119,707 matches
-
i-o scrisese marelui vizir Ibrahim Pașa și în care cel din urmă i se adresează: "Gel ey bîgâne-meșrek bî-vefâ Istanbul oğlanı"!- „Vino, nepăsător și nestatornic fiu al Istanbulului!” Provine dintr-o familie de vază, tatăl său, Mehmet Efendi era fiul așa-numitului Merzifonlu Mustafa Muslihüddin Efendi, unul dintre judecătorii militari ai sultanului Ibrahim Devri (1640-1648). Din cauza unor deprinderi vicioase, bunicul său nu s-a bucurat de aprecierea savanților musulmani sau a poporului, ba chiar i s-au adus anumite porecle
Nedim () [Corola-website/Science/330949_a_332278]
-
expediției lui Suleiman Magnificul în Moldova în anul 1538. Radu Paisie, cu ajutor otoman, conduce o expediție militară în Țara Românească și îl alungă pe Șerban, în jurul datei de 19 iulie 1539. Șerban fuge în "Țara turcească", fiind însoțit de fiii lui Tudor logofătul din Drăgoești și Giura logofătul din Stănești.. Ajuns la Constantinopol, bucurându-se de susținători la Poartă, a trăit ca pretendent la tronul Țării Românești, până înaintea datei de 15 iunie 1543, când Radu Paisie afirma că: "„Șerban
Șerban din Izvorani () [Corola-website/Science/330954_a_332283]
-
fost sora vitregă a regilor Svein al Norvegiei și Harold Picior-de-Iepure. Ea a fost, de asemenea, sora vitregă a lui Alfred Aetheling și Eduard Confesorul. În 1036, Gunhilda s-a căsătorit cu Henric al III-lea al Germaniei. El era fiu și moștenitorul împăratului Conrad al II-lea al Sfântului Imperiu Roman. După nuntă și-a luat numele de Kunigunde. Cuplul a avut un singur copil, o singură fiică, Beatrice (1037 - 13 iulie 1061), care a devenit stareță de Quedlinburg. Gunhilda
Gunhilda a Danemarcei () [Corola-website/Science/330971_a_332300]
-
sub ocupație franceză) a fost un student kurd sirian care l-a asasinat la 14 iunie 1800 pe generalul Jean Baptiste Kléber, comandantul militar francez al Egiptului. s-a născut în satul Kukan, lângă Alep, în familia kurdă Ous Qopar, fiul lui lui Mohammad Amin, un musulman sunit practicant, negustor de unt și ulei de măsline. Tatăl său îl trimite în Egipt în 1797, pentru a studia științele islamice la Universitatea al-Azhar. În 1800 revine în Siria, unde este surprins de
Suleiman Al Halabi () [Corola-website/Science/330956_a_332285]
-
căsătorit cu o egipteancă, a fost un recunoscut adversar al acestuia. Deși iubit de populația locală, generalul Menou a fost urât și disprețuit de soldații săi, care îl iubiseră pe Kléber. Abdallah Menou, după numele său musulman, și-a botezat fiul născut la puțină vreme după moartea predecesorului său cu numele Suleiman. Figura lui Suleiman Al Halabi a fost idealizată în lumea musulmană, acesta fiind prezentat ca un martir care s-a jertfit pentru cauza independenței arabe, în lupta cu asupritorul
Suleiman Al Halabi () [Corola-website/Science/330956_a_332285]
-
