117,344 matches
-
-l pândește, Constantin Brâncoveanu răspunde evaziv, făcând referire indirectă la situația critică În care se află: ,,De-am fost bun, rău la domnie,/Dumnezeu singur o știe;/de-am fost mare pre pământ,/Cât-acum de vezi ce sunt.". Prin aceste vorbe, domnitorul Îi sugerează sultanului că puterea pământeasca este vremelnica, făcând astfel, printr-un discurs aluziv, referire la sultanul Însuși, la puterea pe care acesta o deține, vremelnica și ea, cunoscut fiind cât de fulgerător se schimbau puterile În Imperiul Otoman
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Florina-Olimpia Lupiș () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92317]
-
judeca, nu sultanul. Ni se amintește astfel de pasajul biblic În care Iisus le spune acuzatorilor săi că au putere asupra Să doar prin voința lui Dumnezeu. Meșteșugul replicii și intențiile voievodului român nu-i scăpa sultanului cărei reproșează viclenia vorbelor și-i cere ultimativ renunțarea la legea creștineasca În schimbul vieții lui și a fiilor săi. De data aceasta, răspunsul lui Brâncoveanu vine prompt și categoric, refuzând pretențiile sultanului: ,,Facă Dumnezeu ce-o vrea!/ Iar pe toți de ne-ți tăia
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Florina-Olimpia Lupiș () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92317]
-
literare sau morale (Dizidenții apostați sau Manierismul neputinței, denunțând „falsul” autorilor de parabole din anii ’60-’70), portrete (Telefonul, Redactorul), pagini de sociologie a literaturii. Eseistica lui V. se distinge prin aceeași discreție elegantă, de un lirism tandru când e vorba de evocarea copilăriei (Sticla de lampă), sau de o ironie destinsă în textele despre moravurile mai vechi ori mai noi ale scriitorului român. Profunzimea reflecției e, prin urmare, cea dintâi remarcă ce trebuie făcută când vorbim de Aripa grifonului (1980
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290603_a_291932]
-
miez prin epoci diferite, printre personaje ilustre ce s-au perindat pe scena istoriei, O. poate spune cu îndreptățire că știe multe despre prințul de Dania. Aproape totul... Și totuși, între agerime și sminteală, adevăratul Hamlet care o fi ? Printre vorbe poetice, vorbe încărcate de sarcasm, vorbe plonjând în metafizic, scânteiază undeva o esență scutită de rumoarea incongruențelor? Polisemia eroului constituie singurul răspuns. Spectacolul ideii, montat cu o inventivă artă a compoziției, e atașant și prin plăcerea vădită a cuvântului presărat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288533_a_289862]
-
epoci diferite, printre personaje ilustre ce s-au perindat pe scena istoriei, O. poate spune cu îndreptățire că știe multe despre prințul de Dania. Aproape totul... Și totuși, între agerime și sminteală, adevăratul Hamlet care o fi ? Printre vorbe poetice, vorbe încărcate de sarcasm, vorbe plonjând în metafizic, scânteiază undeva o esență scutită de rumoarea incongruențelor? Polisemia eroului constituie singurul răspuns. Spectacolul ideii, montat cu o inventivă artă a compoziției, e atașant și prin plăcerea vădită a cuvântului presărat cu „mirodenii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288533_a_289862]
-
ilustre ce s-au perindat pe scena istoriei, O. poate spune cu îndreptățire că știe multe despre prințul de Dania. Aproape totul... Și totuși, între agerime și sminteală, adevăratul Hamlet care o fi ? Printre vorbe poetice, vorbe încărcate de sarcasm, vorbe plonjând în metafizic, scânteiază undeva o esență scutită de rumoarea incongruențelor? Polisemia eroului constituie singurul răspuns. Spectacolul ideii, montat cu o inventivă artă a compoziției, e atașant și prin plăcerea vădită a cuvântului presărat cu „mirodenii”, ca și prin farmecul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288533_a_289862]
-
personaj care hamletizează este, în Veac de iarnă, Radu, capriciosul moștenitor al tronului, cu juvenilitatea-i teribilă și cu umoarea primejduitor instabilă. Poza nu lipsește din alura acestui june cu alură gânditoare (și el citește dintr-o cărțulie plină de „vorbe” cu temei, și el monologhează despre cele văzute și cele nevăzute), sentențios în glăsuiri, lansând replici de efect, când mai abrupte, de un eliptism ce se vrea epatant, când înflorite meșteșugit. Din aceeași „familie” face parte și nefericitul, neiubitul Dan
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288533_a_289862]
-
mici afluenți ai Arieșului din Apuseni au nume atribuite fondului traco-dacic, și anume Abrudul (de către C. Poghirc și A. Vraciu) și Albacul (de C. Poghirc). În anticul Germisara se recunosc două rădăcini indoeuropene: gherm = cald și sru = a curge; este vorba despre izvoarele calde de la Băile Geoagiu. Și în zona de nisipuri din sudul Olteniei se află o localitate Giormanu, cu izvoare calde, precum și Giorocu, cu foarte puternice izvoare care au servit alimentării cu apă a Craiovei. Cuvântul de origine indoeuropeană
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
