11,919 matches
-
pp. 88-103. Dumea, Emil, Cărți și reviste catolice românești în Moldova, Editura Sapienția, Iași, 2002. Idem, "Biserica Catolică, promotoare de cultură în Moldova în sec. al XIX-lea", în Analele Științifice ale Universității "Alexandru Ioan Cuza" din Iași (Serie Nouă), Teologie Romano-Catolică, Tom II, Editura Universității "Alexandru Ioan Cuza" din Iași, Iași, 2007, pp. 5-20. Dumea, Marius-Claudiu, "Instituții catolice diecezane în perioada interbelică", în Buletin istoric, nr. 7, Iași, 2006, pp. 141-152. Dumitrescu, Andrei, "Cultura în presa catolică din Moldova", în
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
la division de los catolicos en la Restauracion", în Hispania Sacra, 40, 1988, Jose Maria La Porte, Fernandez-Alfaro, El cristiano en los medios de comunicacion segun san Josemaria Escriva. Contexto historico y desarrollo espiritual y pastoral, Thesis ad Doctoratum in Teologia, totaliter edita, Romae, 2008. 10 Nechita Runcan, Concordatul Vaticanului cu România considerații istorico-juridice, Editura Ex Ponto, Constanța, 2000. 11 Mihai Lostun, Relațiile diplomatice dintre România și Vatican în perioada interbelică, Iași, 2005, Teză de doctorat. 12 Bălan Nicolae Mitropolitul, Biserica
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
de organizarea de evenimente precum Expoziția mondială a presei catolice, Congresul mondial al presei catolice, de înființarea unor instituții care să reunească activitatea jurnalistică; ASV, Fondul Archivio della Nunziatura Apostolica in Romania 1920-1933, busta 19, fascicolo 59, ff. 690-710). 23 Teologia și Magisteriul au același scop, apărarea tezaurului credinței și mântuirea lumii, dar au roluri diferite în atingerea acestui țel. Rolul magisteriului este: de a păstra integre Tradiția și Scriptura, de a evalua cu strictețe rezultatele teologiei, de a propune noi
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
59, ff. 690-710). 23 Teologia și Magisteriul au același scop, apărarea tezaurului credinței și mântuirea lumii, dar au roluri diferite în atingerea acestui țel. Rolul magisteriului este: de a păstra integre Tradiția și Scriptura, de a evalua cu strictețe rezultatele teologiei, de a propune noi teme teologiei (FIDES ET RATIO Scrisoarea enciclică a Suveranului Pontif Ioan Paul al II-lea către episcopii Bisericii Catolice cu privire la raporturile dintre credință și rațiune, traducere realizată de Wilhelm Dancă, Presa Bună, Iași, 1995 în http
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
Magisteriul au același scop, apărarea tezaurului credinței și mântuirea lumii, dar au roluri diferite în atingerea acestui țel. Rolul magisteriului este: de a păstra integre Tradiția și Scriptura, de a evalua cu strictețe rezultatele teologiei, de a propune noi teme teologiei (FIDES ET RATIO Scrisoarea enciclică a Suveranului Pontif Ioan Paul al II-lea către episcopii Bisericii Catolice cu privire la raporturile dintre credință și rațiune, traducere realizată de Wilhelm Dancă, Presa Bună, Iași, 1995 în http://www.scribd.com/doc/49240203/4
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
De Lamennais, Correspondance inedite, vol. II, G. Charpentier, Paris 1863, p. 106, apud Jose Maria La Porte Fernandez-Alfaro, El cristiano en los medios de comunicacion segun san Josemaria Escriva. Contexto historico y desarrollo espiritual y pastoral, Thesis ad Doctoratum in Teologia, totaliter edita, Romae, 2008, p. 25. 62 N. Sykes, "La vita religiosa e i rapporti fra stato e chiesa", în J.P. Tuer, Storia del mondo moderno, vol. X, Cambridge University Press-Garzanti, Milano, 1974, p. 96. 63 Papa Grigore XVI, Enciclica
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
org/wiki/John Dalberg-Acton, 1st Baron Acton, consultată la data de 12.06.2012, ora 20.47. 69 J.M. Laboa, op. cit., p. 110. 70 Hermes Geoeg (1775-1831) a fost un teolog german care s-a născut în Westfalia. În 1792 el a studiat teologia la Miinicb și în 1807 a devenit profesor de teologie dogmatică la aceeași universitate. A studiat principiile lui Kant și a încercat să apere dogma creștină împotriva lor. În 1820 a devenit profesor de teologie catolică la Bonn și a
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
2012, ora 20.47. 69 J.M. Laboa, op. cit., p. 110. 70 Hermes Geoeg (1775-1831) a fost un teolog german care s-a născut în Westfalia. În 1792 el a studiat teologia la Miinicb și în 1807 a devenit profesor de teologie dogmatică la aceeași universitate. A studiat principiile lui Kant și a încercat să apere dogma creștină împotriva lor. În 1820 a devenit profesor de teologie catolică la Bonn și a ținut prelegeri cu scopul de a apropia catolicii și protestanții
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
