12,131 matches
-
nu ne-a creat probleme retorica prezidențială. Eu cred că, dimpotrivă, președintele e cât se poate de ponderat în aprecierea interesului național. N-aș vrea să judecăm afectiv politica externă. Laurențiu Ciocăzanu: Deci vreți să spuneți că francezii nu sunt supărați. Mihai-Răzvan Ungureanu: Nu, nu, nu... Și am să merg chiar și mai departe decât dumneavoastră. În politica externă nu există afectivitate. În politica externă există numai interes național și, dacă vreți să judecăm așa, atunci acceptați că, aidoma oricărei politici
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
are despre unele decizii sau despre unele acțiuni pe care le făcea. Și el este un american ca stilistică. Asta e lecția pe care a învățat-o el cel mai bine. De ce Mircea Geoană putea fi proamerican și nu se supăra nimeni, și acum, când Traian Băsescu spune și el...?! E o neliniște, e un frison în chestia asta. Sigur că lucrurile trebuie bine ținute în mână și bine balansate, dar eu cred că nu trebuie dramatizat. Aici nu e vorba
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
în politica externă care au fost? Asta o știm, a fost o situație, nu trebuia să semnăm. Europa nu se pronunțase, noi ne-am repezit să semnăm și, la sfârșitul zilei, ne-am stricat și cu Europa, și ne-am supărat și cu Washingtonul, fiindcă aveau pretenția că, dacă ai semnat atunci, și ratifici. Rodica Culcer: Au făcut cum e mai rău. Bogdan Chirieac: Bun. Dar dați-mi dumneavoastră alt exemplu. Mihai-Răzvan Ungureanu: Vin eu cu întrebarea din nou asupra dumneavoastră
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
Tudor Arghezi din iulie 1967 (p. 307-309) ca la adevărate catastrofe ale literaturii române contemporane, care își pierduse astfel ultimele mari repere interbelice. Partea socială a jurnalului se reduce la observațiile asupra prietenilor și a micilor întâmplări de la serviciu. E supărat pe Mircea Horia Simionescu și pe Costache Olăreanu, mai tolerant o vreme față de Tudor }opa și mai apropiat de Petru Creția, dar suferă de o suspiciune bolnăvicioasă să nu-i fie furat stilul sau procedeele specifice: ,N. T. m-a
Pariu cu posteritatea by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12540_a_13865]
-
care făcuse sport de performanță și a murit de tânăr, iar el care era bolnav nu credea că o să mai iasă din închisoare. D-aia a și vrut să se boteze repede - repede, să moară creștin. După aceea și-a supărat familia botezându-se, or ar fi fost un șoc prea mare pentru familie să se și călugărească. Și atunci a așteptat până când a murit și taică-său ca să se călugărească. În '88 a venit Gorbaciov și i-am zis că
Despre N. Steingardt cu dl. Gavrilă Pleș by Gina Iacob () [Corola-journal/Journalistic/12520_a_13845]
-
defect al antologiei de poezie acesta ar fi: nu privilegiază într-un mod spectaculos nici un mare poet. Dar are Basarabia poeți de talie europeană, comparabili cu Ștefan Aug. Doinaș, Nichita Stănescu, Marin Sorescu sau Ana Blandiana? Cu riscul de a supăra (nu aș vrea!) scriitorii de dincolo de Prut, răspund cu sfială că nu. Dar, fără îndoială că Grigore Vieru e poetul cel mai reprezentativ, impresionând prin tonul melancoliei sfâșietoare, capabil să comunice drama Basarabiei. Discuția e lungă și rezultatul ei ar
Regiunea Literară Autonomă Basarabia by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11345_a_12670]
-
nu chiar cinism. Se pare, însă, că pe Celan l-a deranjat tonul lui Crohmălniceanu, într-o asemenea măsură încît agreabila serată s-a încheiat brusc și glacial de partea gazdei. Cum se explică faptul că Paul Celan a fost supărat de lipsa de simpatie sau compasiune dovedită de relatarea lui Crohmălniceanu, acolo unde personajul în cauză fusese cel mai răuvoitor persecutor al său? Explicația lui Crohmălniceanu trimite la tulburările nervoase ale lui Celan însuși, încă prea puțin cunoscute biografilor săi
Poetul/omul Paul Celan by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16619_a_17944]
-
planul birocrației pe planul creației". Ca atare, "organizarea instituției trebuia modificată din rădăcini, iar spiritul care îi prezidase activitatea trebuia transformat în chiar esența lui". Inițiatorul a trebuit în consecință să-și asume, în ce-l privește, riscul de a "supăra foarte mulți oameni din cei aflați pînă atunci la conducerea treburilor cinematografiei", curajul de a "se așeza exact la antipodul faimoasei legi din 1938", puterea de "a eluda toate lucrăturile, de a suporta toate intrigile" din partea "celor care nu credeau
Fatalitatea falimentului by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/16599_a_17924]
-
