11,725 matches
-
care, În Textele Piramidelor, se pune În fața numelui regelui. „Regele Osiris...” este tatăl mitologic mort al regelui mitologic viu identificat cu Horusxe "Horus": faptul că regele este Osiris - regele morților - decurge din faptul că succesorul său l-a Înlocuit pe tron. Acest delicat joc mitologic nu mai subzistă Într-o lume burgheză, iar dacă un burghez devine „Osiris”, acesta este rezultatul unui mecanism care, Între timp, s-a distrus; se ajunge totodată la situația În care orice mort, ca beneficiar al
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ca fiu pe viitorul rege. La Deir el Bahari se spune astfel: „Această tânără despre care vorbești... este mai frumoasă decât orice femeie care a existat pe tot pământul”. Așa a vorbit un zeu venerându-l pe Amonxe "Amon", stăpânul Tronurilor celor Două Pământuri. Acesta luă chipul soțului, al regelui Văii și al Deltei... și o găsi odihnindu-se Între zidurile palatului. Ea se trezi când simți parfumul divin și surâse Maiestății Sale. Și iată, el se apropie repede de ea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În Egipt, a introdus concepte și reguli noi care au pus În funcțiune fermentul vital al epocii imediat următoare, numită ramsidă după numele fondatorului și a personalității care a marcat-o. Este o perioadă care se naște prin accederea la tron a unui bătrân general din provincie, Ramses I și care aduce astfel oficial la putere un reprezentant al noilor forțe din țară În conflict cu forțele tradiționale ale administrației templelor; Ramses este totodată și un personaj care nu este legat
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de centrele tradiționale ale puterii, Memphis și Teba. Prăbușirea centrului Tell el Amarna survenise deja prin reîntoarcerea la Teba a ultimului rege din dinastie anterioară, Tutankamon, care a redat templelor vechile lor prerogative, crescându-le drepturile; acesta a urcat pe tron pe când era copil și a murit Încă tânăr. Nu se punea deci problema unei restaurări formale, deja depășite, așa Încât epoca ramsidă Își poate manifesta liber și din plin concepțiile sale religioase și nu numai. Unul dintre punctele În care se
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Mendes, pentru a cere viață de la stăpânul vieții, pentru a obține regalitatea de la stăpânul acesteia, făcând ceea ce doresc berbecii principi. Maiestatea Sa l-a vizitat pe Berbecul Viu, fiind aceasta prima oară când a vizitat animalele șsacreț de când urcase pe tronul tatălui său... Maiestatea Sa a luat funia de la prora bărcii zeului... cum făcuseră și regii dinaintea sa care au săvârșit, fiecare, ceremonia vizitei după cum era scris... Un asemenea comportament privind o uzanță străină de gândirea greacă, și deja obiect de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
a furtunii, reprezentat ca un vultur cu cap de leu, dorește să intre În posesia lor și spune (tab. I, col. III, 14-17): Vreau să mă fac stăpânul „Tablielor Destinelor”, eu! Vreau să stăpânesc poruncile tuturor zeilor! Îmi voi Întări tronul și voi deveni patronul ștuturorț riturilor! Îi voi conduce pe toți ighighii! În timp ce Enlilxe "Enlil" Își făcea baia de dimineață și lăsase „Tablele Destinelor” pe tron, Împreună cu sceptrul și coroana, maleficul Anzûxe "Anzû" i le fură și zboară În munții
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
fac stăpânul „Tablielor Destinelor”, eu! Vreau să stăpânesc poruncile tuturor zeilor! Îmi voi Întări tronul și voi deveni patronul ștuturorț riturilor! Îi voi conduce pe toți ighighii! În timp ce Enlilxe "Enlil" Își făcea baia de dimineață și lăsase „Tablele Destinelor” pe tron, Împreună cu sceptrul și coroana, maleficul Anzûxe "Anzû" i le fură și zboară În munții la care nu se poate ajunge, provocând tulburare Între zei. Zeul suprem Anuxe "Anu" promite să-i acorde o forță demnă de această Întreprindere zeului care
