119,707 matches
-
trei fii al lui Alexandru au fost înnobilați sub titlul de cavaler de Iosif al II-lea, Împărat al Sfanțului Imperiu Român la data de 17 februarie 1788 (Ritter von Wassilko) și înmatriculați la 17 septembrie al anului. Cei trei fii au fost: Iordachi baron Wassilko de Serecki (1795-1861), fiul lui Vasile, însurat la 15 noiembrie 1826 în Rohozna cu Pulcheria de Calmuțchi (n. 3. noiembrie 1811, Rohozna - d. 22 august 1896, Castelul Berhomet), purtător al Ordinul Coroanei de Fier de
Familia Wassilko de Serecki () [Corola-website/Science/330904_a_332233]
-
titlul de cavaler de Iosif al II-lea, Împărat al Sfanțului Imperiu Român la data de 17 februarie 1788 (Ritter von Wassilko) și înmatriculați la 17 septembrie al anului. Cei trei fii au fost: Iordachi baron Wassilko de Serecki (1795-1861), fiul lui Vasile, însurat la 15 noiembrie 1826 în Rohozna cu Pulcheria de Calmuțchi (n. 3. noiembrie 1811, Rohozna - d. 22 august 1896, Castelul Berhomet), purtător al Ordinul Coroanei de Fier de clasa a doua, a obținut titlul de baron cu
Familia Wassilko de Serecki () [Corola-website/Science/330904_a_332233]
-
înființarea Camerei Superioare a imperiului austriac, la 18 aprilie 1861, a fost numit mebru pe viață a acestei camere. El a fost din ziua fundației la 18 aprilie 1861 membru al Camerei Superioare al imperiului austriac. Iordachi a avut patru fii și trei fiice. Alexandru baron Wassilko de Serecki, căsătorit cu Ecaterina de Flondor (1843-1920), a fost singurul, care a avut la rândul lui copii. El a fost politician austro-român, membru al Camerei Superioare al imperiului austriac și căpitan (mareșal) al
Familia Wassilko de Serecki () [Corola-website/Science/330904_a_332233]
-
Wassilko de Serecki, căsătorit cu Ecaterina de Flondor (1843-1920), a fost singurul, care a avut la rândul lui copii. El a fost politician austro-român, membru al Camerei Superioare al imperiului austriac și căpitan (mareșal) al Ducatului Bucovinei 1870-1871 și 1884-1892. Fiii lui au fost: Pe 19 decembrie 1905 cei patru frați au fost numiți cămărari al imperiului, apoi "conți Wassilko von Serecki" în actul de nobilare la 29 august 1918 (diplomă de la 19 octombrie al anului) de către Carol I al Austriei
Familia Wassilko de Serecki () [Corola-website/Science/330904_a_332233]
-
(30 octombrie 1327 - 18 septembrie 1345), a fost primul soț al Ioanei I de Neapole, fiul lui Carol I al Ungariei și fratele lui Ludovic I al Ungariei. Andrei a fost al doilea fiu supraviețuitor al regelui Carol I al Ungariei și a celei de-a treia soție, Elisabeta de Polonia. El a fost logodit în
Andrei de Ungaria, Duce de Calabria () [Corola-website/Science/330924_a_332253]
-
(30 octombrie 1327 - 18 septembrie 1345), a fost primul soț al Ioanei I de Neapole, fiul lui Carol I al Ungariei și fratele lui Ludovic I al Ungariei. Andrei a fost al doilea fiu supraviețuitor al regelui Carol I al Ungariei și a celei de-a treia soție, Elisabeta de Polonia. El a fost logodit în 1334 cu verișoara sa, Ioana I de Neapole, nepoata și moștenitoarea regelui Robert de Neapole. Tatăl lui Andrei
Andrei de Ungaria, Duce de Calabria () [Corola-website/Science/330924_a_332253]
-
din cauza temerilor legate de invazia iminentă din Sicilia, s-a considerat că un moștenitor în vârstă de șapte ani ar fi prea riscant și nu ar fi în măsură să dețină invazia departe de țară. Tronul a fost oferit următorului fiu al lui Carol al II-lea al Neapolelui, Ludovic, ânsă după ce acesta a refuzat din motive religioase i s-a oferit ulterior lui Robert. Pentru a-l recompensa pe tatăl lui Andrei, Carol al II-lea de Neapole a decis