dunărean dintre Carsium (Hîrșova) și Troesmis (Turcoaia), vechiul curs al Dunării se numește Băroi, preluat desigur din Beroe. În Dacia Romană s-au identificat cel puțin trei localități cu caracter balnear, în general denumite de romani prin apelativul Aquae. Este vorba mai întîi de importantele băi de la Ad Mediam (Herculane) patronate de Hercule Salutifer, cu ape termale. Sunt apoi, în plină câmpie olteană, identificate pe teritoriul satului Cioroiu (Ciuroi - izvor puternic), cele numite în antichitate Aquae Daciae Inferioris. Aveau o fortificație
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
Cioroiu (Ciuroi - izvor puternic), cele numite în antichitate Aquae Daciae Inferioris. Aveau o fortificație, un templu, terme și o villa rustica - o fermă agricolă. Iar în harta lui Ptolemeu, deasupra izvoarelor Jiului (Rabon), este marcat Hydata id est Aquae. Este vorba despre băile de la Călan, cu apă termală ivindu-se dintr-o stâncă scobită ca un bazin natural; de la Aquae Callidae la Călan. Acest bazin cu apă termală este reprezentat, se pare, după unele interpretări, și într-una din scenele de pe
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
tremurau, Omulețul a înțeles mai bine cum face Apa care Curge să se apropie de coada Apei care Dă Nori. Întors la peștera tribului, cu gura ei pe peretele de stâncă de deasupra Apei Mari, i-a povestit Vrăjitorului, cu vorbe multe, ceea ce văzuse. Înțelegând acesta că i se dezvăluise Ucenicului ceea ce el așteptase și pândise toată viața, a socotit că a venit vremea să-l facă cunoscut tribului ca urmaș al său. Seara, când toți cei de pe afară s-au
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
de la Universitatea din Madrid, nu este cu nimic original. Literatura, afirmă el în cursul inaugural ținut la Universitatea din Iași în 1869, este o expresie fidelă a stărilor sociale într-o epocă determinată. Istoricul literar trebuie să țină seama de „vorbă”, de „idee” și mai ales de „operă”, care reprezintă „armonizarea” primelor două; în exercițiul său are nevoie de cunoștințe vaste, din domenii înrudite (filologie, filosofie, istorie), căci fără acestea nu este posibil studiul operei literare și nici stabilirea valorii estetice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290593_a_291922]
-
intestinal 2. Absorbția la diferite nivele (litri/zi): duoden și jejun 4,0; ileon 3,5; colon 1,5. 8.5. Absorbția electroliților Când conținutul luminal este hipoton, apa cu electroliți și alte substanțe dizolvate pătrunde prin spațiile intercelulare; este vorba de fenomenul de atracție a solventului. Sodiul Zilnic pătrund în tractul gastro intestinal 25 35 g de Na+, din care 5 8 g de origine alimentară și restul din diverse secreții digestive; numai 0,5 % se pierde prin fecale. In
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
ideea de homeostazie este conceptul de echilibru. Pentru a menține homeostazia, aportul unei substanțe ingerate sau generate metabolic trebuie să fie riguros egal, pe perioade mai lungi de timp, cu ieșirile din aceeași substanță. Când aportul depășește eliminările, atunci este vorba de un dezechilibru pozitiv, iar când pierderile depășesc aportul este vorba de un dezechilibru negativ. 26.1. Compartimente hidrice ale organismului Apa este constituentul major al tuturor componentelor organismului. Cantitatea totală de apă corporală este în medie de aproximativ 60
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
aportul unei substanțe ingerate sau generate metabolic trebuie să fie riguros egal, pe perioade mai lungi de timp, cu ieșirile din aceeași substanță. Când aportul depășește eliminările, atunci este vorba de un dezechilibru pozitiv, iar când pierderile depășesc aportul este vorba de un dezechilibru negativ. 26.1. Compartimente hidrice ale organismului Apa este constituentul major al tuturor componentelor organismului. Cantitatea totală de apă corporală este în medie de aproximativ 60% din greutatea corporală la bărbații adulți și aproximativ 50% la femeile
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
ci se combină cu bicarbonatul filtrat la nivel glomerular, se transformă în acid carbonic, disociază în apă și CO2, care vor difuza înapoi în celulă și vor fi folosiți pentru un alt ciclu de generare a protonilor. Deci, nu este vorba de o reală reabsorbție, de vreme ce bicarbonatul ce apare în plasma peritubulară nu este același care a fost filtrat, dar principial, se produce o îndepărtare a ionilor bicarbonat din urină. În condiții normale, rinichii reabsorb tot bicarbonatul filtrat glomerular prin această
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
evapotranspirație. Aproximativ 90% din apa din atmosferă provine din evaporație și numai 10% din evapotranspirație. · Advecția este procesul de transfer al unei proprietăți atmosferice (căldură, frig, umiditate, vorticitate) prin mișcarea orizontală a masei de aer. În cazul circuitului apei este vorba despre procesul de mișcare a apei în stare solidă, lichidă sau gazoasă prin atmosferă. Fără advecție, apa evaporată de pe suprafața oceanelor nu s-ar putea deplasa pentru a ajunge deasupra uscatului unde să producă precipitații. · Condensarea este procesul prin care
