12,312 matches
-
jet. Dacă aș accepta acest sentiment ar însemna să-mi las, de fiecare dată, impresiile să băltească, să nu le mai scriu. Încerc așadar să mă conving de contrariu: da, m-aș autosabota abandonînd forma inițială. Flori otrăvite, desigur, enervările, tristețile, „înjurăturile”, impulsurile mai accentuate ale inimii și ale minții etc. au, literar, un fel de savoare exotică. Înregistrîndu-le aproape simultan cu apariția lor, sînt nu doar mai „autentic”, ci și (aspect deloc neglijabil) mai „productiv”. înțelepciunea de a doua sau
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de părți, în trecutul îndepărtat și în cel recent, mai ales în acesta. Alung ideea de bilanț. Treptat, intru într-o stare neutră. N-am dorințe, n-am regrete, n-am invidii. Am doar un gust amar, egal și o tristețe subțire, prelungă. Afară de mine, doi din cei cinci sînt profesori: Marin Neagu, consultant la Facultatea de Horticultură (creatorul soiului de struguri „Augusta” și al unei cale care mie mi s-a părut monstruoasă) și Păsărescu, de fizico chimice, probabil la
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
primul, de orice răspundere față de „materialele” intrate la secția sa. „Reacția” lui nici nu m-a surprins, nici nu m-a indignat: de la o anume vîrstă, lipsa de caracter e iremediabilă! Dar la întoarcerea acasă m-a cuprins sila și tristețea. Insesizabilă de către cei din afară, dificultatea de a conduce o redacție compusă din inși care au, fiecare, veleități de șefi, mi-apare din ce în ce mai apăsătoare. * În timp ce eram la simpozion („Funcțiile culturii în socialism”, titlu de la care m-am abătut, pentru a
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
o părăsesc. Fără să mă lamentez, consideram că mi se făcuse o nedreptate. Chiar dacă pe atunci termeni ca „eșec” și „ratare” apăreau rar în vocabularul meu, sentimentul pe care ei îl denumesc mă domina. M-am gîndit cu îngrijorare și tristețe la mama și la tata, care, cînd erau întrebați ce le face băiatul, răspundeau cu mîndrie că se pregătește să ajungă „ofițer de carieră”, ceea ce însemna altceva decît „ofițer pe puncte”, prea puțin școlit, improvizat, de care erau cu miile
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
slujbă, am remarcat că, pe lîngă cîntecele tipicului, corul a introdus în repertoriul său un fel de romanță, smulsă parcă din Ecclesiast, despre deșertăciunea existenței umane: „Nimic nu este omul, / Veșnic este Domnul”. Alte versuri, de-o și mai apăsătoare tristețe, spuneau că de pe urma noastră nu rămîne decît „o cruce pe mormînt”. Preotul uzează de un sentimentalism violent în expresii: de pildă, zicea el, după moartea Magdei, inima mătușii a fost atinsă de „sabia durerii” și altele de acest gen. La
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
că și la dvs. (soția și dvs.) sănătatea nu este la normal. Munca excesivă și unele fricțiuni prezente 110, sunt cauza. Să ne consolăm că posteritatea ne va prețui eforturile noastre și vor urma exemplele! Dea Domnul! Pentru noi doi tristețea e mai mare că chinul vieții este aproape de capăt! Pentru dvs. (...), terminus-ul e mult mai departe. În tot cazul, vara ne dă frumoase satisfacții și ne Întărește rezistența. Brașovul e minunat, reconfortant, și e foarte primitor. Ne pare rău
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
Uniunii Scriitorilor din R.S.R., Membru corespondent al Academiei Germane din München, cu cele mai călduroase mulțumiri pentru toate și urări de liniște sufletească În 1971. Iartă te rog Întârzierea răspunsului; dar pentru noi sărbătorile de Crăciun sunt un prilej de tristețe și n-am fost dispuși de loc. Matale Îți dorim toți - cari te prețuim, numai bine și mângâiere În marea Încercare care ai suferit 490. Te sărutăm cu tot dragul, Tansi 491 și Melanie 492 Tempeanu 493 488 Dumitru Frițescu
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
1987, 314 p., În: SUCEAVA, Anuarul Muzeului Județean, XIII-XIV, 1986-1987, pp. 471-472. 552 Lucrarea n-a mai apărut niciodată. A.G. Stino, unul din autori, a murit În 1970. Rămas să lupte singur, Virgil Tempeanu a trecut În veșnicie cu această tristețe În suflet, știindu se cât i-a fost de apropiat povestitorul fălticenean, blândul „Moș Ionică”. 553 Într-o notă strecurată În ziar, A.G. Stino semnala teza de doctorat a Romildei Persiani de la Universitatea din Roma, cu subiectul „Nicu Gane”. șeful
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
