11,815 matches
-
mai mult, nu ar trebui, pe baza experimentelor filosofice evocate mai sus, să încercăm să scoatem ideea preeminenței umanului de sub constrângerile judicative fapt neîmplinit în filosofiile celor numiți pentru a o reformula non-judicativ? Preeminența judicativă a ființării conștiente conduce către singurătatea și singularitatea (ființială) a omului; de aici, poate, chiar dificultatea constituirii sensului de Celălalt și, în urmare, a ființării sale. Sau poate că singurătatea și singularitatea conduc spre această preeminență, cu totul discutabilă, pe măsură ce judicativul își slăbește puterea de a
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
în filosofiile celor numiți pentru a o reformula non-judicativ? Preeminența judicativă a ființării conștiente conduce către singurătatea și singularitatea (ființială) a omului; de aici, poate, chiar dificultatea constituirii sensului de Celălalt și, în urmare, a ființării sale. Sau poate că singurătatea și singularitatea conduc spre această preeminență, cu totul discutabilă, pe măsură ce judicativul își slăbește puterea de a constitui? Deși problema tocmai formulată își aliniază datele la sensurile directe ale dictaturii judicativului, singurătatea și singularitatea omului nu depind, direct, de preeminența judicativă
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
și, în urmare, a ființării sale. Sau poate că singurătatea și singularitatea conduc spre această preeminență, cu totul discutabilă, pe măsură ce judicativul își slăbește puterea de a constitui? Deși problema tocmai formulată își aliniază datele la sensurile directe ale dictaturii judicativului, singurătatea și singularitatea omului nu depind, direct, de preeminența judicativă a ființării umane. Cred că unul dintre filosofii care s-au apropiat cel mai mult de o înțelegere a preeminenței umanului în condițiile scoaterii din sens a singurătății și, poate, a
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ale dictaturii judicativului, singurătatea și singularitatea omului nu depind, direct, de preeminența judicativă a ființării umane. Cred că unul dintre filosofii care s-au apropiat cel mai mult de o înțelegere a preeminenței umanului în condițiile scoaterii din sens a singurătății și, poate, a singularității, cu un cuvânt și un gând al lui Blaga, este Max Scheler. E drept, acesta pare a reactiva o doctrină veche de când filosofia, prin ideea sa despre "persoană" ca topos al unității Spiritului cu Viața, acestea
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
alte locuri ale lucrării de față: Chr. Yannaras și I. Zizioulas. Tocmai pentru că sensul de preeminență, acordat ființării umane, de cele mai multe ori pe temeiul desfășurării unor experimente filosofice devenite model de tematizare filosofică, nu poate fi condiționat dinspre sensul de singurătate (al ființării devenite preeminente), cred că este cu putință a gândi de la bun început un sens de preeminență, care să nu limiteze ființarea ce îl capătă, ci, mai degrabă, să o țină deschisă, adică să o mențină în poziția "întru
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
chipul tău duios și cu vocea ta blândă, cu părul tău încărunțit, cu ochii căprui, sclipitori, cu gura ta mică din care curgeau poveștile atunci când mă adormeai în poala ta fermecată. Știu că nu ți se usucă ochii niciodată de singurătate și că tresari la fiecare lătrat al lui Azor, că ieși la șosea la fiecare autobuz care trece, așteptându-mă. Te iubesc, bunico, și o să sosesc curând ! Cu drag, al tău nepot, Robert Musteață Robert FAMILIA MEA-O FAMILIE PE
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
