119,631 matches
-
profesia studentului, care ajungea fie profesor, fie judecător, însă repartizarea era un proces destul de anevoios, la fel ca și tranziția de la o funcție inferioară la una superioară. Statutul de profesor la seminarul superior reprezenta gradul intelectual cel mai înalt. Unii profesori erau avansați și ajungeau să dețină funcții de stat, cum ar fi judecători militari și kadii ai ținuturilor. Până la începutul secolului al XVIII-lea seminariile de grad inferior și superior și școlile elementare de cartier și din sate reprezentau instituțiile
Medresă () [Corola-website/Science/331926_a_333255]
-
că a dus o viață pioasă și modestă, trăind din vânătoarea cu șoimi și deținând o grădină pe care i-o lăsase tatăl său. În tinerețe a aderat la gruparea kharigită "șufriyya", dar ulterior a îmbrățișat islamul sunnit sub influența profesorului său ’Ayyūb as-Saḫtiyănī (m. 748) care era un cunoscut specialist în jurisprudența islamică. A urmat studii de filologie arabă încurajat fiind de doi învățați de la al-Bașra, ‘Īsă bin ‘Umar aṯ-Ṯaqafī și ’Abū ‘Amr bin al-‘Ală’. Devenit el însuși profesor
Al-Farahidi () [Corola-website/Science/331938_a_333267]
-
profesorului său ’Ayyūb as-Saḫtiyănī (m. 748) care era un cunoscut specialist în jurisprudența islamică. A urmat studii de filologie arabă încurajat fiind de doi învățați de la al-Bașra, ‘Īsă bin ‘Umar aṯ-Ṯaqafī și ’Abū ‘Amr bin al-‘Ală’. Devenit el însuși profesor, a avut numeroși elevi printre care faimoșii Sībawayhi, al-’Așma‘ī și al-Layṯ bin al-Muẓaffar. Călătoriile sale la Mecca, întreprinse aproape în fiecare an, i-au permis să intre în contact cu o multitudine de dialecte arabe. Lui îi sunt
Al-Farahidi () [Corola-website/Science/331938_a_333267]
-
este un filolog arab din perioada dinastiei hamdanide (890-1004). Ibn Jinnī s-a născut în anul 932 în Irak la Mosul fiind fiul unei sclave grecoaice care aparținea lui Sulaymăn bin Fahd bin ’Aḥmad al-’Azdī. A avut mai mulți profesori, dintre care se remarcă ’Abū ‘Alī al-Fărisī din al-Bașra, cel mai de seamă lingvist al vremii. Ibn Jinnī a intrat în cercul acestuia încă de la vârsta de optsprezece ani, al-Fărisī devenindu-i profesor și mentor pentru următorii patruzeci de ani
Ibn Jinni () [Corola-website/Science/331947_a_333276]
-
Aḥmad al-’Azdī. A avut mai mulți profesori, dintre care se remarcă ’Abū ‘Alī al-Fărisī din al-Bașra, cel mai de seamă lingvist al vremii. Ibn Jinnī a intrat în cercul acestuia încă de la vârsta de optsprezece ani, al-Fărisī devenindu-i profesor și mentor pentru următorii patruzeci de ani până la moartea acestuia din urmă. Ibn Jinnī și-a urmat profesorul oriunde călătorea acesta și a înregistrat o mare parte din comentariile, observațiile și spusele sale. Îi găsim, de pildă, pe cei doi
Ibn Jinni () [Corola-website/Science/331947_a_333276]
-
mai de seamă lingvist al vremii. Ibn Jinnī a intrat în cercul acestuia încă de la vârsta de optsprezece ani, al-Fărisī devenindu-i profesor și mentor pentru următorii patruzeci de ani până la moartea acestuia din urmă. Ibn Jinnī și-a urmat profesorul oriunde călătorea acesta și a înregistrat o mare parte din comentariile, observațiile și spusele sale. Îi găsim, de pildă, pe cei doi atât la curtea lui Sayf ad-Dawla (945-967) de la Alep, cât și la curtea lui ‘Aḍud ad-Dawla (949-983) din
Ibn Jinni () [Corola-website/Science/331947_a_333276]
-
locuri aflându-se în relații de prietenie cu poetul al-Mutanabbī (915-965) cu care purta discuții privitoare la chestiuni de gramatică. Conform istoricului libanez Philip Khuri Hitti (1886-1978), Ibn Jinnī a ajuns mândria curții hamdanide de la Alep. El i-a succedat profesorului sau al-Fărisī la Bagdad și a murit în anul 1002. Ibn Jinnī s-a dedicat în special studierii gramaticii, dovedind un interes major pentru lexic și morfologie. Este văzut ca cea mai mare autoritate în domeniul disciplinei lingvistice "tașrīf" (derivarea
Ibn Jinni () [Corola-website/Science/331947_a_333276]
-