Andrei de Ungaria, Duce de Calabria () [Corola-website/Science/330924_a_332253]
-
Andrei i-a scris mamei sale, Elisabeta, că va fugi în curând din împărăție. Ea a intervenit și a făcut o vizită de stat, înainte de a reveni în Ungaria, mituindu-l pe Papă să schimbe testamentul și să permită încoronarea fiului ei. Andrei a primit un inel de la mama sa care trebuia să-l protejeze de la moartea prin otravă sau prin sabie, apoi s-a întors cu un sentiment de nesiguranță în Ungaria. Auzind de inversarea Papei, un grup de conspiratori
Andrei de Ungaria, Duce de Calabria () [Corola-website/Science/330924_a_332253]
-
ani mai târziu, o rudă de-a lui Ludovic, Carol al III-lea de Neapole, a asasinat-o pe Ioana cu ajutorul maghiarilor. Ea a fost căsătorită de trei ori după moartea lui Andrei. Andrei și Ioana au avut împreună un fiu, Carol Martel (Napoli, 25 decembrie 1345 - 10 mai 1348), care a murit în Ungaria.
Andrei de Ungaria, Duce de Calabria () [Corola-website/Science/330924_a_332253]
-
Casei Capețiene de Anjou care a domnit ca rege în Neapole, a fost Conte de Provența și Forcalquier și Prinț de Taranto. Un membru al Casei Capețiene de Anjou, Ludovic s-a născut în Napoli, ca cel de-al doilea fiu a lui Filip I, Prinț de Taranto și a Caterinei de Valois. El a fost vărul primar a reginei Ioana I de Neapole și a primului ei soț, Andrei de Ungaria, Duce de Calabria. Fratele mai mare a lui Ludovic
Ludovic I de Neapole () [Corola-website/Science/330927_a_332256]
-
scriitor, istoric, filosof și politician în Emiratul Granadei. S-a născut la 16 noiembrie 1313 în Loja, în apropiere de Granada. A fost cel mai vestit scriitor din Granada, și ultimul mare intelectual, scriitor și om politic din Spania musulmană. Fiul unui oficial al curții regelui din Granada, s-a născut dintr-o familie de origine arabă din Yemen și a primit o excelentă educație. A fost vizir la curtea lui Yusuf I între anii 1349-1354 și a continuat să ocupe
Ibn al-Khatib () [Corola-website/Science/330925_a_332254]
-
regelui din Granada, s-a născut dintr-o familie de origine arabă din Yemen și a primit o excelentă educație. A fost vizir la curtea lui Yusuf I între anii 1349-1354 și a continuat să ocupe această funcție sub conducerea fiului lui Yusuf I, Muhammad al V-lea. Datorită unei epidemii de ciumă care a cuprins Andaluzia în 1348, a fost cel care a utilizat pentru prima dată termenul de contagiune și a recomandat izolarea bolnavilor, descriind totodată cu exactitate dezvoltarea
Ibn al-Khatib () [Corola-website/Science/330925_a_332254]
-
Yakup Kardi Karaosmanoğlu (n. 7 martie 1889, Cairo - d. 13 decembrie 1974, Ankara) a fost un romancier turc, gazetar, poet și diplomat A venit pe lume în anul 1889, si este fiul lui Abdülkadir Bey, membru al unei familii renumite din Manisa și apropiat al lui Kavalalı Ibrahim Pasă alături de care se mută în Cairo, și al lui Ikbal Hanim, pe care o cunoaște la conacul Pasei. Din pricina decesului lui Ibrahim Pasă
Yakup Kadri Karaosmanoglu () [Corola-website/Science/330930_a_332259]
-
germană/original: Jordaki Freiherr Wassilko von Serecki (n. 4 martie 1795, Berhomet pe Sirete - d. 6 noiembrie 1861, tot acolo), a fost mare moșier bucovinean, politician româno-austriac, membru al Parlamentului Imperial, și apoi al Camerei Superioare ("Herrenhaus") a imperiului austriac. Fiul lui Vasile cavaler de Wassilko (1761-1825) și al Anastasiei de Ilschi (1767-1842) a fost educat de profesori particulari la Berhomet. După moartea tatălui său, Iordachi a administrat posesiunile moștenite și a început să se angajeze politic. În 1837 a dat