sensul demersului liric al autorului: „Dă-mi putere, Doamne, să mă dărui / prăbușitelor, din noi, altare. / De obida vieții te îndură. // Sufletul mi-l arde și mi-l spală. Umple-mi darnic, cu furtuni, etacul / meu de dor și de singurătate. / Vreau în luptă să mă mistui. Poate / voi găsi, pe treapta triumfală, / zborul vast, minunile și leacul.” Lirica sa dă expresie întoarcerii spre sine a ființei ce renaște. Urmând calea christică, poetul redescoperă „valențele de lumină lină ale cuvântului” (Vasile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287370_a_288699]
-
ultimul din viața sa, aflându-se în vizită la secția Bârnova, s-a oprit privind trist, cu chipul suferind, joaca unor veverițe printre crengile unui pin bătrân. Era un om sensibil, poate mai sensibil decât alții, însă nu-i plăcea singurătatea. Chiar dacă nu avea un motiv anume, dorea să aibă mereu pe cineva în preajmă. Știa să ne adune și știa să ne facă să ne simțim utili. De obicei vorbea puțin și era sintetic în tot ceea ce avea de spus
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
de care se cramponează îl ajută să uite un timp neadevărul în care, ca într-o mlaștină, s-a împotmolit. Strînsoarea și injoncțiunile unui context vătămător generează, iată, și un asemenea marasm. Sub zarea plumburie, drumul egal al fiecărei zile. Singurătate, sastisire, griji cripta te absolvă de astfel de mizerii. Amenajînd un mormînt, te faci că nu-ți pasă că, din nefericire, nu ți-a fost dat să ai copii. Și apoi, luciul rece al marmurei tombale nu proiectează o imagine
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
arma ei e metafora. Poemele sunt un recviem și, ca în Miorița, bocetul se răsfrânge într-o dramatică alegorie. Volumul Izbânda furată (1995) se înscrie în aceeași sferă, numai că acum se vorbește de „glonțul stelar”, de „tristețea rănită”, de singurătate. Piese lirice precum Burnița zilei, Soliloc, Vrabia albă, Metafore sugerează destinul poetului, care trebuie să se supună „monstrului” numit poezie, pentru că a „furat din stele petalele izbândei”. Pare o lume nedefinită, tiranică, cu care „șlefuitorul de lacrimi” nu poate comunica
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288139_a_289468]
-
footnote id="13">Pr. Leonte Constantin, Ascensiuni duhovicești, Editura Filocalia, Roman, 2008, p. 162<footnote>. Mila îl salvează pe om de rigiditatea preocupării exclusive de sine. Astfel, bogatul se veselește în ospețe, iar săracul Lazăr, plin de bube își trăiește singurătatea în foame la poarta lui. Lazăr e dus după moarte în sânul iubitor a lui Avraam, în cea mai afectuoasă comuniune. Bogatul e dus în singurătatea și fierbințeala iadului. Trăind până la moarte în încrâncenarea lipsei de milă, bogatul nu poate
Clasa de elevi : mediul educaţional moral-religios by ELENA HEREŞ () [Corola-publishinghouse/Science/639_a_975]
-
Astfel, bogatul se veselește în ospețe, iar săracul Lazăr, plin de bube își trăiește singurătatea în foame la poarta lui. Lazăr e dus după moarte în sânul iubitor a lui Avraam, în cea mai afectuoasă comuniune. Bogatul e dus în singurătatea și fierbințeala iadului. Trăind până la moarte în încrâncenarea lipsei de milă, bogatul nu poate merge în Împărăția celor ce și au înmuiat inima, prin milă, pentru comuniune.<footnote id="14">Ibidem, p.162<footnote> Criteriul judecății finale va fi iubirea
Clasa de elevi : mediul educaţional moral-religios by ELENA HEREŞ () [Corola-publishinghouse/Science/639_a_975]
-
producerii iluminării, inclusiv al aceleia poetice. El este pătruns de posibilitatea salvării ființei omenești prin puterea credinței izbăvitoare, promisa răsplată finală revenind doar celor drepți și răbdători. Cu sufletul iluminat de iubirea divină, poetul ocolește „vămile pustiei”, nu crede în singurătatea îndoliată de pe via dolorosa sau în zodia destrămării, iar privirea nu i se încețoșează de umbra păcatului. Tonalitatea versurilor ocolește dojana, ba mai mult, nu degajă asprime „ioanică”. Figura „preabunului Ioan”, cel ce vorbește de Apocalipsă „deasupra cârdului de gâște