să se joace cu cei de vârsta lui. Era o persoană ambițioasă, care și-a petrecut întreaga viață dobândind cunoaștere și autoritate și predicând. Ibn al-Jawzi a început studiul la o vârstă foarte fragedă și a avut peste 90 de profesori, printre care și trei femei. Printre cei care l-au educat în spiritul tradițiilor islamice se numără Abu al-Sa’adat al al-Mutawakkili și Ibn al-Husayn. În ceea ce privește învățăturile coranice, printre educatorii lui al-Jawazi s-au numărat Abu al-Karam al-Hashimi și
Ibn al-Jawzi () [Corola-website/Science/331933_a_333262]
-
coranice, printre educatorii lui al-Jawazi s-au numărat Abu al-Karam al-Hashimi și Abu Muhammad al-Muqri’. În domeniul jurisprudenței islamice, al-Jawzi a studiat timp de câțiva ani alături de una din figurile cele mai relevante ale curentului hanbalit, Ibn al-Zaghuni. După moartea profesorului său acesta și-a continuat studiile cu Abu Bakr al-Dinawari și ulterior cu Abu Ya’la al-Saghir, alte două figuri proeminente ale curentului hanbalit. Ibn al-Jawzi a primit o educație religioasă tradițională, și după terminarea studiilor a ales o carieră
Ibn al-Jawzi () [Corola-website/Science/331933_a_333262]
-
acesta și-a continuat studiile cu Abu Bakr al-Dinawari și ulterior cu Abu Ya’la al-Saghir, alte două figuri proeminente ale curentului hanbalit. Ibn al-Jawzi a primit o educație religioasă tradițională, și după terminarea studiilor a ales o carieră de profesor, devenind în anul 1161 directorul a două instituții de învățământ religios. Un pasionat al doctrinei hanbali (una dintre cele patru școli de drept islamic), Ibn al-Jawzi este unul dintre cei mai importanți imami ai vremii. Predicile sale erau conservatoare și
Ibn al-Jawzi () [Corola-website/Science/331933_a_333262]
-
cercurile guvernamentale. În același an, Ibn al-Jawzi a fost areestat și exilat în localitatea Wasit. Cu puțin timp înaintea morții sale, a fost reabilit și i s-a permis să se reîntoarcă în Bagdad. Cariera și activitățile lui Ibn al-Jawzi, profesor și predicator în cadrul școlii hanbalite reflectă rolul pe care îl jucau reprezentanții școlii în conturarea sferei publice urbane, mai ales că secolul al XII-lea a fost unul prolific din punct de vedere al predicării islamului. Până în secolul al XII
Ibn al-Jawzi () [Corola-website/Science/331933_a_333262]
-
printre musulmani. Pentru mulți ani califatul a fost asociat cu abasizii care au susținut și încurajat învățământul și rugăciunile în sfera publică din Bagdad. Printre studenții săi s-au numărat inclusiv fiul său Muhyi al-Din Yusuf, care ulterior a ajuns profesor în cadrul institutului al-Musta’Sim Billah, fiul său cel mare Ali al-Nasikh, nepotul său, Shams al-Din Yusuf ibn Farghali al-Hanafi (autor al operei Oglinda timpului), al-Hafiz abd al-Ghani, Shaykh Muwaffaq al-Din Ibn Qudama, Ibn al- Dubaythi, Ibn al-Najjar și al-Diya. Ibn
Ibn al-Jawzi () [Corola-website/Science/331933_a_333262]
-
lucrat aproape de doi contemporani celebri ai săi, Beruni și Avicenna. Lucrările științifice ale lui Masihi despre Beruni, precum și tratatele scrise de Avicenna și dedicate lui al-Masihi pot dovedi acest lucru. Avicenna îl trata pe Masihi că pe un prieten și profesor de științe medicale. Masihi a murit în anul 1011 în deșert, în călătoria să din Khwarezmia în Gorgan, când îl însoțea pe prietenul său Avicenna în drumul său spre curtea guvernatorului din Gorgan, Kabus ibn Washmgir. Nu există o evidență
Abu Sahl al-Masihi () [Corola-website/Science/331942_a_333271]
-
în locul unde s-a născut, în Diyarbakır. A făcut școala primară la așa-numita școală de cartier Mercimekörtmesi, la care s-a înscris în anul 1883. În anul 1886 intră la școala militară (Mektebi Rüștiye-i Askeriye), unde își însușește de la profesorul său, Kolağası İsmail Hakkı, primele noțiuni legate de libertate. Își pierde tatăl pe când se află în ultimul an. Ziya Gökalp, în anul 1890 începe să învețe de la unchiul său, profesorul Hacı Hasip, învățăturile islamice tradiționale, pentru ca un mai târziu să
Ziya Gökalp () [Corola-website/Science/331944_a_333273]
-
