KorAP: Find »[drukola/base=vorbă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...4663 4664 4665 ...4694 >

117,344 matches

Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330

princiare și care era folosit, așadar, pentru cultul regilor defuncți. Unele indicii au sugerat ipoteza că titularul complexului a fost zeul Rashapxe "Rashap" (legat de ideea de infern și război), deși nu se poate exclude faptul că ar putea fi vorba despre un zeu dinastic, de tipul lui Baalxe "Baal" sau Ilibxe "Ilib" din Ugarit, sau chiar despre străvechiul Kuraxe "Kura". Un alt edificiu sacru al cetății de jos (templul N) era probabil dedicat lui Shamashxe "Shamash", după cum sugerează intrarea sa

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
ungerea cu ulei) a celei alese, tunderea ei rituală, o serie de procesiuni Între templul lui Baal și casa paternă a preotesei, instalarea ei definitivă În templu, celebrată ca o nuntă cu divinitatea (chiar dacă lipsesc indiciile unei hierogamii propriu-zise). Era vorba de o mare sărbătoare populară, care implica și alte divinități Împreună cu locurile lor sacre (printre care NIN.KIR, zeiță a bocetelor funebre) și În care regele rămânea În plan secund, În timp ce protagoniști erau Bătrânii din Emar și toți locuitorii. Textele

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
cel care reînnoiește și garantează ordinea cosmică pe care a instaurat-o cel dintâi, dar nici unul dintre cei doi nu e În măsură să garanteze sau să răstoarne singur un echilibru care se bazează pe distribuția organică a funcțiilor. Este vorba de o diarhie efectivă, de diviziunea unor puteri complementare, astfel Încât El, care Întrupează puterea carismatică și deține Înțelepciunea și autoritatea supremă, nu ar putea să guverneze singur fără forța, curajul și spiritul Întreprinzător al lui Baal, căruia zeul cel mai

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
la legăturile sale cu fenomenele atmosferice; În schimb, o altă categorie ne pune În evidență caracterul htonic și rolul de stăpân al vieții de dincolo, căpetenie a Rapi/aumaxe "Rapi/auma", strămoșii amintiți În mit și cinstiți În cult. Este vorba de două aspecte ale unei personalități unice, complexe, dar organice, care a exercitat o influență considerabilă asupra tradițiilor ebraice legate de YHWHxe "YHWH", care a absorbit și, totodată, a respins diverse aspecte ale morfologiei lui Baal. Alături de aceste figuri proeminente

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
teonime În onomastică sau menționate În listele divine, care contribuiau la Îmbogățirea universului mitologic și cultual din Ugarit. În sfârșit, trebuie menționată o figură inactivă În mituri, dar foarte prezentă În cult: Ilibxe "Ilib", teonim care Înseamnă „Zeul tatălui”. Este vorba despre o figură ancestrală de divinitate dinastică, protectoare a regelui și casei acestuia; este Însă prezent cu aceeași funcție În fiecare nucleu familial, bucurându-se de mari onoruri. Narațiunile mitologice ajunse până la noi au În vedere mai degrabă aventurile zeilor

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
despre cultura aramaică sunt alcătuite dintr-un număr limitat de inscripții ale regilor locali, În timp ce izvoarele externe provin din unele inscripții asiriene și din informațiile Vechiului Testament. Izvoarele epigrafice ne dau informații fragmentare despre unele panteonuri locale, fiind mai ales vorba despre inscripții regale care ne pun În fața cultelor publice și dinastice, cu siguranță destul de diferite de manifestările religiei populare. Altfel spus, dată fiind situația istorică și culturală a zonei În discuție, pare mai degrabă arbitrar să delimităm o „religie aramaică

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
se individualizează clar și aproape peste tot prevalența cultului zeului Hadad, cu siguranță destul de asemănător morfologic (nu doar nominal) cu zeul Baalxe "Baal" din Ugarit (de altfel, numit și Hadduxe "Haddu"), cu mesopotamianul Hadad și cu anatolianul Teshubxe "Teshub". Este vorba despre o figură divină - identificată Într-o epocă mai târzie cu Zeusxe "Zeus" și cu Jupiter - cu caracteristici uraniene, stăpân al atmosferei, dătător de fertilitate și fecunditate, care concentrează progresiv prerogative și funcții până În punctul În care ajunge să pară

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Tot din Vechiul Testament avem informații ulterioare despre religia aramaică. În 2 Regi 5,18 se face aluzie la practici cultuale În temple, iar informații indirecte despre ceremonii găsim În 2 Regi 16, 10-15 (cf. 2 Cronici 28,23), unde este vorba despre practicile introduse În regatul lui Iuda, la Ierusalim de Ahaz, sub influența arameilor din Damasc. Astfel, jertfirea fiului acestuia (2 Regi 16,3) poate fi pusă În legătură cu o practică obișnuită la arameii din Sefarwaim, exilați din Samaria. Iar În