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
sunt menționate unele divinități: zeul furtuniixe "zeul furtunii", zeul cerului, Tar¿un(t)axe "Tarh~un(t)a"1, protectorul tatălui lui Anitta, Pit¿ana, căruia Anitta Îi consacră cetățile cucerite; ¾almașuitt(a)xe "H~almașuitt(a)", zeiță, personificare a tronului, al cărei nume derivat din hatică Înseamnă „cea pe care se stă”; și, În sfârșit, hitita Șiu(n)aș(um)mi, despre interpretarea căreia, ca apelativ (folosit sau nu ca nume propriu) sau nume propriu, s-a vorbit mult; se
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
divinitate masculină a luminii (Neu, 1974, pp. 116 sqq.). Acest ultim zeu, căruia Anitta Îi recuperează statuia ce fusese răpită inițial de un suveran din cetatea nord-anatoliană Zalpa, de la Mareaxe "Marea" Neagră, Îi oferă lui Anitta cetatea Hattușaș prin zeița tronului. Cele trei divinități, care Îl ajută pe Anitta În acțiunile sale și cărora Anitta le construiește temple În capitala sa, sunt expresia unor culturi diverse, cu siguranță absorbite și reelaborate la nivelul instituției politice. Apoi, faptul că Anitta Își arată
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
capitala hitită. Această informație, precum și exemplul precedent al lui ¾attușili, ne fac să presupunem că Marșuli a adoptat aceeași metodă și În cazul altor cetăți cucerite, ca Alep sau Ebla. Perioada care Începe cu moartea lui Murșili și urcarea pe tron a lui Șuppiluliuma I (Regatul de Mijloc) este caracterizată de retragerea hitiților În teritoriul anatolian. Relativa absență a documentelor din această perioadă măcinată de conflicte interne și răsturnări dinastice ne Împiedică să urmărim În detaliu dezvoltarea gândirii religioase. Totuși, pot
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
¾atepinuxe "H~atepinu", fiica Mării. Mai sunt cunoscute două divinități hatice ale războiului, ale căror funcții nu pot fi diferențiate clar, Wurunkattexe "Wurunkatte" și Șullinkatte; zeița magiei, Kata¿zipurixe "Katah~zipuri", pe care hitiții și luvienii o numesc Kamrușepa; zeița tronului, ¾almașuitt(a)xe "H~almașuitt(a)"; divinitățile protectoare, ¾apantali și Zit¿ariyaxe "Zith~ariya"; divinitățile lumii subterane, Iștuștayaxe "Iștuștaya" și Papayaxe "Papaya", și Lelwanixe "Lelwani", care, În izvoarele hatice, are conotații masculine (Otten, 1950). Alte divinități importante sunt Zilipurixe "Zilipuri
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
datorate statului de unele cetăți și sate. Ritualul festiv prevedea de obicei ceremonii atât Înăuntru, cât și În afara templelor divinităților sărbătorite. Momentele principale ale sărbătorilor erau ofrandele de pâine și băutură pentru zei, libațiile În locurile sacre din templu (altar, tron, vatră, fereastră, Încuietoare), jertfirea animalelor (de cele mai multe ori oi, uneori boi), banchetul ritual, la care participau oficianții, diferite ceremonii de purificare. Ritul central este cel indicat de expresia „regele șsau reginaț bea stând În picioare șsau josț divinitatea XY”, a
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
au ca protagoniști pe rege (e n) și pe regină (m³liktum, foarte activă În cult), sărbătoriți de-a lungul mai multor zile și În cadrul unor procesiuni sacre În regiunea din jurul Eblei, interpretate de unii cercetători ca rituri de succesiune la tron care comportă nunți regale, dar al căror caracter funerar nu poate fi exclus. Mai ales Kura (de origine hurrită) este definit ca „zeu al regelui” și apare ca zeul cel mai popular din Ebla; Împreună cu el, pare să fie În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
