14,769 matches
-
în viers, vers sau proză clipele frumoase, trecătoare ale veșniciei satului nostru. Mulți ori fi fost aceea care și-au făcut singuri cîntecele cu care să-și aline dorul și aleanul, dar numai câțiva au îndrăznit săși încredințeze efuziunile lor sufletești hârtiei și să mai și arate și altora câte ceva din producțiile lor din ceasuri de veghe, de of și de dor. De la unii dintre aceștia am reușit să recuperăm producția lor artistică, uneori, nesperat de valoroasă. Înserăm în cele ce
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
Badea Cârțan, să i aducem prinosul nostru de recunoștință, noi acei care l-am cunoscut și l-am admirat, cât și toți cei care gândesc și simt românește. În virtutea acestei datorii de conștiință națională, față de un devotat pion al întregirii sufletești a Neamului, am hotărât ca din fondurile ce se vor strânge prin valorificarea acestei broșuri, să se clădească o Casă Culturală în comuna noastră Oprea Cârțișoara, județul Făgăraș, unde s-a născut Badea Cârțan și care Casă Culturală va purta
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
niște butuci.» IX Autoritățile superioare ale statului maghiar, simțind pericolul ce izvora din cărțile de propagandă națională pe care Badea Cărțan le trecea Carpații și le răspândea românilor din Ardeal, au dat dispoziție severă de confiscare a lor. Comoara sa sufletească compusă din multe mii de volume, gazete, reviste publicații în limba română, aduse cu atâta amar și trudă în spate pe potecile ascunse ale munților noștri, aranjate rânduri, rânduri, o parte într-una din camerele școlii primare confesionale din Oprea
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
Tisza, căruia îi ceru să i se facă dreptate. Cu un curaj ce merită admirația tuturor celor ce gîndesc românește, în cabinetul primului ministru obiectează împotriva samavolniciei autorităților maghiare prin care i-a fost transformată în cenușă întreaga sa comoară sufletească, strînsă cu atâta sârg, efort și sacrificii. - «Excelență, ce purtare-i aceea, să-mi ieie mie jendarii dumneavoastră, patru cară de cărți, patrusprezece zloți de argint și să mă ducă ferecat în temnița Brașăului ?... De-ar arde ei toate cărțile
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
era lipsit de hrana sa spirituală. Simțise el, nu-i vorbă, și lipsa turmei sale de oi atunci când renunțase la ocupația lui de cioban, dar lipsa cărților în care vedea lumină și mântuire, se transformase acum într-o neagră durere sufletească. De aceea comoara aceasta de patriotism, simțea el că trebuie refăcută. Începe să calce din nou potecile dintre Ardeal și Vechiul Regat, el care n-a cunoscut niciodată oboseala și descurajarea. Puterea de voință se manifestă din nou în favoarea neamului
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
noastre așezări. Este momentul ca toții fiii risipiți, dar nu și risipitori, să mai vină odată în sat, să se revadă, să se recunoască, să depene amintiri și mai ales să se reculeagă la mormintele înaintașilor lor, întru benefică înălțare sufletească. Este momentul ca soborul de preoți să fie întrunit ca să înalțe o rugă de mulțumire către Dumnezeul care ne-a dat zile de am ajuns această clipă a revederii, cu care ocazie să ne mai sprijinim odată genunchii pe țărâna
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
la un concert în aer liber împreună cu soția. Am rămas stupefiată. Nu mi -a venit să cred. Derulând faptele, mi-am dat seama că, deși toți ne-am bucurat din plin de acea zi, prietenul meu a avut o stare sufletească aparte. Să fi fost o imperceptibilă presimțire aceea ce avea să se întâmple? Poate mi s-a părut mie, dar prea au fost destule coincidențele. Am vorbit multă vreme cu Janeta despre această nenorocită întâmplare. Îți vine să crezi că
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
pe care le colindam împreună cu fetele și cu soțul. Primăvara mergeam să culegeam flori de câmp, vara adunam floare de soc pentru socată, flori de tei pentru ceai, cireșe, iar toamna strângeam mere, pere, gutui, nuci. Eram într-o stare sufletească aparte fiind provocată de frumusețea priveliștii dintre Olimp și Marea Egee, de gândul ce mă purta departe spre meleagurile Banatului, de imaginația ce mă trimitea și mai departe în lumea de mult apusă a Greciei antice cu tradițiile ei, cu
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
la laurii victoriei, deși planta pe care am văzut-o noi era o altă specie de laur nu cea cu frunze persistente și lucioase asemănătoare frunzelor de dafin cu care se încununau odată împărații romani sau eroii, poeții, oratorii. Starea sufletească pe care ți-o dă o asemnea priveliște încântătoare sub razele soarelui darnic al Eladei este de nedescris în cuvinte. Cu o asemnea dispoziție am ajuns în Platamonas. Am fost impresionate de organizarea magazinelor care-și expuneau marfa din abundență