al Imperiului Otoman la [[Paris]], cu scopul de a analiza civilizația franceză, stilul vestimentar și de viață, precum și mijoacele educaționale, și mai apoi, de a prezenta un raport referitor la inovațiile ce pot fi aplicate în stat. Sait Mehmet Efendi, fiul lui Mehmet Çelebi, care este considerat a fi primul vorbitor otoman de limbă franceză, a fost uimit de ușurința cu care erau multiplicate cărțile în Paris, cu ajutorul tipografiilor, astfel și-a propus să deschidă o tiparniță la întoarcerea la Istanbul
Ibrahim Muteferrika () [Corola-website/Science/330950_a_332279]
-
Guiscard a cucerit sudul Italiei de la bizantini și Sicilia de la arabi și a întemeiat un regat normand care cuprindea aproximativ aceleași teritorii ca Regatul celor două Sicilii din sec. al XIX-lea (inclusiv regiunea Neapole). În 1099 Bohemund de Taranto, fiul lui Guiscard, și nepotul său Tancred au participat la prima cruciadă. Regele Roger al II-lea a fost un protector al culturilor arabă și bizantină. În 1221, suveranul acestui regat normand a devenit împăratul german Friedrich al II-lea, regatul
Regatele scandinave () [Corola-website/Science/330962_a_332291]
-
se elibereze de sub tutela Bisericii Catolice și a dispus asasinarea lui Thomas Becket, episcop de Canterbury, dar a fost înfrânt și a acceptat suzeranitatea papală. La moartea sa, a lăsat regatul moștenire lui Richard I Inimă de Leu, iar celuilalt fiu, Ioan fără de Țară Plantagenet, i-a lăsat moștenire bogațiile coroanei. Richard I a participat la cruciade și a murit în 1199, pe tronul Angliei succedându-i fratele său, Ioan fără de Țară. Dinastia normandă a Plantageneților s-a sfârșit în tragicul
Regatele scandinave () [Corola-website/Science/330962_a_332291]
-
Carol nu dorea să reia căsătoria cu fosta lui soție, iar aceasta nu dorea să își asume în ciuda presiunilor responsabilitatea pentru menținerea acestei stări de fapt, noul rege a început o campanie de șicane împotriva acesteia, neezitând să-și folosească fiul drept instrument. În primă fază, ziua „voievodului” era petrecută sub tutela tatălui, în Palatul Regal, iar seara principele se întorcea la vila de la Șosea a mamei sale. -------- 1930 -------- 1931 -------- 1932 -------- 1933 -------- 1934 -------- 1935 -------- 1936 -------- 1937 -------- 1938 -------- 1939 -------- 1940 După pierderile
Cronologia regelui Mihai () [Corola-website/Science/330961_a_332290]
-
lui Edmund și după cucerirea Angliei de către regele Knut cel Mare, în 1016. Mama lui a fost Agatha, care a fost descrisă ca fiind rudă cu împăratul german, dar a cărei identitate nu este exact cunoscută. El a fost singurul fiul al părinților săi, și a mai avut două surori, Margareta și Cristina. Când regele Eduard a murit în ianuarie 1066, Edgar era încă adolescent, prea târăr pentru a fi un lider militar eficient. Acest lucru nu a fost un obstacol
Edgar Ætheling () [Corola-website/Science/330968_a_332297]
-
sau Knud al III-lea (; "Tough-knot"; c.1018 - 8 iunie 1042) a fost rege al Danemarcei din 1035 până în 1042 și rege al Angliei din 1040 până în 1042. A fost fiu al regelui Knud cel Mare (care a domnit în Danemarca, Norvegia și Anglia) și a soției acestuia, Emma a Normandiei. Când Knud a murit în 1035, a luptat să păstreze posesiunile tatălui său. Magnus I a preluat controlul în Norvegia
