate- Cornell (1954). Weinberg a plecat de la Cornell spre Institutul Nordic de fizică teoretică atomică de la Copenhaga (NORDITA
Steven Weinberg () [Corola-website/Science/312180_a_313509]
-
a plecat la Harvard în anul 1973 , iar ulterior la Universitatea din Texas cu sediul la Austin (1983). Actualmente este Profesor Emeritus al Universității din Texas (Austin). Opera științifică a lui se referă la domeniile de frontieră ale fizicii- fizica particulelor elementare, unificarea interacțiunilor fundamentale în natură, domeniu în care a excelat prin unificarea interacțiunii electromagnetice și a interacțiunilor slabă nucleară, gravitație și cosmologie. Steven Weinberg este autorul unui splendid curs de teorie a gravitației, original și foarte citat, precum și unul
Steven Weinberg () [Corola-website/Science/312180_a_313509]
-
hepatită serică". 1947 este anul în care Mac Callum face o clasificare a virusurilor hepatice cunoscute până în acel moment Anii 1960-1980 sunt anii în care au loc numeroase descoperiri care încearcă să aducă cât mai multe informații despre hepatita B: Particula infectantă prin virus este ADN-ul viral; Virusul este prezent în sânge și țesuturi, se elimină prin salivă, lacrimi, secreții genitale, spermă, sânge menstrual, care sunt și principalele elementele de transmitere a bolii; se poate transmite de la mamă la copilul
Hepatită B () [Corola-website/Science/312242_a_313571]
-
curent și/sau tensiune electrică). Ele sunt numeroase, fiind întîlnite și ca aplicații în diferite domenii tehnice. Efectul termic (denumit și "efect Joule-Lenz") este reprezentat de disiparea căldurii într-un conductor traversat de un curent electric. Aceasta se datorează interacțiunii particulelor curentului (de regulă electroni) cu atomii conductorului, interacțiuni prin care primele le cedează ultimilor din energia lor cinetică, contribuind la mărirea agitației termice în masa conductorului. Produsele tehnice (dispozitive, aparate, utilaje) folosite la încălzire industrială, precum și pentru uzul casnic, funcționează
Efectele curentului electric () [Corola-website/Science/312275_a_313604]
-
după anumite direcții, dacă pe unele dintre fețele acestora se află o diferență de potențial. Mărimea sarcinii electrice este proporțională cu mărimea forței aplicate. Prin acțiunea forțelor F pe direcția axelor mecanice rețeaua se deformează și centrele de greutate ale particulelor cu sarcini negative și ale particulelor cu sarcini nu mai coincid. Apare un moment electric dipolar și deci sarcini electrice de polarizare. Doza de pickup este un cristal piezoelectric care este supus unor forțe de compresiune variabile și în funcție de adâncimea
Efectele curentului electric () [Corola-website/Science/312275_a_313604]
-
dintre fețele acestora se află o diferență de potențial. Mărimea sarcinii electrice este proporțională cu mărimea forței aplicate. Prin acțiunea forțelor F pe direcția axelor mecanice rețeaua se deformează și centrele de greutate ale particulelor cu sarcini negative și ale particulelor cu sarcini nu mai coincid. Apare un moment electric dipolar și deci sarcini electrice de polarizare. Doza de pickup este un cristal piezoelectric care este supus unor forțe de compresiune variabile și în funcție de adâncimea șanțului pe disc se va genera
Efectele curentului electric () [Corola-website/Science/312275_a_313604]
-
Sarcina electrică sau cantitatea de electricitate este o mărime fizică ce exprimă o proprietate fundamentală a particulelor subatomice, care le determină acestora interacțiunile electromagnetice. Materia încărcată electric este influențată de câmpul electric, și în același timp produce câmp electric. Interacțiunea dintre o sarcină în mișcare și un câmp electromagnetic este sursa forței electromagnetice, care este una dintre
Sarcină electrică () [Corola-website/Science/311513_a_312842]
-
sarcină în mișcare și un câmp electromagnetic este sursa forței electromagnetice, care este una dintre cele patru forțe fundamentale. O "distrugere" a sarcinilor electrice, nu este posibilă; este vorba de "conservarea" sarcinilor (formă de energie). Sarcina electrică este caracteristică unor particule subatomice, și este cuantificată când este exprimată doar ca multiplu al așa-numitei sarcini elementare "e", care are valoarea de 1,602·10 C (coulomb). Existența sarcinilor electrice este întotdeauna legată (necondiționat) de existență de materie. Există sarcini pozitive și
Sarcină electrică () [Corola-website/Science/311513_a_312842]
-
de valoare egală (simetrie valorică). Electronii, prin convenție au sarcina -1, iar protonii au sarcina opusă, +1. Quarkurile au o sarcină fracționară, de −1/3 sau +2/3. Antiparticulele echivalente acestora au sarcina egală și de semn opus. În general, particulele cu sarcină de același semn se resping, iar cele de semne opuse se atrag. Acest fenomen este descris de legea lui Coulomb, care afirmă că modulul forței de respingere este proporțional cu produsul celor două sarcini, și scade proporțional cu