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
ieșeau din biserică. La ieșire ni s-a înmânat o hârtie pe car e după cât am dedus, că era scris în limba greacă, conținea programul activităților bisericești din săptămâna următoare. Ne-am îndreptat spre nei Pori cu mai multă pace sufletească. Mă simt atât de mulțumită că am fost la biserică, se bucra Janeta. Deși n-am înțeles-o în cuvinte slujba, am simțit-o în sufletele noastre. Așa-i, fiindcă ritualul este același ca și la noi. ─ E normal să
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
stâncoși și goi? Sau pe undeva prin vestul sălbatic străbătut de cai. Cândva și-or fi tropotit copitele pe aici. Am mers mult străbătând câmpia Tesaliei până când la orizont se arătau stâncile impresionante ale Meteorei. Nu pot descrie starea mea sufletească de atunci. Era un amestec de admirație, de curiozitate și de ce să nu recunosc și de teamă, mai ales că auzisem că unii turiști nu merseseră până la capăt. Ne urcăm până la mănăstirea aceea?mă întreba Janeta arătându-mi unul din
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
Gheorghieș o mulțime de întâmplări deja trecute în anecdotă 40. Eminovici era înalt, voinic, [...]"munte de om", de o putere herculeană, trup sănătos, minte sănătoasă, [...] cap masiv, [...] nas prădalnic și ochi albaștri-verzui41. G. Călinescu spune că nu avea nici o subtilitate sufletească, că îl zeflemisea pe Mihai (care avea obiceiul să recite versuri) cu vorba "poetul", completând-o cu tot felul de ironii, căci era meșteșugit la acestea, așa încât Mihai se ferea să dea ochii cu tatăl său; ar fi preferat să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
fi arhetipul pe care își va clădi dominanta majoră a poeziei sale. Existența de mai târziu a poetului n-a putut adăuga, în acest sens, nimic substanțial 70. Mihai a descoperit că nu era singur, iar odată cu această descoperire valențele sufletești i s-au sensibilizat și mai mult: în perceperea universului ipoteștean a început o alchimie specială, până când elementele ei se vor înălța la rangul unei axiome universal-valabile de o gravitate fără de seamă: Luna pe cer trece-așa sfântă și clară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
care tremură pe prund, căci în apropiere se află casa pădurarului [inexact, n.n.], unde și-ar fi avut Eminescu prima dragoste. În 1903 am ajuns profesor de istorie-geografie la liceul "Laurian" din Botoșani, iar în 1919 prefect al județului. Legăturile sufletești cu satele copilăriei, îndrumarea ce am primit în universitate de a prețui locurile alese ale patriei și a cinsti memoria oamenilor aleși m-au hotărât, cu prilejul aniversării a 50 de ani [eroare, n.n.] de la moartea marelui poet, să inițiez
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
tatălui, care nu stătea la taifas cu ipoteștenii, considerând că pierde timpul. Înalt, voinic, [...] munte de om, de o putere herculeană, trup sănătos, minte sănătoasă, [...] cap masiv, [...] nas prădalnic și ochi albaștri-verzii133, căminarul n-avea în mod nativ nici o subtilitate sufletească; mai mult, îl zeflemisea pe Mihai (care avea obiceiul să recite versuri) cu apelativul poet, completându-l cu fel de fel de ironii, fiind meșteșugit la de-alde astea. Astfel, copilul, a cărui sensibilitate prisosea, prefera să-l ocolească și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
demonice, în funcție de structura lor specifică și nu potrivit etalonului mediu al unor oameni obișnuiți 141. Deosebindu-se de comunul tuturor celorlalte vieți, există, în astfel de naturi date, un curent puternic, care pornind de la cele mai simple procese de viață sufletească, urcă, antrenând cu el naturile ce sunt dotate pentru creația poetică. El acționează cu cea mai mare vigoare în copil, în omul naturii, în omul sensibilităților și al viselor, în artist 142. La baza tuturor acestora stă sinceritatea și credința
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
a poeziei sale erotice; după Geoge Munteanu, existența de mai târziu a poetului n-a putut adăuga, în acest sens, nimic substanțial 160. Mihai a descoperit că nu era singur, că din acel moment singurătatea lui dobândea alte adâncimi. Valențele sufletești, în care zăcea latentă melancolia, i s-au sensibilizat la maximum, iar percepția universului ipoteștean a început să dea la iveală o alchimie specială; ea va institui o axiomă existențială universal-valabilă, de o gravitate fără seamăn, fiindcă deasupra tuturor gloriilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