-și lege numele de o reformă a învățămîntului fără a izbuti, înfundîndu-se, finalmente, în cartoanele parlamentului. Dar toată această tevatură, l-a epuizat aproape pe Golopenția de atîtea lucrări prea acaparante. Nu era, desigur, mulțumit. Dar nu voia să-și supere profesorul. Are însă grijă să depună stăruințe pentru a obține o bursă Rockefeller pentru un doctorat în Germania. O obține în noiembrie 1933 pe un an (apoi prelungit pe încă unul) și pleacă după ce Gusti își încetează demnitatea ministerială. Nu
Corespondența lui Anton Golopenția by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16631_a_17956]
-
o călăuză prin hățișul sentimental în care este prins personajul principal. Obsesia se materializează într-un dialog pe cît de ciudat, pe atît de natural, între înger și Tina (cu bold-uri): "Să te păzesc. Să-ți fie bine. Te superi? Nu mă supăr, dar... Cînd o să văd că ești bine... Sînt bine. Nu ești. Nu bine ca acuma. Cînd o să văd eu că ești bine, o să plec. O să-ți trec pe la ureche, te va atinge aripa pe codițe... nu codițe
Bold-uri, italice... by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16680_a_18005]
-
hățișul sentimental în care este prins personajul principal. Obsesia se materializează într-un dialog pe cît de ciudat, pe atît de natural, între înger și Tina (cu bold-uri): "Să te păzesc. Să-ți fie bine. Te superi? Nu mă supăr, dar... Cînd o să văd că ești bine... Sînt bine. Nu ești. Nu bine ca acuma. Cînd o să văd eu că ești bine, o să plec. O să-ți trec pe la ureche, te va atinge aripa pe codițe... nu codițe, plete, c-așa
Bold-uri, italice... by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16680_a_18005]
-
în pragul iernii ce se apropie. Și când, cel mai nimerit ar fi să șoptim împreună cu autorul Democrației naturii, această Indulgență de iarnă: Ferește-mă Domne de cei ce-mi vor binele./.../ de dictatorii încurcați în strunele harfei de cei supărați pe propriile lor popoare acum când vine iarna și n-avem nici ziduri înalte nici gâște pe Capitoliu doar mari provizii de îngăduință și spaimă.
Mărunțișuri electorale by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16671_a_17996]
-
scris un editorial politic. Interesant, altminteri. * Despre libertatea presei vorbește în Timpul dl Mircea Toma, „monitorul”, într-un interviu care a fost menționat la cea mai recentă Întîlnire a «României literare», și ea pe tema cu pricina. * Nu vrem să se supere pe noi redactorii și colaboratorii publicației reșițene Reflex (nr. 10-11-12 din 2003), dar nu textele ne-au atras atenția, ci fotografiile de la urmă de la rubrica Patrimoniu. Bună idee (chiar dacă nu știm numele fotografului ori ale fotografilor) să ilustrezi numărul cu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13127_a_14452]
-
văzut...atât în țară cât și în străinătate este dusă o politică ce nu ne face cinste, și sunt pușui în față numai cei necăjiți, fiindcă ei trebue ajutați, dar numai lucrurile rele (și care poartă semnătura romnânilor), asta mă supără enorm. Dincolo de o mică majoreitate, se găsesc tineri talentați, plini de lucruri bune, care pstrează acele valori de care spuneam, și poartă, dincolo de orice, ideea că România și românii sunt o comunitate, o națiune, un punct pe harta globului care
ÎN DIALOG CU O MARE STEA A MUZICII FELICIA FILIP de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 110 din 20 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349658_a_350987]
-
mă cunosc cât mai bine Marin Voican-Ghioroiu: Vorbiți cu „Eul” dumneavoastră, și-l ascultați? Felicia Filip: Da, așa este. Și nu numai atât, încerc de fiecare dată să fac în așa fel încât să nu deranjez pe nimeni, să nu supăr pe nimeni, pentru că lumea este așa cum e: sensibilă și este orgolioasă. Omul este o ființă inteligentă... cu bunele și relele lui, și de aceea încerc în tot timpul să fac în așa fel să fie bine. Deci, fiindu-mi mie
ÎN DIALOG CU O MARE STEA A MUZICII FELICIA FILIP de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 110 din 20 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349658_a_350987]
-
unor interpretări discutabile care țin de atitudinea ziarului față de intervenția NATO în Iugoslavia. Scrie Bogdan Chireac: "Actuala Putere se dorește garanta integrității și suveranității României. NATO nu ar putea discuta decît cu ea, pe oricine altcineva fiind gata să se supere și să-l bombardeze. Președintele Constantinescu personal se prezintă că garant al integrității României, al faptului că Transilvania nu va fi smulsa și dusă cu forța la Budapesta pe perioada mandatului domniei sale. Un adevărat miracol. În ciuda faptului că provincia Kosovo
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17670_a_18995]
-
și dimensiunile umane. Ei bine, când îi citesc punându-vă notă la purtare, pipăindu-vă pulsul ideologic, verificându-vă... principialitatea etc. etc., am precis sentimentul ." Prietenul Perpessicius era dezgustat de limbajul stereotip, lozincard ("cultura noastră", obsesivul "scumpei noastre patrii") și supărat pe cenzură care-i amputase un articol din care fusese eliminat chiar numele lui Tudor Vianu. Se hotărăște să nu mai scrie: "M-am vindecat definitiv de scris și de lucrat într-o societate de literați pentru care cel mai