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
În secolul I Î.Hr. datorită activității preoților săi care au reușit să-l impună ca zeu național. Teonimul Înseamnă, pur și simplu, „Stăpân”, Într-o formă care atestă influența zeului babilonian Bel-Mardukxe "Marduk". Cu toate acestea, probabil nu este vorba despre un simplu import din Mesopotamia, ci mai degrabă de o dezvoltare istorică locală a unei vechi zeități indigene pe nume Bolxe "Bol", care, la rândul său, sugerează zeitățile poliade semite Baalxe "Baal". De fapt, urme ale lui Bol se

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
cu entități haotice (cf. Marduk/Tiamat, Baal/Yamxe "Yam", aluziile biblice la conflicte dintre YHWHxe "YHWH" și diferiți monștri). Bel este În fruntea unei triade divine la care mai participă Yarhibolxe "Yarhibol" și Aglibolxe "Aglibol", teonime care arată că este vorba despre două „manifestări” ale zeului suprem. Cultul lui Bel și al triadei sale era cultul zeilor ancestrali (sau considerați astfel), asumați de clerul oficial pentru a simboliza moștenirea religioasă comună tuturor triburilor din Palmira. Caracterul foarte sincretic al acestei sistematizări

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
propun aici recunoașterea lui Yarhibolxe "Yarhibol" ca divinitate antică legată de izvorul oazei. Adevărata identitate a „Zeului Anonim” rămâne o Întrebare deschisă, fără a exclude posibilitatea de a ne afla În faxe "Zeul Anonim"ța unei false probleme, putând fi vorba despre o entitate aparte, diferită de celelalte, născută din nevoia credincioșilor de a avea un interlocutor divin intim și mai atent la nevoile individuale, decât marile divinități ale cetății sau decât cele venerate În tradițiile antice tribale ale grupurilor individuale

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
apropierea templului acestuia din urmă, care trebuia să reprezinte un punct de referință religios pentru nucleele de origine arabă. Cultul său era practicat de tribul Bene-Maazin și Bene-Nurbel. Lui Allat Îi erau adesea asociați Rahimxe "Rahim" („Îndurător”: ar putea fi vorba despre o manifestare a sa? Acest epitet nu le este străin nici altor divinități de la Palmira și va deveni specific pentru Allahxe "Allah" În Coran) și Shamsh, despre care s-a vorbit deja. Uneori Allat este reprezentată aăezată printre lei

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
unui personaj care se definește ca „slujitor al lui Baalxe "Baal"” , denumire ce face clar aluzie la o funcție cultuală precisă și nu la un simplu act devoțional. Nu avem informații despre identitatea acestui Baal, dar este posibil să fie vorba despre un epitet care să se refere tot la Milkom. Numele personale conțin diferite teofore: pe lângă Milkom și Baalxe "Baal", Îi mai găsim pe Gadxe "Gad" „Soarta”, Mlkxe "Mlk", zeul solar Shamashxe "Shamash" și, probabil, Besxe "Bes" și Motxe "Mot

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
numeroase implicații istorico-religioase, chiar dacă legătura sa directă cu amoniții din epoca istorică este doar o ipoteză. Un edificiu sacru folosit În secolul al XIII-lea Î.Hr. a fost scos la lumină la circa 3 km nord-est de Amman. Este vorba despre un mic edificiu, probabil descoperit, având șapte Încăperi, dintre care una prezintă urme ale unui altar. În exterior se afla un incinerator de piatră cu resturi arse care se regăseau și În interior, mai ales În Încăperea altarului. Pe lângă

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
posibilă stabilirea cu certitudine nici a epocii, nici a sexului persoanelor arse, dar este posibil ca oasele să fi aparținut unui grup de aproximativ zece persoane, dintre care multe foarte tinere, În timp ce În alte două cazuri pare să fi fost vorba despre un copil și despre o femeie În jur de patruzeci de ani. Trebuie, de asemenea, să atragem atenția asupra descoperirii În edificiu a unei cantități apreciabile de arme, mai ales vârfuri de săgeți așezate chiar pe altar. Materialele ceramice

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
cantități apreciabile de arme, mai ales vârfuri de săgeți așezate chiar pe altar. Materialele ceramice și inscripțiile În piatră descoperite scot la iveală numeroase influențe externe, deși nu există motive să ne Îndoim de faptul că ar fi putut fi vorba despre un așezământ local, având În vedere că centrul cel mai apropiat era chiar Amman. Interpretarea complexului nu este facilă, astfel Încât s-au propus două alternative posibile: un edificiu mortuar sau un adevărat templu pentru sacrificii umane. Această ultimă ipoteză

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
este o acțiune Înrudită cu ¡¶rem-ul iudaic. Jertfirea fiului de rege pe ziduri, comisă pentru a-i impresiona pe asediatori și a-i face să se retragă (2 Regi 3,27) este greșit asimilată sacrificiilor umane, fiind de fapt vorba de o ucidere ritualică excepțională pentru rezolvarea unei situații de criză și pentru a recâștiga protecția lui Kemosh. 3. Edomițiitc "3. Edomiții" Edomiții locuiau În podișul Seir, din sudul Iordaniei, populat de diferite triburi de păstori nomazi care au devenit