Hardeknud () [Corola-website/Science/330969_a_332298]
-
scurtă vreme după căsătoria părinților săi din iulie sau august 1017. Knud a trebuit să se despartă de prima soție Ælfgifu de Northampton pentru a se căsători cu Emma, și potrivit "Encomium Emmae Reginae", Knud a fost de acord ca fiii din căsătoria lor să aibă prioritate asupra fiilor lui din prima căsătorie. În anii 1020, Danemarca era amenințată de Norvegia și Suedia și în 1026, Knud a decis să-și consolideze apărarea ducându-l pe fiul său în vârstă de
Hardeknud () [Corola-website/Science/330969_a_332298]
-
sau august 1017. Knud a trebuit să se despartă de prima soție Ælfgifu de Northampton pentru a se căsători cu Emma, și potrivit "Encomium Emmae Reginae", Knud a fost de acord ca fiii din căsătoria lor să aibă prioritate asupra fiilor lui din prima căsătorie. În anii 1020, Danemarca era amenințată de Norvegia și Suedia și în 1026, Knud a decis să-și consolideze apărarea ducându-l pe fiul său în vârstă de opt ani să devină viitorul rege sub un
Hardeknud () [Corola-website/Science/330969_a_332298]
-
fost de acord ca fiii din căsătoria lor să aibă prioritate asupra fiilor lui din prima căsătorie. În anii 1020, Danemarca era amenințată de Norvegia și Suedia și în 1026, Knud a decis să-și consolideze apărarea ducându-l pe fiul său în vârstă de opt ani să devină viitorul rege sub un consiliu condus de cumnatul său, contele Ulf. Cu toate acestea, Ulf l-a înstrăinat pe Knut de a obține provincia daneză și pentru ca Hardeknud să fie recunoscut ca
Hardeknud () [Corola-website/Science/330969_a_332298]
-
autoritate sa asupra Norvegiei, revenind în Anglia în 1028 și lăsând Danemarca să fie condusă de regele Hardeknud. Knut a lăsat Norvegia sub conducerea lui Haakon Ericsson, însă acesta a fost înecat în 1029 și Knut l-a numit pe fiul său, Svein, să conducă Norvegia cu ajutorul lui Ælfgifu, prima soție a lui Knut și mama lui Svein. Cu toate acestea, ei au fost nepopulari datorită impozitelor grele și favorizării consilierilor danezi peste nobilii norvegieni, iar regele Magnus I, fiul fostului
Hardeknud () [Corola-website/Science/330969_a_332298]
-
pe fiul său, Svein, să conducă Norvegia cu ajutorul lui Ælfgifu, prima soție a lui Knut și mama lui Svein. Cu toate acestea, ei au fost nepopulari datorită impozitelor grele și favorizării consilierilor danezi peste nobilii norvegieni, iar regele Magnus I, fiul fostului rege al Norvegiei, Olaf, a invadat în 1035, forțându-i pe cei doi să fugă la curtea lui Hardeknud. Hardeknud a fost un aliat apropiat al lui Svein, însă nu simțea că resursele sale sunt suficient de mari pentru
Hardeknud () [Corola-website/Science/330969_a_332298]
-
1041, l-a adus pe fratele său vitreg, Eduard Confesorul din exilul din Normandia, și l-a făcut moștenitorul său. Este posibil ca el să fi fost influențat de Emma, care spera să păstreze puterea, asigurându-se că unul dintre fii ei se urca pe tron. Hardeknud nu a fost căsătorit și nu a avut copii.