istoria concepțiilor privind raportul [...] dintre om și cosmos, dintre eu și restul lumii 6. Această relație modelează viziunea despre lume și crezul artistic eminescian. Ea a început să se cristalizeze în anii copilăriei, atunci când s-au format bazele structurii sale sufletești; tot atunci se presupune că poetul și-a distrus primele creații, tocmai pentru că erau presărate cu prea evidentă culoare locală. Purtând în propria-i structură povara grea a geniului, Eminescu a simțit în mod firesc nevoia "să ascundă" cât mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
frumos decât cel concret, pe care-l străbătea odinioară: Aș vrea să văd acuma natala mea vâlcioară,/ Scăldată în cristalul pârăului de-argint,/ Să văd, ce eu atâta iubeam odinioară 19; privit Din străinătate, de unde Revede tinerețea-i cu ochii sufletești 20, satul concret nu este altceva decât manifestarea imagistică a ceea ce-a rămas în memoria afectivă. În real, imaginile văzute de sus sunt cât se poate de clare: Iar pe văi oițe-n turme/ Pierd în luncă a lor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
eminesciană: Adormind de armonia/ Codrului bătut de gânduri,/ Flori de tei deasupra noastră/ Or să cadă rânduri-rânduri120. Este cert că un anume spațiu vibrează într-un cântec, fiindcă spațiul acesta există undeva, și într-o formă oarecare, în chiar substraturile sufletești ale cântecului 121 pe care Eminescu le are în el însuși, moștenite din neamurile lumină ale infinitului cosmic; În sufletul lui triumfă energia intelectuală și artistică a unui popor întreg 122. În cunoscutul poem de inspirație folclorică, Călin (File din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
pădurile să crească 156. Raiul pierdut al copilăriei este pentru Eminescu pierderea supremă. Natura este singurul absolut. George Gană observă cu justețe că această afirmație a poetului exprimă o valorizare superlativă a naturii, dând o formulare aforistică unor îndelungate raporturi sufletești și spirituale cu ea157. Codrul, simbol plenar al naturii, concentrează sevele absolutului. În Fiind băiet păduri cutreeram 158 se revarsă nu puține dintre acestea: Un freamăt lin trecea din ram în ram, miresmelee veneau adormitor./ [...] Pe câmpi un văl de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
vad, veni în insulă. Albinele încunjurară bâzâind pe noul și tânărul împărat 182. Ca și în poezie, proza reliefează, în ipostază sublimată, libertatea absolută în care trăia copilul neurmărit de ochii nimănui, ceea ce îi dădea o profundă notă de liniște sufletească. Liber cu natura firii sale, în firea naturii poetul se simțea un mic dumnezeu, căci: O bucată de cer am numai, dar ce bucată! Un azur întunecos, limpede, transparent, și numai din când în când câte un nourel alb ca și când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Părul moale despletindu-și/ Fața-n apa mea privindu-și/ Să m-atingă visătoare/ Cu piciorul?224 Element omogenizator al ritmurilor cosmice și al poemelor eminesciene, o stare plenitudinară în sine, izvorul dă o armonie cu totul specială și stărilor sufletești (Un cer de stele dedesubt/ Deasupră-i cer de stele 225), în așa fel încât exact ca-n cele două ceruri oglindite unul într-altul, în poemul eminescian fizica și metafizica spațiului să ocupe un loc central, constituind mediul ontic al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
se desfășoară după o fenomenologie particulară 226. Eminescu nu face altceva decât să transforme, printr-o curioasă alchimie metafizică, orizontul fizic în zariște lăuntrică 227. El include într-o sinteză organică orice formă de spațiu fizic și orice câmp energetic sufletesc, pentru ca apoi, la finele mișcării fenomenologice din fiecare poem, să dea spațiilor deschidere ad indefinitum 228(s.n.), adică să facă după propria sa expresie ruptura dintre lumea bulgărului și lumea ideii 229. De acolo, din lumea bulgărului ipoteștean, și-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
apropie scaunul de fereastră, pe care o deschise și, la lumina cea palidă a lunei, el întorcea foaie cu foaie uitându-se la constelațiile ciudate 240. De multe ori, unda descrierii personajului, mai exact a propriului eu, coboară în străfundurile sufletești ale acestuia, stfel încât trecutul devine, printr-o miraculoasă forță artistică a geniului, prezentul imediat, fără eforturi, ci în mod spontan și natural: o voluptate sufletească îl cuprinse mai întâi i se păru c-aude șoptirea acelor moșnegi bătrâni care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]