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288820_a_290149]
-
abuzul afirmativ, de portretul instituționalizat, el apare drept Străinul de urmat. Laicitatea, în care Dumnezeu are o nemaiîntîlnită discreție, ne oferă reflexul, inversat ca orice reflex, al îndepărtatului divin, de dincolo de chip. Ea îl pune pe omul religios într-o singurătate riscantă, desigur, dar și stimulatoare pentru trăirea religiei pe dimensiunea verticalei ei absolute. într-un sens mai larg, laicitatea ne poate ajuta să recuperăm conștiința legii de analogie inversă potrivit căreia lucrează simbolul. La tot pasul, ea ilustrează principiul potrivit
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
esențial, înalt, consistent în ordine absolută se reflectă pe plan mundan în ceea ce este marginal, discret, inaparent dar operant prin prezență, prin grăuntele calitativ pe care îl poartă în sine. Discreția lui Dumnezeu, calitatea Bisericii de a fi turma mică, singurătatea omului religios modern sînt exemple pentru analogia inversă care nu încetează să lege starea lumii de jos de ordinea lumilor de sus. Democrația: experiența alterității tim și, mai mult, trăim în fiece clipă faptul că democrația modernă e un model
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
de destin excepțională. Ea a devenit o figură de destin obișnuită pentru omul credincios, dar nu din motive contemplative, ci de stilistică socială : profilul individual pe care l-a luat în genere căutarea spirituală, renunțarea instituțiilor religiei la monopolul social. Singurătatea omului credincios în fața religiei ca situație socioculturală poate fi însă privită/valorificată drept un suport concret pentru orientarea spre cealaltă singurătate, cea care adună în dialog, ca pe doi intimi, omul și divinul. E de la sine înțeles că, pentru acest
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
stilistică socială : profilul individual pe care l-a luat în genere căutarea spirituală, renunțarea instituțiilor religiei la monopolul social. Singurătatea omului credincios în fața religiei ca situație socioculturală poate fi însă privită/valorificată drept un suport concret pentru orientarea spre cealaltă singurătate, cea care adună în dialog, ca pe doi intimi, omul și divinul. E de la sine înțeles că, pentru acest efort, instituțiile religiei își păstrează neștirbite rostul de ghid, autoritatea și prestigiul, în măsura în care se mențin transparente față de adevărul pe care îl
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
ei orizontală, ci comandînd-o și înglobînd-o pe aceasta din urmă. E de ales între situația de opoziție a contrariilor și situația coincidenței lor în principiul care le e sursă. Cînd, în programul său ideal, omul spiritual din diferite tradiții alege singurătatea, celibatul, concentrarea interioară în locul traiului în colectivitate, al căsătoriei, al stării de risipire sau distracție lăuntrică, el face, desigur, o foarte dificilă alegere. Dar ea urmărește să îl elibereze tocmai de pluralitate, să-l facă să devină strîns în sine
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
prin care lumina ultimă se lăsa deja întrevăzută. începînd cu secolul al XIV-lea, se înmulțesc în schimb imaginile și discursurile privind nu atît învierea, cît judecarea fiecărui suflet: o judecată poate mai înfricoșătoare, date fiind imediatul ei post-mortem și singurătatea individului care o îndură, decît atotcuprinzătoarea Judecată de Apoi. Cele două judecăți, individuală și universală, puse cu aceeași teribilă insistență sub ochii omului medieval, nu marcau ele distanța dintre clipa cea repede a fiecărei vieți terestre și capătul timpului? Nu
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