Hardeknud () [Corola-website/Science/330969_a_332298]
-
(n. 7 mai 1947, în Buftea, Județul Ilfov, România) este poet și publicist. Este fiul Anișoarei (născută Crăciun) și al lui Nicolae Stanca, economist. 1954-1961 Absolvent al școlii primare din Giulești Sârbi, cartier aflat la marginea Bucureștiului, raion Gheorghe Gheorghiu Dej București. Primele încercări literare se adresează revistelor „Cravata roșie”, „Luminița” și încercările lui de
George Stanca () [Corola-website/Science/330990_a_332319]
-
Malcolm al III-lea (decedat pe 13 noiembrie 1093) a fost regele Scoției. El a fost fiul cel mai tânăr al regelui Duncan I al Scoției. Domnia lui Malcolm a durat 35 de ani, precedând începutul epocii scoto-normande. Malcolm a devenit rege după ce l-a acuzat de trădare și l-a asasinat pe Lulach al Scoției, lângă
Malcolm al III-lea al Scoției () [Corola-website/Science/330997_a_332326]
-
acest lucru ducea la un eșec, fiind explicată invazia scoțienilor la Northumbria în 1061, când Lindisfarne a fost jefuit. Malcolm s-a căsătorit cu văduva lui Thorfinn Sigurdsson, Ingibiorg, o fiică a lui Finn Arnesson. Cei doi au avut un fiu, pe Duncan al II-lea, care avea să devină rege mai târziu. Unii comentatori medievali au susținut că Duncan ar fi fost nelegitim, însă această afirmație este o propagandă pentru a submina pretențiile urmașilor din partea celei de-a doua soție
Malcolm al III-lea al Scoției () [Corola-website/Science/330997_a_332326]
-
1072, după ce și-a asigurat poziția, Wiliam de Normandia a venit în nord cu o flotă și o armată. Malcolm l-a întâlnit pe Wiliam la Abernethy, iar conform Cronicilor anglo-saxone, "a devenit omul său" și l-a predat pe fiul său cel mare, Duncan, ca ostatic și a aranjat pacea între William și Edgar. Acceptarea suzeranității regelui Angliei nu era nici o noutate. Acordul lui Malcolm cu regele englez a fost urmat de mai multe raiduri în Northumbria, care a dus
Malcolm al III-lea al Scoției () [Corola-website/Science/330997_a_332326]
-
noutate. Acordul lui Malcolm cu regele englez a fost urmat de mai multe raiduri în Northumbria, care a dus la probleme continue în titlurile engleze și la asasinarea Episcopilui William Walcher la Gateshead. În 1080, William l-a trimis pe fiul său Robert Curthose în nord, în timp ce fratele său Odo i-a pedepsit pe oamenii din Northumbrians. Malcolm a făcut încă o dată pace, iar de această dată a ținut peste un deceniu. În timp ce conducea un marș spre nord, Malcolm a fost
Malcolm al III-lea al Scoției () [Corola-website/Science/330997_a_332326]
-
Toledo, a murit în 1562, împreună cu patru dintre copiii săi din cauza unei epidemii de ciumă în Florența. Aceste decese l-au afectat foarte mult, și, împreună cu boala, l-au forțat pe Cosimo să abdice neoficial în 1564. Și-a lăsat fiul cel mare, Francesco, să conducă ducatul. Cosimo I a murit în 1574 de apoplexie, lăsând o Toscană stabilă și extrem de prosperă în spatele lui. Francesco a avut un interes scăzut în guvernarea regatului său, preferând să participe la experimente științifice. Administrația
Marele Ducat de Toscana () [Corola-website/Science/330983_a_332312]
-
Papa Paul al V-lea, era de asemenea pro-Medici. Politică externă pro-papală a lui Ferdinando a avut dezavantaje. Toscana a fost depășită de ordinele religioase, toate nefiind obligate să plătească impozite. Ferdinando a murit în 1609, lăsând un tărâm îmbelșugat. Fiul cel mare al lui Ferdinando, Cosimo, a urcat pe tron după decesul său. Ca și unchiul său Francesco I, nu avea înclinare spre guvernare și Toscana a fost condusă de minisștrii săi. Cei 12 ani de domnie ai lui Cosimo
Marele Ducat de Toscana () [Corola-website/Science/330983_a_332312]
-
nu avea înclinare spre guvernare și Toscana a fost condusă de minisștrii săi. Cei 12 ani de domnie ai lui Cosimo au fost punctați de căsătoria sa fericită cu Maria Maddalena și patronajul astronomului Galileo Galilei. Când Cosimo a murit, fiul său cel mare, Ferdinando, era minor. Acest lucru a dus la regența bunicii lui Ferdinando, Cristina de Lorena, și a mamei acestuia, Maria Magdalena de Austria. Cristina și-a dominat puternic nepotul chiar și după ce a devenit major, până la moartea
Marele Ducat de Toscana () [Corola-website/Science/330983_a_332312]