KorAP: Find »[drukola/base=vorbă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...4661 4662 4663 ...4694 >

117,344 matches

Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330

a stirpei, cunoaștere legată de apartenența la clan În cadrul unor societăți de tip „segmentar”. Într-un asemenea cadru se afirmă o formă aparte de religie a strămoșilor și, odată cu aceasta, atrage atenția și grija foarte răspândită pentru fecunditatea feminină. Este vorba despre o epocă a cărei amintire a fost celebrată ca un ecou mitic În textele chineze antice: de exemplu, erou străvechi, Shen-Nong i-a Învățat pe oameni agricultura pe când „aceștia trăiau folosindu-se de cerbi” și „aveau grijă de mame

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
ale fecundității, alături de statuete feminine (dogu) și pietre falice (sekibo), altoite pe vechea religiozitate paleolitică, șamanică a vânătorilor și pescarilor nordici. Între timp, o extraordinară provincie religioasă ia naștere În mileniul al V-lea În extremitatea occidentală a Eurasiei. Este vorba despre Europa megaliților, primele mari monumente din lume: Încăperi mortuare sub movile, construcții imense sau dolmene, pietre enorme Înfipte În pământ sau menhir. Fenomenul s-a născut din aculturația neolitică a populațiilor epipaleolitice, numeroase din zona accidentată (incluzând și insulele

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
coincide cu afirmarea unuia sau a mai multor zei masculini (cerești sau htonieni) și a societăților patriarhale și războinice. Acest model a fost folosit de unii arheologi, care l-au văzut reprodus exact În culturile calcolitice din stepele ruse. Este vorba despre culturi În aparență pastorale care au În comun noua tradiție funerară a tumulilor funerari - kurgan (cca 4 500-2 800 Î.Hr.). Adepții originii „stepice” a indo-europenilor susțin că acești nomazi au invadat fizic restul Europei - În trei valuri, conform

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
specializați În vindecarea mușcăturilor veninoase; exemplele pot continua În ceea ce privește examinarea valorilor pe care le are orice ființă. Un alt grup de divinități este legat - unele de la origine, altele În timpul procesului de dezvoltare a personalității lor - de lumea de dincolo. Este vorba despre zeii cărora le este Încredințată mai ales grija trupurilor defuncților, ca Anubisxe "Anubis", căruia i se atribuie inventarea practicii mumificării, sau zeița „Apus” (regiunea În care apune soarele și se Îngroapă morții) sau Khentamentiuxe "Khentamentyu", „Celxe "Cel"-care-domnește-peste-apuseni”, sau

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
că majoritatea zeilor apar cu capete de animale (Khnumxe "Khnum" are cap de berbec, Horusxe "Horus", de șoim, Thotxe "Thot", de ibis, Sekhmetxe "Sekhmet", are cap de leoaică, Hathorxe "Hathor" are urechi de junincă etc.). În acest caz nu este vorba atât despre reprezentări ale divinității, cât mai ales despre figurări care trebuie să descrie calitățile zeului prin intermediul Însușirilor care sunt atribuite animalelor respective: Khnum, cel care fertilizează, arată „ca” un berbec; Anubis, zeul cimitirelor este „ca” un șacal; Horus, zeul

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
ofrandă perfectă. 2. EPOCA ARHAICĂTC "2. EPOCA ARHAICĂ" Singura mărturie din epoca străveche este reprezentată de vestigiile arheologice, dacă nu se dorește - oarecum arbitrar - să se descopere În acea perioadă unele concepte și mituri cunoscute În vremuri mai târzii. Este vorba În special despre obiectele din morminte care pun În evidență credințe funerare destul de semnificative: proviziile puse În morminte demonstrează credința Într-o formă de supraviețuire; poziția ghemuită a corpului se pretează la diferite interpretări (de la cea mai simplă - economisirea spațiului

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
pare a fi anterioară concepțiilor care, În Egiptul antic, pun lumea de dincolo În relație cu călătoria nocturnă a zeului solar. Dar chiar și din afara mormintelor ne-au parvenit elemente care fac să se Întrevadă zei și culte caracteristice. Este vorba despre reprezentările edificiilor templiere și, În epoca istorică, despre imaginile legate În mod regulat de anumite figuri divine ale edificiilor, care devin aproape simboluri ale acestora și care nu au nici o legătură cu arhitectura egipteană clasică a templelor. Astfel, Sobekxe

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
piramida cu trepte a lui Djeser de la Saqqara. În istoria Egiptului, aceasta marchează atât Încheierea unei epoci, cât și Începutul epocii următoare: modifică structura mormântului regal (construit din piatră În loc de cărămizi nearse) care se Încarcă cu simboluri și semnificații. Este vorba despre o mare incintă, toată din calcar, o reproducere clară a „Zidului Alb”, numele oficial al Memphisului (care, În epoca greacă, se numea Leukon Teikhos). În interiorul acestei construcții, care este un transfer simbolic al structurii urbane a capitalei, se află