Iordachi Wassilko de Serecki () [Corola-website/Science/330932_a_332261]
-
familii boierești din Bucovina - începând cu Mic Albu, boier descălecător din Maramureș - membrii ei deținând dregătorii încă din secolul al XVI-lea. Ioan Flondor (1710-1784), vornic de Câmpulung Rusesc, strămoșul tuturor Flondorenilor din Bucovina a avut patru fiice și trei fii, care au format trei linii genealogice. El a izvorât dintr-a treia ramură care a fost fondată de stră-stră-bunicul său, tot cu numele Constantin. Prin Dimitrie și Nicolae, fiii săi, linia s-a divizat din nou în două părți. Străbunicul
Constantin de Flondor () [Corola-website/Science/330916_a_332245]
-
strămoșul tuturor Flondorenilor din Bucovina a avut patru fiice și trei fii, care au format trei linii genealogice. El a izvorât dintr-a treia ramură care a fost fondată de stră-stră-bunicul său, tot cu numele Constantin. Prin Dimitrie și Nicolae, fiii săi, linia s-a divizat din nou în două părți. Străbunicul viitorului diplomat, Nicolae, a moștenit Storojinețul. Gheorghe, fiul acestui Nicolae, a fost tatăl dirijorului și compozitorului Tudor cavaler de Flondor. Tudor (1862-1908) în sfârșit, căsătorit cu Maria Ciuntu (1865-1950
Constantin de Flondor () [Corola-website/Science/330916_a_332245]
-
a izvorât dintr-a treia ramură care a fost fondată de stră-stră-bunicul său, tot cu numele Constantin. Prin Dimitrie și Nicolae, fiii săi, linia s-a divizat din nou în două părți. Străbunicul viitorului diplomat, Nicolae, a moștenit Storojinețul. Gheorghe, fiul acestui Nicolae, a fost tatăl dirijorului și compozitorului Tudor cavaler de Flondor. Tudor (1862-1908) în sfârșit, căsătorit cu Maria Ciuntu (1865-1950), a fost părintele lui Constantin. Ultimul rezident regal al Bucovinei, Gheorghe Flondor a fost fratele cel mai tanăr al
Constantin de Flondor () [Corola-website/Science/330916_a_332245]
-
-lea „Tezer yahut Abdurrahman-i salis” (1880), Libertate (1913), Turban (1916), Sardanapal (1917), Abdullah Uș-sagir (1917), Remușcările lui Soliman Magnificul „Kanuninin vicdan azabı”, ultima vorbind despre remușcările unui sultan, care din cauza intrigilor urzite de soția sa își trimisese la moarte propriul fiu. O singură operă istorică care îi aparține reprezintă o excepție de la această regulă: Finten, care relatează viața societății engleze de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Toate creațiile sale sunt drame, abatere de la regulă fiind piesa Răbdare și constanță. Piesele de
Abdulhak Hamid Tarhan () [Corola-website/Science/330938_a_332267]
-
Bunăvoinței pentru Națiunile Unite ( "UN Goodwill Ambassador"). După lansarea primului ei album Wadă în 1976, Majida i-a atras atenția cunoscutului producător de filme egiptean Youssef Chahine și a jucat într-unul din filmele sale, "῾Awdat Ibn ad- Dal" ( "Întoarcerea fiului risipitor"), pentru care a mai compus trei melodii pentru banda sonoră. Chahine a denumit-o „vocea secolului XX” și a primit Premiul Egiptean pentru Critici. Majida este fiica muzicianului libanez Halim El Roumi și a soției sale Marie Loutfi, care
Majida El Roumi () [Corola-website/Science/330933_a_332262]
-