religia Siriei În cadrul unei epoci În care ne sunt cunoscute doar tradițiile de pe coastă. Celebrările religioase atestate aici sunt multiple: două liturghii rituale (EZEN) pentru instalarea și consacrarea unor preotese (NIN.DINGIR și maș’artu), sărbătorile zukru și kissu (lit. „tron”, În cinstea diferiților zei) și un complex ritual pentru defuncți; de altfel, există cicluri diverse de oferte sacrificiale În cinstea zeilor, printre care și ritualul pentru „deschiderea porților”, ritualul pentru zeii din ¾atti și un ritual În cinstea unei manifestări
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
terestră și lumea subterană. Între divinitățile care sunt secundare În mituri (dar nu neapărat, minore) trebuie amintit Athar, figură cu trăsături uraniene și războinice, care Încearcă În zadar să-i ia locul lui Baalxe "Baal", dovedindu-se prea mic pentru tronul uriaș potrivit doar zeului dispărut. Urmează apoi zeul-artizan Kotharxe "Kothar"-wa-Khasisxe "Kothar-wa-Khasis" (lit.: „Abil și Ingenios”), care Îi procură lui Baal cele două măciuci magice pentru a-l lovi pe Yamxe "Yam" și Îi construiește splendidul palat. Tot el este
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
un izvor sau o grădină. În numele proprii este adăugat la alte teonime pentru a indica faptul că „soarta” celui care poartă numele respectiv stă În puterea acestui zeu. Poate fi masculin sau feminin și este reprezentat precum Atargatisxe "Atargatis", având tronul susținut de lei, cu funcția de Gad-Tadmorxe "Gad-Tadmor", adică „Soarta Palmirei”. În centrul cultelor secundare, printre divinitățile de origine semită occidentală trebuie amintite și Elqoneraxe "Elqonera" și Shadrafaxe "Shadrafa". Primul teonim, menționat pe o inscripție de pe niște tăblițe, Înseamnă „El
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
conflict de succesiune dinastică, În care oponentul Sethxe "Seth", interpretat de greci ca Typhon (Herodot, II, 144, 2; Plutarh, Despre Isisxe "Isis" și Osiris, 41, 367 D), Îl ucide, Îl masacrează și Îl emasculează pe Osiris, dar fără să obțină tronul. În acest cadru, noțiunile de regalitate și de descendență dinastică, Îmbinate cu motivul mitic al castrării tatălui și al luptei cu monstrul pot depinde, atât pentru mitul grecesc, cât și pentru cel hitit al lui Kumarbi, de niște modele elaborate
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
al V-lea Î.Hr., Hestia este Înlocuită de Dionysosxe "Dionysos". Apoi, la Olimpia, Cronosxe "Cronos", Rheaxe "Rhea" și chiar râul Alfeusxe "Alfeus" Îi Înlocuiesc pe Hefaistos, Demetra și Hestia. Dacă admitem apoi că zeitățile sculptate de Fidias pe soclul tronului lui Zeus de la Olimpia fac aluzie la cei „doisprezece zei”, În acest caz Între ele se numără și Charisxe "Charis", Herakles și Amphitritexe "Amphitrite", având-o, În plus, pe Afrodita ca de a treisprezecea zeitate (Pausanias, V, 11, 8). În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
camillus; cel care Înjunghia animalul: popa, victimarius; gardianul templului: aedituus; cântăreț: tibicen, psaltria. IV. Instrumentele (instrumentum, utensilia, sacra supellex) Iluminare: lumânări, făclii, lămpi cu ulei, focuri cu lemne; unelte pentru gătit, tacâmuri; instrumente de mâncat; obiecte de mobilier (scaune, bănci): tron; draperii (tapetae); casetă pentru oferte: thesaurus. Altar: altar pentru sacrificiile de animale; altar pentru tămâie: foculus. Statuia zeității: simulacrum, signum. V. Material pentru cult Animale pentru jertfe sângeroase (vite mari, mici; după vârstă, culoare, sex; nu se foloseau pești). Plante