APA-SURSA VIEŢII by HRISCU GINA LILI [Corola-publishinghouse/Science/267_a_501]
-
dimenisuni, plante acvatice, vegetația terestră riverană, substrat etc. Mediul acvatic este destul de străin omului, care de regulă are o imagine foarte simplistă și parțială cu privire la viața acvatică. El se gândește la pești, eventual alge, meduze, scoici (mai ales dacă e vorba de mare), iar despre bacterii se gândește că e o nedorită poluare. În realitate în ape există o imensă diversitate de plante și animale. Cel mai mare animal de pe Terra e balena albastră, și specile de pești sunt extrem de multe
APA-SURSA VIEŢII by HRISCU GINA LILI [Corola-publishinghouse/Science/267_a_501]
-
hotărâtor În istoria Occidentului, și anume raportul acestei tradiții aparte cu celelalte tradiții religioase, În locurile În care, după cum ne arată cazul noilor mișcări religioase la nivel etnic, tratate În ultimul volum, acest raport a devenit fapt istoric concret. Este vorba, de altfel, despre o alegere care nu Înseamnă Închidere și nici nu determină excluderi, cu atât mai mult cu cât alături de tradiția iudeo-creștină există un volum dedicat religiilor Extremului Orient, mai ales hinduismului și budismului Împreună cu ramificațiile lor complexe și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
este redus la Lumea Veche și, cel mult, Australia, pentru că Americile au fost - până la proba contrarie - atinse de om doar mai târziu. Este oare autentică apariția bruscă și târzie a comportamentului religios? După părerea noastră, această impresie este iluzorie: este vorba doar despre Începuturile vizibilității arheologice, În timp ce zorii preocupărilor și gândirii se ascund În vremuri mai Îndepărtate. De altfel, probele arheologice ne condiționează. Ar trebui să poată fi surprinse cel puțin momentele și locurile În care „anomaliile” de un anumit tip
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
un copil, poate contemporan, avea lângă el obiecte funerare (peștera de la Starosel’e, Crimeea), În timp ce altul, În Uzbekistan, a fost Îngropat Împreună cu șase coarne de țap sălbatic, așezate de jur Împrejur, Într-o peșteră la mare altitudine. Să fi fost vorba de Întâmplare sau de trofee? Și dacă sunt trofee, ar putea face aluzie la „spirite” ale animalelor? Fără Îndoială, nu se poate vorbi de Întâmplare În cazul La Ferrassie (Dordogna, Franța), unde un cimitir primitiv a luat ființă acum 70
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
din diferite părți ale Lumii Vechi, și alte date revelatorii. De exemplu, lumea musteriană, ale cărei zone sărace În tradiții funerare se dovedesc a fi pline de indicii primordiale Începând cu cel puțin 100 000 de ani În urmă. Este vorba despre acțiuni deosebite În ceea ce privește elementele naturale: pigmenți și pietre colorate, obiecte cu forme neobișnuite și sugestive, cum ar fi cochilii, fosile, minerale, pietre de râu. Aceste obiecte sunt adunate, purtate, folosite În intimitate sau În grup; când este cazul, se
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
s-a descoperit de curând. În Europa, unde se preferă să se vorbească despre paleoliticul superior sau despre leptolitic, acest stadiu Începe, În funcție de regiune, intre 40 000 și 35 000 de ani Î.Hr., iar cercetătorii Încă discută dacă este vorba de o evoluție indigenă sau de o imigrare a unor popoare și tipuri fizice exotice. Avem de-a face cu evoluții intermitente În liniile deja cunoscute, cu o multitudine de inovații mărunte regionale și locale. În același timp, asistăm chiar
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
fiecărei grote reflectă un plan unitar, o execuție În Întregime programată. Această ipoteză constituie ceea ce numim „un mare sistem”, primul și cel mai vechi din seria de trei despre care vom vorbi (celelalte două se referă la societăți postpaleolitice). Este vorba În toate cazurile despre teorii arheologice bine articulate, ambițioase, bazate pe o mare cantitate de date, cu ajutorul cărora cercetătorii moderni au considerat, până acum, că vor putea descrie, În mod organic, amplu și durabil, sistemele religioase ale populațiilor și epocii
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Acest obicei ne duce cu mintea la legături, de altfel imposibile, cu leptoliticul european, cu atât mai mult cu cât Înhumarea coexista cu episoade de incinerare, rezervată poate femeilor, după cum În Moravia, la aceeași dată, incinerarea era rezervată copiilor: este vorba despre cele mai vechi cazuri de incinerare cunoscute. S-au găsit dovezi că, douăzeci de mii de ani mai târziu, În Australia, se practica deformarea artificială a capului. E posibil să fi fost implicată religiozitatea. În Orientul Apropiat, cu 12
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]