13,226 matches
-
chip foarte logic, această nenorocire care ne venea din afară și care lovea un oraș întreg, nu ne aducea numai o suferință nedreaptă de care am fi putut să ne indignăm. Ea ne provoca totodată să ne-o căutăm singuri, silindu-ne astfel să admitem durerea. Era unul din modurile pe care le folosea boala ca să abată atenția și să încurce lucrurile. Astfel, fiecare a fost nevoit să accepte să-și trăiască ziua clipă de clipă, fără a se gândi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
cuvântul "ciumă". Va fi o toamnă cu ciumă ? Profesorul B... răspunde: Nu." "O sută douăzeci și patru de morți, acesta este bilanțul celei de a nouăzeci și patra zi de ciumă." ÎN CIUDA CRIZEI DE HÂRTIE CARE DEVINE DIN CE ÎN CE MAI ACUTĂ ȘI CARE A SILIT UNELE PUBLICAȚII PERIODICE SĂ-ȘI MICȘOREZE NUMĂRUL DE PAGINI, A FOST CREAT UN NOU ZIAR: CURIERUL EPIDEMIEI, CARE ÎȘI IA ÎNSĂRCINAREA SĂ-I INFORMEZE PE CONCETĂȚENII NOȘTRI, CU GRIJA UNEI SCRUPULOASE OBIECTIVITĂTI, ASUPRA PROGRESELOR SAU REGRESELOR BOLII; SĂ LE FURNIZEZE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
Dar teama de contagiune rămâne neștirbită. Consumatorii petrec minute lungi ștergându-și cu răbdare tacâmurile. Nu de mult, unele restaurante afișau: Aici tacâmurile sunt opărite". Dar încetul cu încetul au renunțat la orice fel de publicitate fiindcă clienții tot erau siliți să vină. Clientul, de altfel, cheltuiește bucuros. Vinurile fine, sau presupuse ca atare, suplimentele cele mai scumpe încep o cursă neînfrânată. Totodată se pare că au izbucnit scene de panică într-un restaurant din pricină că un client, făcându-i-se rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
colective. Dar, știți, creștinii vorbesc uneori în felul ăsta, fără să creadă într-adevăr vreodată în ceea ce spun. Sunt mai buni decât par. \ Credeți, totuși, ca și Paneloux, că ciuma are partea ei bună, că ne deschide ochii, că ne silește să gândim ? Doctorul scutură din cap cu nerăbdare. \ La fel ca toate bolile din lume. Ceea ce este adevărat cu relele acestei lumi este adevărat și în legătură cu ciuma. Ea poate folosi pentru a-i înălța pe câțiva. Când vezi însă mizeria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
dar, cu toate acestea, nu se străduia mai puțin ca înainte să continue să facă adunările și statisticile de care aveau nevoie formațiile sanitare. Cu răbdare, în fiecare seară, punea fișele la punct, le însoțea de graficele respective și se silea să prezinte tabele cât se poate de precise. Destul de des se ducea să-l caute pe Rieux într-unul din spitale și îi cerea o masă în vreun birou sau infirmerie. Se instala acolo cu hârtiile lui, exact la fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
zadarnic că dezinfectarea caselor efectuată de autorități era suficientă pentru a exclude orice risc de contaminare, a trebuit să fie decretate pedepse foarte severe pentru acești incendiatori nevinovați. Și, fără îndoială, nu ideea închisorii a fost aceea care i-a silit pe acești nefericiți să dea înapoi, ci convingerea generală a tuturor locuitorilor că o pedeapsă cu închisoarea era echivalentă cu o pedeapsă cu moartea, ca urmare a excesivei mortalități ce putea fi observată în temnița municipală. Bineînțeles, această credință nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
ALE ORAȘULUI FUSESERĂ, ÎNTR-ADEVĂR, DISPERSAȚI ȘI GĂZDUIȚI PROVIZORIU ÎN FAMILII CUCERNICE. LA FEL, DE CÂTE ORI LUCRUL A FOST POSIBIL, MICI COMPANII FUSESERĂ SCOASE DIN CAZĂRMI ȘI BĂGATE ÎN GARNIZOANĂ, ÎN ȘCOLI SAU ÎN IMOBILE PUBLICE. ASTFEL BOALA CARE, APARENT, ÎI SILISE PE LOCUITORI LA O SOLIDARITATE DE ASEDIAȚI, DISTRUGEA ÎN ACELAȘI TIMP ASOCIAȚIILE TRADIȚIONALE ȘI ÎI RETRIMITEA PE INDIVIZI ÎN SINGURĂTATEA LOR. ASTA CREA UN ADEVĂRAT HAOS. Se poate presupune că toate aceste circumstanțe, adăugate la vânt, transmiseseră incendiul și în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
de mulți dintre spectatori și, pe această stradă întunecoasă, la lumina incendiului, s-au văzut fugind în toate părțile umbre deformate de flăcările care pâlpâiau și de obiectele sau mobilele pe care le duceau pe umeri. Tocmai aceste incidente au silit autoritățile să asimileze starea de ciumă cu starea de asediu și să aplice legile care decurgeau de aici. Au fost împușcați doi hoți, dar e îndoielnic ca asta să fi făcut vreo impresie asupra celorlalți, căci în mijlocul atâtor morți aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
