14,124 matches
-
cu cartierul „Antigone“ construit de acesta la Montpellier (cam În același timp, spre mijlocul anilor ’80). Palatul și bulevardul taie complet țesătura Bucureștiului: față de orientarea dintotdeauna nord-sud a rețelei urbane, noua orientare este est-vest. Acestea aveau să fie noul centru simbolic și noua axă simbolică. Din păcate, bulevardul nu este chiar atât de monumental și semnificativ cum s-ar fi cuvenit să fie. Clădiri publice sunt puține: două ministere chiar În fața palatului și, ceva mai departe, noua Bibliotecă Națională (Încă neterminată
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
de acesta la Montpellier (cam În același timp, spre mijlocul anilor ’80). Palatul și bulevardul taie complet țesătura Bucureștiului: față de orientarea dintotdeauna nord-sud a rețelei urbane, noua orientare este est-vest. Acestea aveau să fie noul centru simbolic și noua axă simbolică. Din păcate, bulevardul nu este chiar atât de monumental și semnificativ cum s-ar fi cuvenit să fie. Clădiri publice sunt puține: două ministere chiar În fața palatului și, ceva mai departe, noua Bibliotecă Națională (Încă neterminată). În rest, tot obsesia
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
aprobări speciale, și de asta n-a mai avut el timp). Sunt blocuri mai cu grijă construite decât cele din cartiere, dar nu mai mult decât atât. Carol II și arhitecții lui aveau mai mare anvergură. Cât despre noua axă simbolică, să nu mai vorbim; Calea Victoriei este și azi plină de lume, pe când nimănui nu i-ar trece prin cap să se plimbe pe „Victoria Socialismului“. A rămas un corp străin În mijlocul orașului. În paralel, se dărâma și se construia și
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
au striat amintirile, au desfigurat obrazul umanității întregi. A urmat monstruosul atac din gara Atocha, de la Madrid (11 martie 2004) - un alt loc în care poposiserăm în periplul nostru scriitoricesc. Proiectul însuși al construcției europene, care însoțise ca un nimb simbolic „săgeata” Expresului Literar, s-a poticnit în scepticismul francezilor și al olandezilor, cu prilejul votării Constituției europene. Nimic nu a mai fost ca înainte, și acest sentiment al unei amărăciuni generale, transistorice, s-a suprapus peste propriile noastre slăbiciuni și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
pentru a întâmpina Anul Nou, cu focuri de artificii, râuri de șampanie și explozii de confetti, cum am văzut la televizor, când se face turul revelionului pe glob. În fața aceleiași clădiri este instalat un indicator: așa-zisul Kilometru Zero - punctul simbolic de la care se măsoară distanțele tuturor drumurilor din Spania, tot de aici începându-se numărarea străzilor orașului. Descoperim în Puerta del Sol mai multe magazine cu suvenire, confecții, restaurante și baruri, precum și un uriaș store pentru melomani, pe care îmi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
scriitori, care sunt încurajați în această tendință nu atât de realitățile de acasă, cât de contactele lor cu literatura română de ultimă oră și cu literatura europeană, prin intermediul cărora surprind datele epocii și modificarea necontenită a modelor pe piața bunurilor simbolice. Urmează ucraineanul, care rostește foarte energic un discurs proindependență. Asta este; fiecare cu povestea lui. Mikola Ryabtschuk este un anticomunist și un antisovietic ireductibil. Știe bine engleză, dar preferă să vorbească în rusă, pentru a se face mai bine înțeles
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
scurt, icnit. După ce ghidul își încheie prezentarea, turiștii japonezi se filmează și se fotografiază, pe rând, lângă statuia frumoasei... VITALIE CIOBANU: Pe rive gauche, asiști la un adevărat spectacol înfățișat de tarabele buchiniștilor - faimosul trib parizian al traficanților de bunuri simbolice, cărora îți este peste putință să nu le faci hatârul dacă treci pe acolo. Au de toate sub umbrarele lor ponosite: gravuri medievale și contemporane, cărți rare, obiecte de artă, curiozități numismatice, cărți poștale, mărci și afișe de la începutul secolului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
expoziție de ex libris, reunind artiști din estul Europei (ce sanctuar mai potrivit pentru artă, în aceste vremuri tulburi, decât un castel medieval?). Din păcate, nici un român printre semnatarii acelor desene miniaturale, de 3 cm, conținând o suprapunere de planuri simbolice, cu castele, porți, donjoane, cavaleri lângă ferestre adânc tăiate în zid, altele inspirate din motive mai contemporane. Un singur artist ex librist, cu nume evreiesc, originar din Chișinău. Pătrundem apoi într-o sală de arme dispuse în standuri, sub sticlă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