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
trebuie să ne mulțumim cu presupuneri, Încercând să devenim conștienți de bogăția acestor valori În lumea de atunci. 3. PIRAMIDELETC "3. PIRAMIDELE" Prima noastră experiență directă cu lumea religioasă egipteană este constituită de așa-zisele Texte ale Piramidelor 1. Este vorba despre un ansamblu de formule rituale, sculptate pe pereți În interiorul mormintelor ultimului rege din dinastia a V-a, ale regilor din dinastia a VI-a și ale unor regine care au trăit Între 2 350-2 100 Î.Hr. Ne aflăm

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Păzește-te de leu!”. Iese cel căruia i s-a poruncit: „Păzește-te de leu!”, a ieșit (regele) Onnos din urciorul său după ce și-a petrecut noaptea În urciorul său. (294) Mai pot fi amintite și alte cazuri, dar este vorba despre frânturi care sunt comprehensibile doar pentru cei care cunosc deja subiectul și, prin urmare, aproape inaccesibile nouă; putem doar să intuim că aceste divinități nu trăiesc Într-o lume superioară, speculativă, ci sunt legate Între ele prin relații multiple

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
propriu-zise și spațiul destinat adunărilor festive și celebrărilor. Destinațiile spațiilor reies din observațiile arheologice, dar și din reprezentările care acoperă pereții accesibili. Unele dintre ele ilustrează Însuflețirea vitală a naturii, rodul intervenției soarelui În lumea plantelor și a animalelor: este vorba despre așa-zisele „Săli ale Anotimpurilor”2, ce conțin splendide reprezentări ale vieții din vale și din deșert. Altele ilustrează o anumită sărbătoare, „jubileul” (sărbătoarea sed) suveranului, despre care am văzut deja că a inspirat o parte din structurile legate

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
și le este, Într-un fel sau altul, „fiu”. Religia celorlalți membri ai societății se explică, aparent, prin adaptarea la voința divină care intră În istoria cotidiană ca voință a regelui. Ceea ce rămâne din literatura timpului confirmă această situație. Este vorba despre cărți de Înțelepciune, adică Învățături lăsate de părinți vestiți pentru cariera lor fiilor care trebuie să le ducă mai departe gloria 3. Fără a intra mai adânc În temele pe care aceste Învățături le propun, le putem totuși sublinia

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
astfel de formule care sunt adesea dotate scolastic cu un titlu care, ca În cazul unui „reunirea cu propria familie Dincolo”, au mai degrabă un aspect burghez față de destinul unic În lumea de „dincolo”, revendicat constant În formulele regale. Este vorba despre banalizarea unui complex mitologic și ritual exclusiv. Ipuwer spusese: „Secretele regelui Deltei și Văii au fost dezvăluite” și „Taina Piramidelor a fost violată” și deplângea aceste farse publice a ceea ce fusese o prerogativă regală. Dar dacă este o profanare

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
amândoi Îi vede „șezând Împreună”. Acestei simplificări și Înghețări a religiei oficiale i se opune Înflorirea unor culte noi care se celebrează În sanctuare mici sau În case particulare și care dau oamenilor sentimentul unei comuniuni zilnice cu divinul. Este vorba, În principal, despre divinități protectoare și apotropaice, precum piticul grotesc Besxe "Bes" sau zeița hipopotam Thoerisxe "Thoeris" („cea Mare”), protectoarea femeilor Însărcinate; de asemenea, există și divinități locale, ca Meretseger, o zeiță cobră din necropola tebană, adorată Într-o peșteră

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
este și zeul salvator prin care se prevestește, iar Împreună cu Osiris și familia acestuia, Isisxe "Isis" și Horusxe "Horus"-copil (Harpocratexe "Harpocrate") constituie panteonul egiptean tipic, În care oamenii se Încred și care face inimile să bată. Și nu este vorba despre o limitare la Egipt: Într-adevăr, din Valea Nilului apare un cult care se maturizează și se transformă la contactul cu restul lumii mediteraneene Într-un mister complex - misterele zeiței Isis - care a dat pace și speranță (dar și

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
pe mama sa, Pământul, tot pentru a obține puterea asupra cetății Dunnu). Textul continuă În mod asemănător cu alte perechi divine, până la cea de-a șaptea. c) „En¿ma eliș” Celxe "Cel" de-al doilea text este foarte cunoscut. Este vorba despre vestitul mit babilonian al lui En¿ma eliș („Când sus”), care poate fi datat la sfârșxe "Marduk"itul mileniului al II-lea Î.Hr. Mitul mai poartă și titlul de „Poemul creației” sau alte titluri asemănătoare, pentru că acesta povestește

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
asșs" Mitologia babiloniană, reprezentată În mod special de mitul babilonian antic (cca sec. XVIII Î.Hr.) al lui Atra¿asșsxe "Atrah~asșs", descoperit abia În 1965, s-a pronunțat În mod clar și asupra vieții zeilor Înainte de crearea omului. Este vorba, mai exact, de zeii cerești, despre care se vorbește Într-un limbaj cu un caracter pronunțat antropomorf. Această Întreprindere este conștientizată de autor, având În vedere că ea Începe cu: „Pe vremea când zeii erau om”, prin aceasta, Înțelegându-se