susține, dragă domnule Dimitriu, În orice Împrejurare. (O remarcă: fotografia cu Iorga - la 603 Pe măsură ce trecea timpul, campania de mizerii, amenințări, reclamații, anonime etc., concertate Împotriva noastră, a celor de la „Galerie”, lua proporții. De aici gândul de a părăsi - cu tristețe și regret - Fălticenii. Poate că o dată, cineva va așterne pe hârtie În ce condiții a trebuit să facem cultură! Autoritățile nu erau vinovate, dar nici nu au luat măsuri Împotriva acestor rătăciți prin muzee. La insistențele prof. Tempeanu, am mai
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
națională. Un exemplu: toate abonamentele la ziare și reviste, făcute de muzee, fuseseră anulate din 1974. 629 „Tirul” conjugat al conducerii Muzeului și al lui Vasile Toporan, urmărea dislocarea celor de la „Galerie”. Încercam un sentiment de jenă, dar și de tristețe, că nu puteam satisface rugămintea scriitorului și profesorului Virgil Tempeanu, care cunoștea bine ce realizasem pentru punerea În valoare a spiritualității fălticenene. Dar, nu se mai putea suporta. Trăiam Într-o stare de permanentă tensiune nervoasă, mă puteam aștepta la
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
epuizat, bolnav de nervi, cu ficatul debilitat și nu bănuiam că la Muzeul Județean, era atât de mult de lucru! Tânjeam Însă după puțină liniște. Căutam un răgaz, ca să mă orientez Încotro s-o apuc. Sufletul meu Îndurerat, Învăluit de tristețe, rămăsese la „Galerie”, marea pasiune a vieții mele. Amintirea clipelor frumoase, a unor Împliniri rodnice, Îmi aduceau mângâiere. Măcar la atâta, aveam dreptul! 988 71 Buftea, 5 mai 1975 Iubite domnule Dimitriu, Mai Întâi creștinescul „Cristos a Înviat și la
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
veni vorba de regi și regine, să amintim că amânarea distrugerii muzeului în 1973, cum era prevăzut, s-a datorat tot intervenției unui personaj încoronat. Dacă nu ar fi fost regina unei mici țări din Apus, care să-și exprime tristețea în legătură cu dispariția frumosului muzeu pe care tocmai îl vizitase, acest așezământ cultural ar fi fost nimicit încă de acum zece ani. E drept că intervenția aceasta miraculoasă nu a făcut decât să îndepărteze perspectiva sumbră a distrugerii muzeului cu câțiva
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
Ceaușescu, când o țară întreagă a ajuns să-și plângă nu numai morții, ci însuși traiul de fiecare zi petrecut în temnița comunistă construită de Ceaușescu și neamul său? Niciuna, absolut niciuna! Așa cum există bucurii mincinoase, tot așa există și tristeți mincinoase. Dacă este mare prin ceva, acest Ceaușescu, este tocmai prin harul de actor cu care l a înzestrat natura și pe care i l-a șlefuit politica. Teatrul Național din București a redevenit șantier! După construirea sa și premierea
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
sau de armături speciale că este în interesul Germaniei Federale să-și vândă marfa pentru salam de Sibiu, cât de bun să fie salamul, sau contra unor confecții ieșite din modă acum doi ani, îmi explică domnul Peter, plin de tristețe și de bunăvoință. Politic, îl pot convinge să livreze României pe un credit ceva mai lung decât de obicei, deși un partener spaniol sau indonezian îl plătește în trei luni, cel mult. De , se mai poate vorbi cu guvernul de la
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
internațional recunoscute, sprijinim pe aceia care... ș.a.m.d. Mă frământam în sinea mea, oare n-aș putea fi și eu unul din aceștia? Am fost în mare cumpănă: să-mi las țara și mizeria sau să iau bunăstarea și tristețea desțărării? Am trăit acest coșmar. Prea conștient de sărăcia mea, m-am simțit dezonorat văzând bunăstarea omului simplu occidental, îmbrăcat frumos, sătul, cu fața senină, deschisă, rumenă, dar parcă prea indiferent. Frumusețea străzilor cu vitrine doldora de fructe, multe necunoscute
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
faptă, un supus cu plecăciuni la perechea care l-a înscăunat. E un produs creat în cetatea totală din simplu activist la Secția de propagandă. E fără merite, așa spun ilegaliștii maziliți sau scoși la pensia vieții, care-și trăiesc tristețea idealurilor lor naive. Domnilor, m-am întors acasă, aici e locul meu! Sunt scârbit și de o parte din românii din Occident care, ca să-și întregească familia, se adresează prin emisiunile dvs. cu cereri care abundă în epitete de laudă
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
aflăm într-o lume mult mai apropiată de cea occidentală. O senzație pe care n-o are decât călătorul care parcurge noaptea drumul Deva-Arad-Nădlac-Makó-Seghedin. După un concediu într-un Ardeal mohorât, ne-am întors în RFG cu sufletul plin de tristețe. Nu aveam nicio intenție să scriem postului de radio Europa Liberă despre neajunsurile din România. Însă picătura care a făcut să se reverse paharul a fost jaful la care s-au dedat cei doi milițieni și care au năruit ultimele