VASILE GÂRNEȚ: Prima stație pe teritoriul Lituaniei se cheamă Kybartay (am o obsesie: să rețin numele primei halte de pe teritoriul țării în care intrăm, ca pe un fel de jalon pe care îl ornez, ulterior, cu tot felul de „corali” simbolici. Dar nu întotdeauna am reușit acest lucru: ori se întâmplase noaptea, ca atunci când străpunsesem Pirineii din Spania către Franța, ori peisajul fusese prea asemănător și la fel de dens populat ca să realizez că „dădusem” Belgia pe Germania. Am memorizat numele primei halte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
de baschet) - și la „Jalgiris”, echipa de baschet la care și-a început cariera. Entuziasmantele sale victorii de la sfârșitul deceniului nouă împotriva cluburilor rusești purtau, la acea vreme, în zorii „perestroikăi”, o certă tentă politică, erau percepute drept o revanșă simbolică a popoarelor ocupate de sovietici. Cu toții simțeam asta. VITALIE CIOBANU: Probleme tehnice cu aparatul de fotografiat, care și-a „epuizat” încărcăturile, apoi căutarea febrilă a unui magazin Optica, la care să-mi repar „becurile”, vorba lui Vasile, după un mic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
poate și ca la Riga, dar se cam pierde transcendența. Sala oaspeților este enormă, cu coloane aurite și o întreagă colecție de tablouri - portrete de duci și regi. Toată lumea din Est sare să se înnobileze, să-și „dezgroape” aristocrații: moștenirea simbolică este foarte importantă într-un scenariu de legitimare. Primarul, Andris Argalis, nu ține speech-uri, ci preferă să dea mâna cu oaspeții. E îmbrăcat elegant și are prinsă la piept o broșă cu stema orașului. Ne întâlnim aici cu Leons
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
e în profil, mai mult cu spatele, și poartă nelipsiții ochelari de soare -, dar o putem intui. Un grup de localnici urmărește tranzacția în proximitatea celor doi, afișând o expresie preocupat-binevoitoare: pentru că asistă, în fapt, la un gest de fraternizare simbolică între învingători și învinși. A doua poză emană o cu totul altă atmosferă: un soldat sovietic înarmat încearcă să smulgă bicicleta din mâinile unei tinere femei, chiar în fața Porților Brandenburg, sub privirile îngrozit-stupefiate ale trecătorilor - unii au înțepenit pe trotuar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
la ea. Și asta mi-a plăcut foarte mult, vizitând capitalele celor trei țări. În același timp, se mai observă și un alt fenomen, și anume faptul că fiecare dintre țările respective dorește să se prezinte în fața străinilor la nivel simbolic, rezumativ și emblematic. În asemenea situații, evident că nu pot fi evitate stereotipurile, clișeele naționale, care în fond nu sunt altceva decât o exprimare iconografică și rituală a unui fond cultural național. Pentru mine, personal, a fost destul de amuzant să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
ni s-a vorbit ca despre niște locașuri fondatoare ale națiunii lituaniene. Ori cum am fost primiți la Riga cu o formație folclorică, ce ne-a cântat, și la plecare, aceleași cântece populare letone. Totul făcea parte dintr-un show simbolic cu funcție legitimatoare a unei colectivități de curând regăsite. Dorința de a se prezenta străinilor la acest nivel, exponențial-național, coabitează în aceste țări cu ideea unității europene. Ele își reclădesc identitatea națională, grav amenințată de ocupația sovietică, printr-un proces
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
față de „Tezele din Iulie” - începutul dictaturii personale a lui N.C. —, secondat și sfătuit de D. Țepeneag, Gh. Pituț, dar și de Monica Lovinescu, Virgil Ierunca sau Mircea Eliade, în forul meu intim voiam, în acest fel, prin părăsirea abruptă și simbolică a poziției mele sociale, să arăt „dezinteresul” meu real față de „succes, glorie” și semnul încă o dată clar că acord literaturii, creației, un rol dominant în viața mea ca și în cea socială. (Deoarece, într-o țară de tip totalitar, nu
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
îl văd ei. Sau Nietzsche!Ă Dar noi... noi romancierii, aici, în „colțul nostru”, noi cei legați de istorie (fără majusculă!Ă, deci de istorii, de milioanele de detalii ale existenței „vizibile”, dar și de mit, ca o formă înalt simbolică și salvatoare a mizeriei, versatilității și precarității existenței, noi, „servitorii” lectorului și ai publicului mai mult sau mai puțin larg care își pune, mai devreme sau mai târziu, fiecare în „colțul lui” și în felul lui, această întrebare, această problemă
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
de o vivacitate intelectuală și, mai ales, „masa rotundă” în jurul romanului, organizată la Viața românească de Matei Călinescu, condusă de Șerban Cioculescu, cu critici și comentatori de marcă. A fost ca și cum o mână „abstractă” - ca într-una din pânzele romantice, simbolice! - mi-ar fi șters fruntea asudată, „bătrână” deja, de infernul unei tinereți ce nu se sfârșea, al unei îndoieli de destin ce contrasta flagrant cu tonurile și judecățile mele categorice, ce iritau pe nu puțini. Era sfârșitul, în sfârșit - sfârșitul