Institutia Tudor Vianu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/18167_a_19492]
-
recreatoare ale lumii țărănești. Nu e inutil să observ că mai dăinuie o prejudecată. Și anume că scriitorul n-a fost cultivat, mentinîndu-se strict în zonele autobiografiei. Ceea ce e, iarăși, neadevărat. E probabil că aceasta din urmă prejudecată l-a supărat și pe scriitor, încît, destul de repede, s-a străduit să demonstreze, printr-o lucrare epica, că ar trebui să se renunțe la această prejudecată deranjantă. Fapt este că după Ion (1920) și Pădurea spînzuraților (1922), peste trei ani, în 1925
"Adam si Eva" în B.P.T. by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18152_a_19477]
-
un lanț de veacuri - nu-și dădea seama"). Următorul episod e indic, intitulat Novamilka. Familiei unui pastor i se naște un fiu, crescut în înțelepciunea unui pustnic. Ajunge să se căsătorească și să conceapă un copil, la rîndu-i. Înțeleptul pustnic, supărat pe marele rege, îl ia pe Mahavira să-l ajute a ajunge, departe, pînă la curtea imperiala. Firește că drumul durează șapte luni iar cetatea suveranului are șapte porți. Încă înainte de a intra în cetate, Mahavira o descoperă pe adevărată
"Adam si Eva" în B.P.T. by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18152_a_19477]
-
care și-au putut imagina că pot fi și medici și securiști ar merita ca, postum, celor mai mulți, să li se ia dreptul de practică. Sînt însă și medici în viață care și-au călcat odios jurămîntul, fără ca breasla să-i supere nici măcar cu aluzii, deși ar fi trebuit să li se ia dreptul la practica medicală. Dar medicilor asasini de azi, din prostie ori din neglijență le iau diriguitorii breslei dreptul de a-și mai bate joc de meseria lor? Speram
Jurămîntul la poliție by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14320_a_15645]
-
O rază de soare scăpăra în vitrină peste tăvi cu plăcinte, prăjituri, sucuri, iar vînzătoarea-ospătăriță întîrzia zgîindu-se la mine după ce-i spusesem ce să aducă. Pe fața ei tînără înflorea un surîs ce s-ar fi vrut șăgalnic. Nu vă supărați, îmi spuse pe un ton candid, de o politețe perversă, toți copiii ăștia sînt ai dumneavoastră? Am plecat privirea. Bine că apucasem să-i spun ce să aducă, fiindcă de-acum încolo nu mai era nimic de spus. Am amuțit
Oameni și insecte by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Journalistic/14334_a_15659]
-
apoi la puricat de finanțator, care vrea să știe dacă merită să deschidă băierile pungii cu fonduri comunitare. Or Banca Europeană și-a dat acordul pentru proiectele avizate de Traian Băsescu. De unde să știe experții Băncii că în acest fel supără partidul de guvernămînt din România? Ei s-au văzut cu un răspuns negativ la proiectele pe care le-au aprobat. Cum, necum, refuzul Ministerului de Finanțe nu numai că e o premieră în analele acestei Bănci, dar e și o
Primariada guvernului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14365_a_15690]
-
noroasa, părând a nu fi în stare să-i facă vreun rău." Și, ceva mai înainte, la pagina 1288: ,,Citindu-l pe Marx, parcă mă sufoc. Lipsește în scrierile lui ceva, nu stiu ce ozon, indispensabil respirației spiritului meu." Ce-l mai supără pe André Gide, totuși atât de înclinat spre comunism, la începutul anilor treizeci, este iraționalul teoriilor, artificiul, falaciozitatea, in-umanul... * * * Însemnarea, nu lipsită de umor, si părând a fi, într-adevăr, a unui prozator, pur și simplu, mereu la pândă să
Despre Marx by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15575_a_16900]
-
acuze pe Internet de corupție și de alte lucruri neplăcute. Nu intru în detalii, deoarece despre majoritatea acestor ,,lucruri neplăcute" s-a scris în presă, la momente diferite. Așa că premierul poate că n-ar fi trebuit să fie atît de supărat pe cît a vrut să dea de înțeles că e. Din cîte știu, dl Năstase n-a dat în judecată nici un ziarist pînă în prezent și a ignorat diverse atacuri la imaginea sa apărute fără semnătură în diverse publicații. Nu
Premierul față cu Internetul by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15580_a_16905]
-
fost toată viața și șef va fi în eternitate! Ce să fac dacă n-am stofă de șef?" O extraordinară judecată cu privire la propria literatură (iarăși bun-simț, iarăși luciditate) întregește imaginea unui caracter aproape neverosimil. Cîți dintre scriitorii noștri, care se supără acum pe revizuiri și caută motive oculte pentru a le justifica oricum altfel decît estetic, ar fi putut să spună, chiar și în sinea lor: "marea majoritate a poeziilor scrise din 1987 (data cînd am predat editurii ultima dactilogramă) și
"De cînd mă știu am trăit într-o paranteză" by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15585_a_16910]