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
Absența e un junghi prelungit - odată pe zi, o dată pe săptămână, de mai multe ori... Iar inima e tot mai bătrână - și nici un om nu poate răbda mai mult decât poate răbda un om. Există o cantitate de solitudine, de tristețe, de regret... Cu câtă stângăcie am știut să fim prieteni! Dac-am putea lua totul de la Început... Acum stăm la fereastră ca niște copii și le facem semne prietenoase celor de peste drum. Dar În mijlocul străzii e Oceanul. Sfâșietoare - scrisoarea voastră
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
publică nu Îl interesau deloc. Iau din raft primul volum pe care mi l-a dat, În 1973. Sunt povestiri de atmosferă cehoviană despre oameni simpli și nefericiți, despre singurătate. O pulsație ezitantă și duioasă nimbează, constant, dorul după dragoste, tristețea dureroaselor absențe, amarul pe care Îl degajă lipsa iubirii. Și mereu, Încă din acea carte, lumina prezenței materne, cu acea inefabilă concretețe de sacru și profan. În textul care dă și titlul volumului Întâlnesc - atribuit, firește, personajului narator - următorul fragment
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
să reziști. Și m-a sărutat din nou. Urmele degradate ale harului În puroiul de lașități și frică al epocii care profitase de vulnerabilitatea poetului? Excesul de vocație artistică și excesul fragilității? Vibrația patetică, deznădejdea, bufoneria? În drumul spre casă, tristețea acestor Întrebări nu și-a slăbit nici o clipă strânsoarea umilitoare. După nici un an de la pitoreasca Întâmplare, Nichita a dovedit că, Într-adevăr, nu mai rezista. „Să nu mori, să reziști”... repeta surdina barbară. Umflat și absent, pe catafalc, vinețiu, fardat
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Într-o nouă, modernă, dramatică și dureroasă Cântare a cântărilor, În care Regele cărturar se vede Înlocuit de o vorace și volatilă prințesă poetă. Orfana logodită Logosului Își cheamă perechea, izbăvitorul: „Caută-mă. E dimineața pe lume/ Pământul/ și o tristețe grea ca pământul mă apasă/ Tu Îndepărtează te rog de pe mine cu palmele lopata cu vâsla/ cei doi metri de pământ/ cei doi metri de tristețe/ cei doi metri de stambă ai rochiei mele de sărbătoare”. Iubirea este Înviere, ieșirea
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Logosului Își cheamă perechea, izbăvitorul: „Caută-mă. E dimineața pe lume/ Pământul/ și o tristețe grea ca pământul mă apasă/ Tu Îndepărtează te rog de pe mine cu palmele lopata cu vâsla/ cei doi metri de pământ/ cei doi metri de tristețe/ cei doi metri de stambă ai rochiei mele de sărbătoare”. Iubirea este Înviere, ieșirea din subterana solitudinii, din tenebrele existenței. „Scoate-mă pe brațe afară - pe lume e dimineață - e târziu pentru amândoi este atât de târziu stăm pe muchie
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
de fapt: „Nici măcar nu știu dacă tu mă aștepți”. Versul repetă, oracular, incertitudinea, Înainte de a se limpezi tragic: „Nici măcar nu mai știu dacă tu mai exiști”. Intensitatea trăirii traduce o secretă jubilare, răscumpărare Îndelung așteptată, pe care nici Îndoiala sau tristețea nu o pot submina. Poeta ne Îngăduie să fim martorii exaltării sacrificiale, trăire pătimașă a tensiunii „vizionare”, cum spunea Kafka, „dintre om și destin”. Încheierea poemului („Și poate n-o să ajung/ Sau poate/ dacă-o să ajung voi ajunge târziu
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Captivi până la Primele porți. Vreau să cred că redacția Își va da consimțământul. Stimate domnule Manea, ne purtăm cu toții extrem de greu singurătatea; nu știu ce vă veți fi imaginat despre mine, dar vă asigur că plătesc cu multă suferință și cu multă tristețe felul În care trăiesc. Iată de ce semnele de prietenie pe care mi le-ați trimis mereu au contat foarte mult pentru mine; se pot Îndura mult mai multe când ai siguranța unui spirit fratern. În general, eu sunt un individ
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
de alții, trupurile frânte În corsetele de ghips, dar flămânde de bucurie. Nu este Întâmplător că pe noptiera lui Emanuel se află volumul Leschants de Maldoror de Lautreamont... În care protagonistul Își proiectează, avid, „imprecațiile amare”, adică „tot ce plictiseala, tristețea, visul și frenezia puteau Întruni”... Roman zguduitor, fără a se putea spune cât este „un roman”, Inimi cicatrizate Își amplifică ecourile În jurnalul de sanatoriu, apărut postum, În 1971, prin grija lui Sașa Pană și intitulat Vizuina luminată. Cum observa
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]