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
sau alta, deși protestează și unii o fac sincer, nici unul nu-și dă, realmente și de fapt, demisia! Demisia este, în țările cu civilizație constituită, stabilă, o formă nu numai de protest, de delimitare față de corpul politic ale cărei însemne simbolice și efective le porți, dar și o auto-profilare, o separare radicală de un grup sau de o politică care nu te mai reprezintă; o „acțiune politică”, un act de individualizare, dar și de nouă reprezentare în numele tuturor celor care, la
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
oferindu-ne astfel, nouă, „figura plenară” nu numai a omului, a artistului antic, dar și a celui etern, în creație, prin Metaforă, prin „fanta” sau „calea” iraționalului, a „dionisiacului”, suntem capabili nu numai de o artă „plenară”, reprezentativă și înalt simbolică a umanului, dar și a Ființei, cea care stă în centrul artei noastre. Ea însăși, Ființa, evacuată cu o anume brutalitate din artele plastice, mai ales postbelice, dar și din artele literare sau muzicale ce fug de o „figurativitate umană
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
apropo de balada Mioriței. Atât Matei, cât și Nichita erau admiratorii fervenți ai acestei bijuterii folclorice, ajustată fericit de boierul poet Vasile Alecsandri, în timp ce eu, cu un exces de patos, deplângeam cultul care se crease în jurul acestei legende ispititoare și simbolice. Nu contestam metaforele și simbolul final, acea „nuntă cosmică” în care „se exilează” ciobanul nostru vrâncean, dar îmi manifestam uimirea și mai ales îngrijorarea față de excesiva, insistenta alegere a acestei balade de către gustul actual, capabil de a o ridica pe
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
era patria regelui David. De ce Egiptul? Pentru că "din Egipt l-am chemat pe fiul Meu" (Osea, XI, 1). De ce lista ascendenților precizată de Matei în introducere, cu de trei ori câte paisprezece generații începând cu Abraham? Pentru că paisprezece este cifra simbolică a lui David și pentru a îndepărta bănuiala că individul venind dintr-o Galilee rău famată "acolo sus" ar fi fost un bastard. "Patronul nostru este de neam bun, din acest punct de vedere n-aveți a vă teme de
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
i-a răspuns: Tu ai zis. Și vă spun încă: De-acum veți vedea pe Fiul Omului șezând de-a dreapta puterii și venind pe norii cerului." Când discipolii au căzut de acord asupra sensului ce se cuvenea a fi atribuit simbolicei confruntări dintre Învățător și șef, ce importanță mai are ce și cum anume s-a spus: nu mai contează decât ceea ce ni s-a transmis. Trebuie ignorat tot ce se datorează artei majore și vitale a anacronismului pentru a denunța
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
fost scrise, pronunțate, tipărite clandestin, discutate într-un comitet restrâns, între 1860 și 1930; din ele au apărut ceva mai târziu, ca structuri reale, niște servicii de securitate, o armată, niște kibbutzim, orașe, bănci și sindicate. Excepțional exemplu de eficacitate simbolică: cuvintele au suscitat acțiuni. Cărțile au dus la fabricarea de arme. Se întâmplă, o dată sau de două ori într-un secol, ca puterea semnelor să schimbe fața lumii. Seva socialistă va secătui mai devreme. Făcea parte din aceeași generație, purtată
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
său armean (care s-au încăierat în penultima sâmbătă a Peștelui, în cursul ceremoniei aprinderii Focului sacru, pentru a tranșa cui îi revine dreptul de a trece primul, printr-o ferestruică a ediculului în care erau închiși amândoi, flacăra torței simbolice către credincioșii care așteptau afară). Nu există un regulament oficial pentru convulsionarii laici. Reprezentanții mai serioși ai preoțimii au ajuns la niște aranjamente de coproprietari care reglementează folosința părților comune, orarele slujbelor și parcursul procesiunilor din interiorul edificiului. Dar pe
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
teatru românesc. Au luat parte mulți fruntași ai republicei moldovenești. S-au rostit discursuri. Cum e obiceiul în Basarabia, au vorbit adică toți care se aflau în acea adunare. Cineva din vechiul regat a crezut că trebuie să sublinieze importanța simbolică a acelei zile a unirii. D. Ion Inculeț, președintele republicii, zâmbind cu finețe, în răspunsul său a observat că sunt anume rezerve de făcut atunci când se sugerează unirea cu o țară oligarhică. Basarabia e ieșită din revoluție și ține în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]