Sarcină electrică () [Corola-website/Science/311513_a_312842]
-
neuniform (de exenplu din cauza unui câmp electric extern), atunci spunându-se despre material că este polarizat), iar sarcinile legate de polarizare sunt numite "sarcini legate" (iar sarcinile în exces aduse din exterior se numesc "sarcini libere"). O mișcare ordonată a particulelor încărcate într-o anumită direcție (în metale, aceste particule sunt electronii) este cunoscută sub numele de curent electric. Natura discretă a sarcinii electrice a fost propusă de Michael Faraday în experimentele sale de electroliză, apoi demonstrată direct de Robert Millikan
Sarcină electrică () [Corola-website/Science/311513_a_312842]
-
spunându-se despre material că este polarizat), iar sarcinile legate de polarizare sunt numite "sarcini legate" (iar sarcinile în exces aduse din exterior se numesc "sarcini libere"). O mișcare ordonată a particulelor încărcate într-o anumită direcție (în metale, aceste particule sunt electronii) este cunoscută sub numele de curent electric. Natura discretă a sarcinii electrice a fost propusă de Michael Faraday în experimentele sale de electroliză, apoi demonstrată direct de Robert Millikan în experimentul cu picătura de ulei. Unitatea de măsură
Sarcină electrică () [Corola-website/Science/311513_a_312842]
-
depinde de calea dintre acestea. Din acest motiv, o integrală curbilinie pe un câmp real care este gradientul unui câmp scalar se numește "independentă de drum". Integrala curbilinie are multe utilizări în fizică. De exemplu, lucrul mecanic efectuat de o particulă care se deplasează de-a lungul unei curbe "C" într-un câmp de forțe reprezentat sub formă de câmp vectorial F este integrala curbilinie a lui F pe "C". Văzând numerele complexe ca vectori bidimensionali, integrala curbilinie în 2D a
Integrală curbilinie () [Corola-website/Science/311527_a_312856]
-
(engleză pentru „Mare Accelerator de Hadroni”; pe scurt LHC) este un accelerator de particule, construit la Centrul European de Cercetări Nucleare CERN, între Munții Alpi și Munții Jura, lângă Geneva. Construcția a fost finalizată în mai 2008 și a costat peste trei miliarde de lire sterline. Are o formă de cerc cu circumferința de
Large Hadron Collider () [Corola-website/Science/311548_a_312877]
-
Munții Jura, lângă Geneva. Construcția a fost finalizată în mai 2008 și a costat peste trei miliarde de lire sterline. Are o formă de cerc cu circumferința de , situat la sub pământ. LHC este considerat cel mai performant accelerator de particule din lume. Scopul LHC este de a explora validitatea și limitările Modelului Standard, modelul teoretic de bază din domeniul fizicii particulelor. Teoretic, acceleratorul ar trebui să confirme existența bosonului Higgs, acoperind elemente lipsă ale Modelului Standard și explicând felul în
Large Hadron Collider () [Corola-website/Science/311548_a_312877]
-
o formă de cerc cu circumferința de , situat la sub pământ. LHC este considerat cel mai performant accelerator de particule din lume. Scopul LHC este de a explora validitatea și limitările Modelului Standard, modelul teoretic de bază din domeniul fizicii particulelor. Teoretic, acceleratorul ar trebui să confirme existența bosonului Higgs, acoperind elemente lipsă ale Modelului Standard și explicând felul în care particulele elementare capătă anumite proprietăți, cum ar fi masa. Acceleratorul a fost pus în funcțiune la 10 septembrie 2008. A
Large Hadron Collider () [Corola-website/Science/311548_a_312877]
-
lume. Scopul LHC este de a explora validitatea și limitările Modelului Standard, modelul teoretic de bază din domeniul fizicii particulelor. Teoretic, acceleratorul ar trebui să confirme existența bosonului Higgs, acoperind elemente lipsă ale Modelului Standard și explicând felul în care particulele elementare capătă anumite proprietăți, cum ar fi masa. Acceleratorul a fost pus în funcțiune la 10 septembrie 2008. A fost construit în colaborare cu peste opt sute de fizicieni din peste optzeci și cinci de țări precum și în parteneriat cu sute
Large Hadron Collider () [Corola-website/Science/311548_a_312877]
-
cu sute de universități și laboratoare importante. După greutăți tehnice importante a fost repus în funcțiune în noiembrie 2009. Deși în mass-media au fost exprimate unele temeri referitoare la siguranța experimentului, în comunitatea științifică există un consens despre coliziunile de particule efectuate de LHC, în sensul că ele nu prezintă niciun pericol pentru om/omenire. LHC este cel mai mare accelerator de particule din lume, și cel care atinge cele mai mari energii. Coliderul se află într-un tunel circular, cu
Large Hadron Collider () [Corola-website/Science/311548_a_312877]
-