nu citeau ziarele și nu ascultau radioul. Si dacă li se anunța un rezultat, aveau aerul că îi interesează, dar de fapt primeau acest rezultat cu acea indiferență distrată pe care o găsești la luptătorii marilor războaie, epuizați de eforturi, silindu-se numai să nu se abată de la îndeplinirea datoriei lor zilnice și nemaisperând nici în atacul decisiv, nici în ziua armistițiului. Grand, care continua să efectueze calculele cerute de ciumă, ar fi fost cu siguranță incapabil să spună care erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
spună nu era ușor de spus, trebuia s-o vrei, fiindcă Dumnezeu o voia. Numai astfel creștinul nu cruța nimic și, cu toate ieșirile închise, mergea spre adâncul alegerii esențiale. El va alege să creadă în tot ca să nu fie silit a nega tot. Și precum bietele femei care, în biserici, în acest moment, aflând că ganglionii care se inflamează sunt calea firească prin care trupul își aruncă infecția, ar zice: "Doamne, dă-i trupului meu boala", tot așa și creștinul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
neutralitate binevoitoare, nu i-a reușit. Făcuse o impresie rea. Și în fiecare seară, înainte de a intra în camera lui plină de valuri de dantele croșetate, el trebuia să contemple spatele gazdei, care stătea în salonul ei, în timp ce el era silit să ducă amintirea unui "bună seara, părinte" pe care ea i-l adresa pe un ton rece și fără să se întoarcă. Pe o seară ca asta, în momentul când se culcase, cu capul vuind, a simțit năvălind în încheieturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
A doua zi când s-a întors, plecasem. Trebuie spus numaidecât că tatăl meu m-a căutat, că m-am dus să-l văd, că fără să explic ceva i-am spus liniștit că m-aș sinucide dacă m-ar sili să mă întorc. El a acceptat până la urmă, căci avea o fire mai curând blândă, mi-a ținut un discurs asupra prostiei de a voi să-ți trăiești viața (astfel își explica gestul meu și nu i-am schimbat părerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
și aprovizionarea era departe de a fi ameliorată. Se asista deci la un fenomen pur moral, ca și cum retragerea ciumei se răsfrângea pretutindeni. În același timp, optimismul se întindea asupra celor care trăiseră înainte în grup și pe care boala îi silise să se despartă. Cele două mănăstiri ale orașului au început să se reconstituie, și viața comună din ele a putut fi reluată. Același lucru s-a întâmplat cu militarii, care au fost din nou adunați în cazărmile rămase libere: ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
noi care vor face necesară cel puțin o reorganizare a vechilor servicii. \ A! a spus Cottard, e posibil, într-adevăr, toată lumea va trebui să ia totul de la început. CEI DOI PLIMBĂREȚI AJUNSESERĂ APROAPE DE CASA LUI COTTARD. ACESTA SE ÎNSUFLEȚISE, SE SILEA SĂ FIE OPTIMIST. ÎȘI ÎNCHIPUIA ORAȘUL REÎNCEPÂND SĂ TRĂIASCĂ, ȘTERGÂNDU-ȘI TRECUTUL ȘI LUÂND-O DE LA ZERO. ― Așa e, spune Tarrou. La urma urmei, lucrurile or să se aranjeze poate și pentru dumneata. Într-un anume fel, va fi vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
era să dea ocazii favorabile acestui hazard care prea adesea nu se sinchisea decât provocat. Și trebuia ca acest hazard să se sinchisească. Căci Rieux se găsea înaintea unei fețe a ciumei care îl deconcerta. O dată mai mult, ea se silea să dejoace planurile de luptă folosite împotriva ei, apărea în locurile unde nu era așteptată, ca să dispară din acelea unde părea bine instalată. O dată mai mult ea se străduia să uimească. Tarrou lupta, nemișcat. Nici o singură dată, în cursul nopții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
consumase în timpul acestui întreg interval de timp. Cei arși de pasiune, într-adevăr, erau pradă ideii lor fixe. Un singur lucru se schimbase pentru ei: acest lucru, pe care, de-a lungul lunilor de exil, ar fi vrut să-l silească să treacă mai repede, pe care se mai încăpățânau încă să-l grăbească, atunci când se aflau de-acum în apropierea orașului nostru; dimpotrivă, ei doreau acum să-l prelungească și să-l țină suspendat, de îndată ce trenul începea să frâneze înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