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Ennughixe "Ennughi", prim-ministru. Se ajunge chiar la atribuirea, prin tragere la sorți, a reședințelor: cerul este al lui Anumxe "Anum"; pământul, al lui Enlilxe "Enlil"; Apsûxe "Apsû", adică regatul apelor dulci subterane, revine zeului Înțelepciunii Enkixe "Enki"/Ea. Este vorba aici despre cele trei divinități care alcătuiesc triada cosmică (cf. subcapitolul 4.5). Ighighixe "Ighighi" se ocupă de munca grea, cu care au fost Însărcinați, sub supravegherea lui Ninurtaxe "Ninurta", pentru o perioadă Îndelungată, dar neprecizabilă din cauza textului corupt (tab

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
tradiția sumeriană, poartă numele de Ziusudraxe "Ziusudra", iar În cea akkadiană Utnapistim (la fel ca În poemul nostru) sau Atrahsșs (În poemul omonim)1. Eroul potopului este nemuritor și se află pe o insulă Îndepărtată și misterioasă, ferit moarte. Este vorba despre o excepție mitologică singuralră care, prin Însăși existența ei, subliniază realitatea tristă a legii contrare. Iar autorul anonim al epopeii Ghilgameș se agață de aceasta pentru a o Înfățișa ca atare, prezentându-l pe eroul epopeii ca pe un

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
ajungă la Utnapiștimxe "Utnapiștim", căruia Îi pune o Întrebare clară (XI, 7): Spune-mi cum ai intrat În adunarea zeilor și ai obținut viața șfără de moarteț? Utnapiștimxe "Utnapiștim" nu poate să răspundă la Întrebare atât de gravă, pentru că este vorba despre un secret divin. Astfel Încât, după ce i-a povestit amănunțit potopul și ceea ce a văzut cu ochii săi și după ce i-xe " Ghilgameș"a explicat că la sfârșitul acestuia, el și soția sa au fost „făcuți asemenea celorlalți zei” și au

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Învățăturilor oferite cu iubire de către tatăl său Ea. Ba mai mult, Anu ajunge să Îi ofere „pâinea și apa vieții”, care l-ar fi făcut nemuritor. Dar Adapa, urmând până la capăt Învățăturile tatălui său, temându-se că ar putea fi vorba despre „pâinea și apa morții”, refuză oferta și, odată cu aceasta, și nemurirea. Pentru că nu se poate crede că zeul Înțelepciunii ar fi făcut o asemenea greșeală, sfătuindu-l rău pe fiul său să fie prevăzător și să nu accepte nici un

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
izvoare cu precădere sumeriene, să dăm un răspuns adecvat la două probleme care se dovedesc a fi foarte legate una de alta. Răspunsul este următorul: zeița nu a putut părăsi infernul fără să plătească, ci a lăsat un Înlocuitor: este vorba despre eroul divin Dumuzixe "Dumuzi" (În akkadiană Tammuzxe "Tammuz", apropiat de Adonisxe "Adonis"), cunoscut din diferite izvoare ca iubit și soț al zeiței Inanna/Iștarxe "Iștar", prezentat uneori și ca rege În Uruk. Inanna/Iștarxe "Iștar" este deci Înlocuită de

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
cu vitalitatea sa. a) Atrahasșs - Conform mitului deja menționat al lui Atra¿asșsxe "Atrah~asșs" (tab. I, 223 sqq.), pentru a crea omul și pentru a-l Înnobila cu o parte „spirituală” (edimmu sau eÚemmu), este ucis un zeu. Este vorba despre un zeu important, din moment ce este numit „dotat cu inteligență”. Lectura numelui său este discutabilă: „WE-e-ilaxe "WE-e-ila"” sau „PE-e-ilaxe "PE-e-ila"” sau, mai simplu, „zeul WE/PExe "WE/PE"” ori alte forme asemănătoare. Se spune că sângele și carnea acestui zeu

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
amestec de sânge, vreau să fac un schelet, vreau să realizez primul născut șlullûxe "lullû"ț: numele său va fi „om” șam¶luț. Vreau să creez lullûxe "lullû", am¶lu. Și În acest mit, zeul ucis este unul important: este vorba despre Kinguxe "Kingu", căpetenia armatei lui Ti³matxe "Tia>mat". În cazul de față se poate admite că Kingu a fost ales pentru că era deja condamnat la moarte, fiindcă fusese Înfrânt de Mardukxe "Marduk" și se făcuse vinovat, ținându-i partea

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Învingători. Trebuie totuși să reținem că, În cazul acestei alegeri, un criteriu decisiv a fost importanța figurii lui Kingu. c. Mitul KAR-4 - Și un al treilea mit mesopotamian afirmă că omul a fost creat din lut și sânge divin. Este vorba despre mitul care ne-a fost transmis de textul KAR-4, un mit bilingv sumero-akkadian provenit din biblioteca din Assurxe "Assur". Acesta este evident legat de tradiția babiloniană exprimată În celelalte două mituri. În cazul mitului KAR-4, se afirmă că sângele

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]