au fost exprimate unele temeri referitoare la siguranța experimentului, în comunitatea științifică există un consens despre coliziunile de particule efectuate de LHC, în sensul că ele nu prezintă niciun pericol pentru om/omenire. LHC este cel mai mare accelerator de particule din lume, și cel care atinge cele mai mari energii. Coliderul se află într-un tunel circular, cu o circumferință de , aflat la o adâncime între sub pământ. Tunelul, învelit într-un strat de grosime de beton, construit între 1983
Large Hadron Collider () [Corola-website/Science/311548_a_312877]
-
în patru puncte, fiecare țeavă conținând o conductă de protoni. Aceștia se deplasează în tunel în direcții contrare. Aproximativ păstrează fluxurile pe calea lor circulară, și sunt utilizați pentru a păstra fluxurile focalizate, pentru a maximiza șansele de interacțiune între particule în cele patru puncte de intersecție a celor două fluxuri. În total sunt instalați peste , majoritatea cântărind peste . Pentru a păstra magneții la temperatura lor de operare de sunt necesare aproximativ de heliu lichid, făcând din LHC cea mai mare
Large Hadron Collider () [Corola-website/Science/311548_a_312877]
-
două fluxuri să aibă loc la intervale discrete niciodată mai scurte de . Totuși, operarea se face cu mai puține grupuri decât era inițial stabilit, intervalul între grupurile de protoni fiind de cel puțin . Înainte de a fi injectate în acceleratorul principal, particulele sunt pregătite de o serie de sisteme care le măresc succesiv energia. Primul sistem este acceleratorul liniar de particule LINAC 2 care generează protoni de , accelerator care alimentează Proton Synchrotron Booster (PSB). Acolo, protonii sunt accelerați până la energii de și
Large Hadron Collider () [Corola-website/Science/311548_a_312877]
-
grupuri decât era inițial stabilit, intervalul între grupurile de protoni fiind de cel puțin . Înainte de a fi injectate în acceleratorul principal, particulele sunt pregătite de o serie de sisteme care le măresc succesiv energia. Primul sistem este acceleratorul liniar de particule LINAC 2 care generează protoni de , accelerator care alimentează Proton Synchrotron Booster (PSB). Acolo, protonii sunt accelerați până la energii de și injectați în Sincrotronul de Protoni (în , PS), unde sunt accelerați până la . În cele din urmă Super Sincrotronul de Protoni
Large Hadron Collider () [Corola-website/Science/311548_a_312877]
-
LHC, unde vor atinge o energie de pe nucleon. LHC dispune de șase detectoare; acestea se află sub pământ, în excavații din dreptul punctelor de intersecție ale sale. Două dintre ele, Experimentul ATLAS și Compact Muon Solenoid (CMS), sunt detectoare de particule mari și au roluri generice. "A Large Ion Collider Experiment" (ALICE) și LHCb au roluri mai specifice, iar ultimele două, TOTEM și LHCf, sunt mult mai mici și sunt folosite pentru cercetări foarte specializate. Sumarul BBC al principalelor detectoare este
Large Hadron Collider () [Corola-website/Science/311548_a_312877]
-
și sunt folosite pentru cercetări foarte specializate. Sumarul BBC al principalelor detectoare este după cum urmează: În timpul funcțiunii, aproximativ șapte mii de oameni de știință din optzeci de țări vor avea acces la LHC. Teoretic, coliderul va produce bosoni Higgs, ultima particulă încă neobservată dintre cele prevăzute teoretic de Modelul Standard. Verificarea existenței bosonului Higgs va aduce lumină asupra mecanismului ruperii simetriei electroslabe, prin care se consideră că particulele Modelului Standard capătă masă. În plus față de bosonul Higgs, la LHC ar putea
Large Hadron Collider () [Corola-website/Science/311548_a_312877]
-
țări vor avea acces la LHC. Teoretic, coliderul va produce bosoni Higgs, ultima particulă încă neobservată dintre cele prevăzute teoretic de Modelul Standard. Verificarea existenței bosonului Higgs va aduce lumină asupra mecanismului ruperii simetriei electroslabe, prin care se consideră că particulele Modelului Standard capătă masă. În plus față de bosonul Higgs, la LHC ar putea fi produse și alte noi particule prezise de diverse extensiii ale Modelului Standard. În general fizicienii speră că LHC îi va ajuta să găsească răspunsul la următoarele
Large Hadron Collider () [Corola-website/Science/311548_a_312877]
-
teoretic de Modelul Standard. Verificarea existenței bosonului Higgs va aduce lumină asupra mecanismului ruperii simetriei electroslabe, prin care se consideră că particulele Modelului Standard capătă masă. În plus față de bosonul Higgs, la LHC ar putea fi produse și alte noi particule prezise de diverse extensiii ale Modelului Standard. În general fizicienii speră că LHC îi va ajuta să găsească răspunsul la următoarele întrebări: Dintre descoperirile posibile pe care le-ar putea face LHC, doar descoperirea particulei Higgs este relativ necontroversată, dar
Large Hadron Collider () [Corola-website/Science/311548_a_312877]