petrecuți în Egipt, Mutanabbi se deplasează în Persia, iar după scurt timp intenționează să revină la curtea celui pe care îl admira atât de mult, Sayf al Dawla. În drumul său spre prințul hamdanid, Mutanabbi este atacat și ucis împreună cu fiul său de către un lider beduin presupus a fi unchiul regentului Abu’l Misk Kafur (cel în fața căruia poetul a preferat satira în loc de elogii). Poezia arabă din timpul secolului al 10-lea a fost influențată decisiv de către perceptele Arabiei preislamice, principalele
Al-Mutanabbi () [Corola-website/Science/330940_a_332269]
-
de la numele reprezentanților celor două facțiuni rivale; pe marginea ducerii mai departe a imamatului ismailit. Hasan Sabbah, care devenise liderul incontestabil al ismailiților persani și care deja adoptase o politică independentă, l-a sprijinit pe Nizar, cel mai în vârstă fiul al lui Al-Mustansir desemnat ca succesor. În acest fel Sabbah rupe legăturile cu califatul șiit fatimid precum și cu administrația misionarilor ismailiți din Cairo, fondând astfel un stat nizarit independent în Persia. Din afară, doctrina lui Hasan Sabbah și a ismailiților
Hasan Ibn Sabbah () [Corola-website/Science/330943_a_332272]
-
a moștenit-o la moartea acesteia. În 1736, a început să pledeze în Iran împotriva a ceea ce el considera a fi idei extreme ale diferiților exponenți ai doctrinelor sufite. În urma căsătoriei de la Bagdad, Muhammad Ibn Abd al-Wahhab a avut șase fii, Hussain, Abdullah, Hassan, Ali, Ibrahim și Abdul Aziz (care a murit în tinerețe), fiecare dintre cei supraviețuitori întemeiând o școală religioasă pentru a duce mai departe învățăturile tatălui. Descendenții săi, Al ash-Sheikh (Arabă: aš-Šayḫ), conduc "‘ulama" și domină instituțiile religioase
Muhammad Ibn Abd al-Wahhab () [Corola-website/Science/330939_a_332268]
-
Saud, alături de care își pune în aplicare ideile reformiste de purificare a islamului și de aducerea a acestuia la forma sa inițială, cea mai pură. Alianța celor doi s-a oficializat în 1744 prin căsătoria fiicei lui ʿAbd al-Wahhab cu fiul și succesorul lui Muhammad ibn Saud, Abdul Aziz. Folosind ideologia wahhabită, Ibn Saud se diferențiază de celelalte triburi vecine prin utilizarea religiei ca bază pentru legitimare, loialitatea politică confundându-se cu obligația religioasă. "Vezi și Mișcarea salafistă" Școala hanbalită, ce
Muhammad Ibn Abd al-Wahhab () [Corola-website/Science/330939_a_332268]
-
s-a născut la 23 iunie 1950, în satul Hiliuți, județul Bălți. Publicist, editor, redactor-șef al revistei de știință și cultură „Limba Română”, director al Casei Limbii Române „Nichita Stănescu”. Fiul lui Nichita Bantoș și al Agafiei (născută Bâlici). Absolvent al Universității de Stat din Moldova, Facultatea de filologie (1973). Colaborator și conducător al unor subdiviziuni redacționale la: Radioteleviziunea Moldovenească (1973-1981), Editura Cartea Moldovenească (1981-1982), ziarul „Tinerimea Moldovei” (1982-1986), revista „Moldova
Alexandru Bantoș () [Corola-website/Science/330951_a_332280]
-
în anul 1681, la Istanbul, fapt confirmat într-o kasidă pe care poetul însuși i-o scrisese marelui vizir Ibrahim Pașa și în care cel din urmă i se adresează: "Gel ey bîgâne-meșrek bî-vefâ Istanbul oğlanı"!- „Vino, nepăsător și nestatornic fiu al Istanbulului!” Provine dintr-o familie de vază, tatăl său, Mehmet Efendi era fiul așa-numitului Merzifonlu Mustafa Muslihüddin Efendi, unul dintre judecătorii militari ai sultanului Ibrahim Devri (1640-1648). Din cauza unor deprinderi vicioase, bunicul său nu s-a bucurat de
Nedim () [Corola-website/Science/330949_a_332278]