se vede trădat de propriile creații și de istorie, înstrăinat de originile sale și de aspirația către un ,,firesc” devenit imposibil: ,,copilul Iisus vinde cărți/ poștale ilustrate cu vederi din/ Orient...” (Prospect). Tehnologia și mondenitatea, viteza și luxul nu elimina singurătatea, exilul, durerea, moartea, ci, în economia unei lumi ,,grăbite”, ,,ocupate”, le fac încă mai insuportabile, prin diminuarea umanului. Poemele capătă alura unor „scrisori deschise”, înregistrând neutru banalități: ,,la starea civilă s-au înscris trei industrii noi/ și un trust./ iată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289644_a_290973]
-
Bulimia și reglarea emoțiilor Persoanele care suferă de bulimie consideră că emoțiile negative ar putea fi reglate cu ajutorul crizelor lor hiperfagice și/sau a purgațiilor. Un mare număr dintre aceste persoane manifestă afecte negative (anxietate, tristețe, sentiment de vid și singurătate...) chiar înainte de apariția crizelor. Emotivitatea negativă scade rapid la începutul crizei, și chiar și în timpul purgației. Din nefericire, după diminuarea tensiunilor, bulimiile și purgațiile antrenează reacții emoționale negative (rușine, culpabilitate, disperare...), situație care favorizează apariția unor noi crize. Bulimiile, purgațiile
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
nou”. „Nu mi se va întâmpla acest lucru”. „Voi bea un pahar, asta mă va calma”. Situație In principal împreună cu persoanele apropiate, atunci când trebuie să adopte un punct de vedere, să se afirme. Emoții Teamă, stare de rău (manifestări fizice) Singurătate, mânie Comportamente Semnificație personală Pasivitate „Au dreptate: sunt incapabilă Consum mare de alcool nu știu nimic, sunt inutilă nu valorez nimic”. Anturaj Cogniții Părinți - surori: „Dacă ea ar muri, nu-i acordă încredere, aș fi liniștită” au tendința să o
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
Doamna B. și cele pe care Doamna B. le poate avea de la terapeut. Figura 1. Analiza funcțională a Doamnei B. Vulnerabilitate biologică Abandon paternal Abuzuri sexuale din partea tatălui vitreg Antecedente istorice Toxicodependență Prostituție 12 tentative de suicid cu spitalizări consecutive Singurătate, vid, plictiseală Amenințare cu ruptură Antecedente imediate Puternice stări emoționale Dorințe suicidare Nevoie imperioasă de a se automutila Amenințări cu sinuciderea Tentative de suicid Comportamente problemă Automutilări Dificultăți privind controlul furiei Consecințe asupra mediului Consecințe asupra subiectului Relații afective perturbate
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
Analiza comportamentală progresivă a Doamnei B. Siestă tardivă de mai multe ore Somn deficitar noaptea trecută Oboseală Amantul sună la ușă Surpriză, decepție Amantul nervos, nu vorbește Indispoziție Raport sexual fără entuziasm Amantul vine să-și petreacă seara apoi pleacă Singurătate „Nu mă iubește suficient pentru a-și părăsi soția” Tristețe „Prietenul meu nu rămâne să doarmă la mine!” „Nu sunt decât o prostituată!” Constatarea eșecului existenței mele Tristețe Tensiuni musculare Culpabilitate Sosirea cu întârziere la refugiul de animale Critică primită
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
Siestă tardivă de mai multe ore Igiena condițiilor de viață Somn deficitar noaptea trecută Oboseală Amantul sună la ușă Surpriză, decepție Amantul nervos, nu vorbește Competențe interpersonale Indispoziție Raport sexual fără entuziasm Amantul vine să-și petreacă seara apoi pleacă Singurătate ” Nu mă iubește suficient pentru a-și părăsi soția” Tristețe Reglare emoțională și toleranță la suferință ”Prietenul meu nu rămâne să doarmă la mine!” Nu sunt decât o prostituată!” Constatarea eșecului existenței mele Tristețe Tensiuni musculare Culpabilitate Sosirea cu întârziere
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]