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Palestinei, Înglobată mai Întâi În Imperiul Neobabilonian, iar apoi În cel Persan. Izvorul principal pentru religia filistenilor este Vechiul Testament (unde sunt menționați ca provenind din Creta), dat fiind faptul că izvoarele directe nu furnizează informații explicite În această chestiune. Este vorba despre scurte inscripții care menționează cel mult antroponime compuse uneori din elemente teofore. Realitatea lor lingvistică, dar și religia sunt semitice, cel puțin din ceea ce rezultă din izvoarele noastre, iar divinitățile filistene par să fie asimilate aproape total de cele

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
de imagini fără text”, Întrucât tipurile de scriere din această perioadă, atât cel ideografic din minoicul de mijloc, cât și cel silabic, cunoscut ca liniar A, din minoicul târziu, nu au fost Încă descifrate cu certitudine. Bănuiala că ar fi vorba despre o limbă Înrudită cu cele din aria anatoliană și analogiile oferite de materialele arheologice au Împins mai mulți cercetători să interpreteze expresiile religioase ale civilizației cretane În lumina unor forme analoage ce s-au dezvoltat deja din neolitic pe

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
feminină. Oricum, este improbabil ca peșterile să fi fost rezervate cultului unei unice figuri divine sau al unei singure ființe supraumane. Dacă identificarea destinatarilor unor sanctuare ridicate pe Înălțimile munților este problematică, funcția lor cultuală a apărut ca indiscutabilă. Este vorba despre temena, un fel de incinte cu terasă clădite pe Înălțimile muntelui deja din prima fază a minoicului de mijloc. Forma lor era cu precădere circulară sau ovală ori de potcoavă, În timp ce era variabilă structura construită În interior. Un rhyton

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
ce figuri se referă expresia. Nesigură este și identificarea lui atanapotinija (KN V 52.1) cu Atenaxe "Atena", Întrucât atana poate fi atât un toponim, cât și un determinativ al lui potniaxe "potnia" (potinija). În cazul unui toponim ar fi vorba despre „Stăpâna din Atana”, expresie analoagă cu dapuritojo potinija, „Stăpâna labirintului” din Cnossos (subcapitolul 2.3-4). Rămâne oricum necunoscută divinitatea ascunsă În spatele epitetului potnia, care Însă este Însoțită aproape Întotdeauna de indicarea centrului de cult. Ca și potnia, și alte

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
sunt puși În legătură cu o zeitate, ca Erechtheus cu Atenaxe "Atena" și Poseidonxe "Poseidon", la Atena, sau Hyacintusxe "Hyacintus" cu Apolloxe "Apollo", la Amiclae, și câteodată zeul Însuși poartă ca epitet numele eroului; adesea este chiar dificil de stabilit dacă era vorba despre o divinitate locală sau un erou, ca Trophonios, venerat și ca Zeusxe "Zeus" Trophoniosxe "Zeus Trophonios" la Lebadea În Arcadia. Dimpotrivă, În tradiția mitologică ei sunt frecvent fii de zei, ca Herakles, fiul lui Zeus și al Alcmenei, ca

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
și religioase grecești. În interiorul acestui scenariu cu trăsături arhaice se desfășurau faptele eroilor, iar faptele, praxeis, erau adevăratele protagoniste formale ale mitului, așa cum avea să recunoască mai târziu Aristotel 1, În timp ce personajele puteau fi schimbate Între ele. Foarte adesea este vorba despre istorii Înfricoșătoare și sângeroase, În care tații se hrănesc de-a dreptul din carnea fiilor, ca Thyestes sau Tereusxe "Tereus", aproape repetând schema povestirii hesiodice În care Cronosxe "Cronos" Își Înghite fiii, pentru a nu fi detronat. Sau fiii

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
atribuiau zeilor cele mai rele pasiuni și vicii ale oamenilor. La Xenofan se Întrezărește deja o critică a universului ideologico-religios al cetății, critică prezentă la Pitagora și Heraclit și care va reapărea cu Empedocle, Socrate și Platon. Nu este Însă vorba de abjurarea mitologiei, ci de necesitatea regândirii și reinterpretării ei. Nu este pusă În discuție atât funcția povestirilor mitice, cât lipsa de actualitate a conținuturilor lor, supuse revizuirii Întrucât ele nu mai pot reprezenta un pol eficace de orientare. În

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
puteau fi chiar prevăzute de calendar, ca plinteriile, sărbătoarea ateniană a spălărilor. Dar În situații de o gravitate excepțională se recurgea la instituția numită pharmakòi, Înrudită morfologic cu țapul ispășitor și inserată la Atenaxe "Atena" În cadrul sărbătorilor numite targhelii: era vorba despre bărbați sau femei, de cele mai multe ori străini sau cerșetori, care erau goniți, loviți sau uciși pentru purificarea cetății. În acest fel, cultul se arată a fi un instrument pentru controlarea prezentului și a echilibrului său și În această perspectivă

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]