În 1792 el a studiat teologia la Miinicb și în 1807 a devenit profesor de teologie dogmatică la aceeași universitate. A studiat principiile lui Kant și a încercat să apere dogma creștină împotriva lor. În 1820 a devenit profesor de teologie catolică la Bonn și a ținut prelegeri cu scopul de a apropia catolicii și protestanții. Opiniile sale au luat numele de hermesianism și discipolii săi au publicat o revista pentru a le răspândi. În 1835 opiniile sale au fost condamnate
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
era o revoluție în sânul Bisericii, iar ei erau reprezentanții Bisericii tradiționale. Astfel, au creat grupul așa-numiților catolici- vechi (cu un episcop ales în Olanda de către janseiștii schismatici), care vor adopta pozitii radicale, extrem de reformiste (M. Grabmann, Storia della teologia cattolica, Societa Editrice Vita e pensiero, Milano, 1937, p. 306). 135 J.M. Laboa, op. cit., p. 134. 136 Modernismul a fost o mișcare intelectuală care s-a dezvoltat în cadrul Bisericii catolice către sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
1864. 142 Respingea astfel conceptul de revelație, deoarece transcendența exista doar în conștiința credinciosului și în natura divină a Bisericii, ca produs al unei experiențe colective. Acestă idee fundamentală se reflecta în diversele științe ecleziastice, cum ar fi Exegeza biblică, Teologia Fundamentală sau oricare alta. Din acest motiv, modernismul se înfățișa într-un mod nestructurat și avea influență în medii foarte diverse, ceea ce explică dificultatea de a lupta contra lui, precum și exagerările unor intelectuali care vedeau urme moderniste oriunde (E. Poulat
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
studiile teologice în Seminarul episcopal din Iași, iar în 1906 a fost trimis pentru continuarea studiilor în Germania, la Innsbruck. A fost sfințit preot în anul 1908, însă studiile în străinătate le-a continuat până în anul 1911, obținând doctoratul în teologie, după care se întoarce în țară. Practic, Monseniorul Anton Gabor a fost cel care a pus bazele presei catolice în Moldova, fapt subliniat de preotul Iosif Tălmăcel încă din 1936: El a fost cel dintâi care a avut curajul, abia
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
Preotul Paul Mosel", în Lumina creștinului, iulie 2007, p. 11. 770 Iulian Ghercă Munteanu, "Evoluția învățământului laic catolic în raport cu legislația românească. Studiu de caz: Școala parohială din Iași", în Analele științifice ale Universității "Alexandru Ioan Cuza" din Iași, Serie Nouă, Teologie Romano-Catolică, Tom II, an 2007, Editura Universității "Alexandru Ioan Cuza" Iași, pp. 439-445. 771 Dănuț Doboș, "Figuri ilustre. Preotul Paul Mosel", în Lumina creștinului, iulie 2007, p. 11. 772 Idem, "Preoți din Arhidieceza de București internați în Moldova între anii
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
se acorda acestuia o atenție și curiozitate particulare. într-un papirus îi sunt descrise meningea, circumvoluțiunile, vasele scoarței cerebrale. În papirusul Ebers sunt citați ca specialiști curatori medicul (surm), preotul (sahmet) și magicianul. școlile de medicină erau pe lângă temple. Triada teologie, magie, medicină a fost o realitate competițională între terapeuții hieratici și cei empirici, laici. O grijă aparte era acordată farmacopeei și instrumentarului medical. Se foloseau curent produse botanice: flori, fructe, frunze, rădăcini, esențe; produse animale: grăsimi, sânge, carne proaspătă, excremente
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
toate domeniile, dar și așezăminte de binefacere și îngrijire a tuturor nevoiașilor. Aici veneau călugări poligloți instruiți, formatori de discipoli: se traduc și se comentează opere, se notează idei personale, apar compendii medicale. Antichitatea își transferă conținutul noului spirit recreator. Teologia își dă mâna cu artele, cu știința și cu filosofia. Morala vorbește în fapte izvorând din religie. Vechea cultură greco-romană se cristalizează în acest timp și în acest teritoriu. Sfântul Augustin (351 - 430) „doctorul milei“, conciliază platonismul cu creștinismul susținând
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
căuta să concilieze Rațiunea cu Revelația și peste un secol, Sf. Toma d’Aquino prin armonizarea Rațiunii cu Credința, adică raționalismul aristotelic cu credința creștină, adevărul științific cu cel religios prin „iubirea unificatoare, realizatoare de armonie în om și omenire“. Teologia, filosofia, religia creștină și medicina Evului Mediu nu-și propuneau să ignore cultura și medicina de până atunci, ci să le revigoreze printr-o orientare nouă în măsură să lumineze în efortul omului de a se regăsi prin sănătatea integrală
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Arabi și evrei trimiteau emisari să cumpere manuscrise din Bizanț, unde lucrările medicale se aflau la loc de cinste. Această efervescență spiritual-medicală cu orizont enciclopedic s-a constituit în forță de atracție pentru magiștri și discipoli din toate punctele cardinale, teologia creștină având o deschidere spre universalitate și spre toate clasele sociale, categoriile de vârstă și profesionale. Dintre călugării mireni, dintre clerici și medici, unii au ajuns sfinți. Tot mai multe nume ajung de referință intrând în Istoria Creștinismului și Istoria