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de cult În cetatea sacră Pessinunte, apare deja În secolul al VI-lea Î.Hr. inserată În structurile religioase grecești, atât În Ionia, unde sub profilul iconografic a asumat caracteristicile ce o vor Însoți pe tot parcursul istoriei (așezată pe tron, adesea Înăuntrul unui nàiskos, cu polos și capul acoperit, purtând o tamburină și sceptru, cu un pui de leu pe genunchi sau lângă tron), cât și În patria-mamă și În Occidentul elenizat. Aici, la Locri Epizefiri, numele ei În forma
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
sub profilul iconografic a asumat caracteristicile ce o vor Însoți pe tot parcursul istoriei (așezată pe tron, adesea Înăuntrul unui nàiskos, cu polos și capul acoperit, purtând o tamburină și sceptru, cu un pui de leu pe genunchi sau lângă tron), cât și În patria-mamă și În Occidentul elenizat. Aici, la Locri Epizefiri, numele ei În forma arhaică Qubàlas este atestat Într-un desen din secolul al VI-lea Î.Hr. (Vermaseren, 1977-1989, IV, p. 51, nota 128), iar reprezentările ei
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În același timp, sunt documentate niște practici rituale rezervate unor comunități particulare, ca, de pildă, Attideia, celebrate de orgeoni din Pireu (Vermaseren, 1977-1989, II, pp. 75 sq. nota 262: secolul al III-lea Î.Hr.), În care erau pregătite două tronuri și o kline pentru Cybelexe "Cybele" și perechea ei. Poetul Nicandros (Alexipharmaka, 6-8) amintește, alături de acele thalàmai ale zeiței Rheaxe "Rhea", despre care adnotatorul lămurește că sunt „locuri sacre subterane” În care se depun vires după sângeroasa consacrare a Gallilor
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
mai variate contexte culturale este viziunea onirică evocată de Aristides: contemplând un punct al cerului pe care un tovarăș i-l indica spunând: „Asta este ceea ce numește Platon «Sufletul lumii»”, el Îl vede pe „Asclepiosxe "Asclepios" din Pergam așezat pe tron” (IV, 56). Odată cu Aelius Aristides ne aflăm În fața unui reprezentant ilustru al celui de al doilea sofism, vlăstar al acelei aristocrații provinciale a Asiei Mici care Își păstrează viu orgoliul propriilor rădăcini grecești și Încredințează educației retorice afirmarea și succesul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
rodul unor speculații relativ târzii, cel mult din epoca sasanidă (secolele III-IV d.Hr.), și un fel de manifest al unui program mai degrabă utopic, care Încearcă să rezolve ideologic consecințele concrete și uneori dramatice ale unei dialectici dure Între tron și altar (cf. mai jos, „Religia zoroastriană”, subcapitolul 3.3). Încercarea de a folosi astfel de speculații teologice dintr-o anumită perioadă pentru a explica diferențe și divergențe care apar În documentația referitoare la statutul religiei iraniene Într-o epocă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
antic. Parții au fost zoroastrieni Încă de când, renunțând la rolul de cuceritori ai regiunii nord-orientale a lumii iraniene - Parția -, de la care au Împrumutat și numele, limba și cultura (Henning, 1958, p. 93), predecesorii lor, parnii, au adus dinastia Arsacizilor pe tronul care fusese al Ahemenizilor. Astfel, aceștia au intrat În istoria iranismului (Gnoli, 1989a, pp. 115 sqq.). Izvoarele clasice și iraniene sunt concordante: fie că este vorba despre Tiridat din Armenia, rege și preot (Tacit, Annales, XV, 24), care, În călătoria
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]