vrut să facă acest lucru cu reținerea necesară, în general, el s-a străduit să nu redea mai multe lucruri decât a putut să vadă, să nu atribuie tovarășilor lui de ciumă gânduri pe care, la urma urmei, nu erau siliți să le conceapă, și să folosească numai aceste texte pe care întâmplarea sau nefericirea i le puseseră în mâini. Fiind chemat să depună mărturie cu prilejul unui fel de crimă, el a păstrat o anume rezervă, așa cum se cuvine din partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
familiile din aceleași motive. Unii dintre ei au devenit tâlhari. Imperiul Otoman din punct de vedere militar ajunsese într-o perioadă de apogeu. În timp ce norocul armelor le zâmbea în Apus, înțelegerea de la Andrusor dintre Rusia și Polonia asupra Ucrainei, îi silește pe cazacii lui Doroșenco să aleagă alianța cu Poarta. Se deschidea așadar pentru turci perspectiva unor vaste achiziții teritoriale peste Nistru, și de aceea aveau nevoie în Moldova de un domn de toată încrederea pentru realizarea acestor planuri<footnote Ion
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
se juca nimeni cu Antonia cea de acum. Da, viață, viață, dar bărbații cu bărbații și femeile cu femeile, cum vine asta? Și copiii futuți În cur, În gură? că nu te puneai cu bunicuța la vorbe tari, dacă era silită să le zică. Hai ziceți toți că sînt nebună! Toate mergeau cum mergeau, căruța se ducea la vale, În vreme ce unii spuneau că urcă; Antonia Încerca să sară din mers, și nu pentru a scăpa, ci pentru a se ruga și
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
lăsat-o tata în scrumiera aia... Asta e revelația eternității, Orfeule, a teribilei eternități. Când omul rămâne singur și închide ochii la viitor, la reverie, i se revelează abisul înspăimântător al eternității. Eternitatea nu este viitor. Când murim, moartea ne silește să ne-ntoarcem cu o sută optzeci de grade pe orbita noastră și să o pornim îndărăt, spre trecut, spre ceea ce a fost. Și așa, la nesfârșit, depănându-ne sculul destinului, destrămând tot infinitul pe care ni l-a plăsmuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
să mă-nsoțești? — Cum vreți... O ceață îi invadă mintea lui Augusto; sângele începu să-i zvâcnească în tâmple, simți o apăsare în piept. Și ca să se elibereze de toate, începu să o sărute pe Rosarito pe ochi, încât ea fu silită să și-i închidă. Deodată se ridică și spuse, îndepărtând-o: — Lasă-mă! Lasă-mă! Mi-e frică! — Frică de ce? Brusca înseninare a fetei îl sperie și mai tare. — Mi-e frică, nu știu de cine, de tine, de mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
însoară-te cu oricare dintre cele n de care ești îndrăgostit, cu cea care îți e mai la îndemână. Și fără să stai prea mult pe gânduri. Vezi doar, eu m-am însurat fără să stau pe gânduri, am fost siliți s-o facem. Acum m-am hotărât să mă consacru experiențelor asupra psihologiei feminine. — Unica experiență psihologică asupra Femeii este căsătoria. Cine nu se căsătorește nu va putea experimenta niciodată, psihologic vorbind, sufletul Femeii. Unicul laborator de psihologie feminină sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
un lucru foarte serios, foarte serios, și te rog dinainte să mă ierți dacă ceea ce am să-ți spun... — Pentru Dumnezeu; Eugenia, spune! — Știi de logodnicul acela pe care l-am avut... — Da, Mauricio. Nu știi însă de ce am fost silită să-l expediez pe nerușinatul ăla fără margini... Nu vreau să știu. — Asta te onorează. Ei bine: am fost silită să-l expediez pe trântorul și nerușinatul acela, dar... — Ce, tot se mai ține de tine? — Tot! — Ah, pun eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Dumnezeu; Eugenia, spune! — Știi de logodnicul acela pe care l-am avut... — Da, Mauricio. Nu știi însă de ce am fost silită să-l expediez pe nerușinatul ăla fără margini... Nu vreau să știu. — Asta te onorează. Ei bine: am fost silită să-l expediez pe trântorul și nerușinatul acela, dar... — Ce, tot se mai ține de tine? — Tot! — Ah, pun eu mâna pe el! — Nu, nu-i vorba de asta. Se ține de mine, dar nu cu intențiile pe care ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
ești de altă părere, și eu, în acea precară existență fictivă pe care mi-ai dăruit-o, am aspirat la genialitate și m-am străduit, în felul meu, să devin geniu. De-aici mi-a venit și moartea. Ai fost silit să mă ucizi pentru că nu găseai alt mijloc de a-mi da genialitate. Ai creat în locul unui om un homuncul, și aspirația mea la omenie, la umanitate a fost să mor. M-am afirmat murind. Și așa ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]