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
treilea mare medic și filosof arab a fost Averroes. Filosofia sa conciliatorie l-a obligat să se exileze din Sevilla în Maroc. Denumit și „prințul medicilor“ a rămas fidel convingerii că Rațiunea poate fi împăcată cu Revelația, respectiv filosofia cu teologia, și argumentează aceste fapte în cartea Tratat decisic și în Cartea dezvăluirii. De o mare circulație s-a bucurat tratatul său medical intitulat Generalități. A fost tradus în latină și ebraică și a influențat gândirea europeană. Numărul medicilor arabi este
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
și tot selectiv să asimileze curentele științifice și filosofice ale timpului său. Acest spirit electic și exclusivist l-a comunicat discipolilor, ecoul său în secol fiind incontestabil. Ilustrativ este cazul medicului olandez Herman Boerhaave (1668 - 1738). Cunoscător de limbi străine, teologie, filosofie, matematici, chimie, și în primul rând, de medicină, Boerhaave se face cunoscut pe continent și mai departe, ca renumit practician, solicitat de Papă și regele Persiei, de un mare bogătaș chinez, Goldoni luându-l de sursă pentru personajul său
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
se acordă subiectului posibilitatea de a-și realiza și construi universul independent, în cadrul legilor morale de bază“ (N. Schaub, K.G. Zenke, 2001, p. 27). Tot prin autonomie se mai înțelege statuarea pedagogiei ca disciplină științifică de sine stătătoare, eliberată de teologie, filozofie sau de pedagogia normativă. În cadrul științelor educației noțiunea este limitativă (idem). Având în vedere aceste definiții, în continuare vom folosi termenul de autonomie cu sensul de situație a unui subiect care dispune liber de propria voință, care are posibilitatea
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
de la Comédie [Tratatul despre Comedie], capitolul VII) În Scrisoarea către Părintele Caffaro cu privire la comedie din 9 mai 1694, scrisă cu puțină vreme înainte de Maxime și reflecții despre comedie, Bossuet respinge punctul de vedere al acestui preot care, predând filosofia și teologia la Paris, se bucură de o mare autoritate. Acest teatin 59, de origine italiană, ia apărarea teatrului împotriva tuturor celor care-l taxează de imoralitate, într-o scrisoare deschisă în care afirmă: "comedia, așa cum este ea astăzi, nu are nimic
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
și învățător. Asemenea celorlalți șapte frați și surori, a învățat mai întâi la școala din satul natal, ultimii doi ani (1818-1820) făcându-i la Șimleu. A urmat apoi cursurile Liceului Piarist din Carei, iar la Blaj, între 1826 și 1829, teologia. Este profesor la liceul din Blaj, îndeplinind după aceea, până în 1834, funcțiile de arhivar la Consistoriu și prefect de studii la Seminar. Între 1834 și 1839, a fost notar consistorial în același oraș, reîntorcându-se, din 1839, în corpul profesoral
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285652_a_286981]
-
Arhitectură, unde i se acordă premiul pentru compoziție și text la edițiile 1969 și 1971. A funcționat ca profesor defectolog în școli ajutătoare (învățământul special), iar după 1990 a trecut în învățământul universitar, fiind lector de psihologie la Facultatea de Teologie Romano-Catolică și Asistență Socială a Universității din București și profesor asociat al Academiei de Artă. Debutează cu un grupaj de poeme în 1981 la revista „Vatra”. În 1982 este inclus în Caietul debutanților al Editurii Albatros, iar în 1993 își
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288915_a_290244]
-
, Dimitrie (1835, Vezendiu, j. Satu Mare - 7.XI.1858, Oradea), poet. Fiu de țăran, S. învață la școli din Carei, Beiuș și Oradea, unde termină și teologia. În 1857 este numit profesor la Școala Normală (Preparandială) orădeană, fiind și unul din susținătorii „lepturiștilor” de aici. Moartea lui, prematură, va fi deplânsă de elevi, trezind ecouri în presa românească din Transilvania. În „Diorile (Zorile) Bihorului”, almanah beletristic „naciunal
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289660_a_290989]
-
din motive politice, să se prezinte la examenul de admitere la Facultatea de Filosofie, intră la Institutul Teologic din Sibiu, de unde în 1954 se transferă la București, luându-și licența în 1956. Până în 1959 frecventează cursuri pentru un doctorat în teologie - bizantinologie, sub îndrumarea lui Alexandru Elian. Se înscrie în 1961 la Facultatea de Limbi Slave a Universității din București, secția rusă - română, absolvind în 1966; tot aici, sub conducerea lui Dan Simonescu, își pregătește doctoratul în filologie, susținut în 1971
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290695_a_292024]