la școala militară (Mektebi Rüștiye-i Askeriye), unde își însușește de la profesorul său, Kolağası İsmail Hakkı, primele noțiuni legate de libertate. Își pierde tatăl pe când se află în ultimul an. Ziya Gökalp, în anul 1890 începe să învețe de la unchiul său, profesorul Hacı Hasip, învățăturile islamice tradiționale, pentru ca un mai târziu să se înscrie în clasa a doua la liceul civil (Idad-i Mülkiye) din Diyarbakır, cu toate că își dorea să își continue studiile la Istanbul. Ia ore de filosofie de la profesorul Yorgi și
Ziya Gökalp () [Corola-website/Science/331944_a_333273]
-
unchiul său, profesorul Hacı Hasip, învățăturile islamice tradiționale, pentru ca un mai târziu să se înscrie în clasa a doua la liceul civil (Idad-i Mülkiye) din Diyarbakır, cu toate că își dorea să își continue studiile la Istanbul. Ia ore de filosofie de la profesorul Yorgi și ore de istorie de la profesorul Mehmet Ali Ayni. Pe când era în anul terminal, în loc să strige „Să-mi trăiască suveranul!‟, strigă „Să-mi trăiască națiunea!‟, ceea ce va da naștere unor suspiciuni la adresa sa. Se lasă de școală în anul
Ziya Gökalp () [Corola-website/Science/331944_a_333273]
-
tradiționale, pentru ca un mai târziu să se înscrie în clasa a doua la liceul civil (Idad-i Mülkiye) din Diyarbakır, cu toate că își dorea să își continue studiile la Istanbul. Ia ore de filosofie de la profesorul Yorgi și ore de istorie de la profesorul Mehmet Ali Ayni. Pe când era în anul terminal, în loc să strige „Să-mi trăiască suveranul!‟, strigă „Să-mi trăiască națiunea!‟, ceea ce va da naștere unor suspiciuni la adresa sa. Se lasă de școală în anul 1894, deoarece de pe atunci se hotărăște ca
Ziya Gökalp () [Corola-website/Science/331944_a_333273]
-
apelează la acest gest numărându-se imposibilitatea de a pleca la Istanbul pentru a-și continua studiile și insistențele familiei de a se căsători. O altă posibilă cauză este considerată a fi și contradicția iscată între sistemul filozofic învățat de la profesorul său Yorgi și sistemul conservator de educație religioasă, primit din familie. Pentru a i se scoate glontele din cap, suferă o operație fără a-i fie administrată morfină. După această încercare de sinucidere, se dedică din nou studiului. În anul
Ziya Gökalp () [Corola-website/Science/331944_a_333273]
-
productive din viața lui Gökalp, care își concentrează ideile și lucrul în jurul ideii [[panturcism]]ului. Nu acceptă propunerea care i se face în [[1913]] și [[1914]] de a ocupa o funcție în cadrul Ministerului Educației Naționale, însă își continuă cariera de profesor de sociologie la Facultatea de Literatură. Prin această funcției, Gökalp este primul profesor de sociologie din cadrul Universității din Istanbul. Drept susținător al panturcismului, Ziya Gökalp, de îndată ce ajunge la Istanbul, intră în rândul fondatorilor organizației "Türk Ocakları" Publică scrieri în periodicele
Ziya Gökalp () [Corola-website/Science/331944_a_333273]
-
panturcism]]ului. Nu acceptă propunerea care i se face în [[1913]] și [[1914]] de a ocupa o funcție în cadrul Ministerului Educației Naționale, însă își continuă cariera de profesor de sociologie la Facultatea de Literatură. Prin această funcției, Gökalp este primul profesor de sociologie din cadrul Universității din Istanbul. Drept susținător al panturcismului, Ziya Gökalp, de îndată ce ajunge la Istanbul, intră în rândul fondatorilor organizației "Türk Ocakları" Publică scrieri în periodicele "Türk Yurdu", "Halka Doğru", "İslâm Mecmuası", "Millî Tetebbûlar Mecmuası", "İktisadiyat Mecmuası", "İçtimaiyat Mecmuası
Ziya Gökalp () [Corola-website/Science/331944_a_333273]
-
1984), Premiul de Stat al URSS (1972) și Premiul de Stat al Federației Ruse (1992). S-a născut la Moscova, într-o familie de muzicieni: tatăl său, Constantin Mihailovici Șcedrin (1894-1955), a fost absolvent al Conservatorului din Moscova, compozitor și profesor, mama - Concordia Ivanovna Șcedrina (n. Ivanova) (1908-1999) - a fost muzician amator și economist de profesie. Cel care l-a inițiat în muzică pe R. Șcedrin a fost tatăl său, iar talentul său a fost descoperit încă din copilărie, atunci când a
Rodion Șcedrin () [Corola-website/Science/331965_a_333294]
-
dirijorul S. Samosud. D. Șostakovici și tatăl compozitorului, Constantin Șcedrin, au colaborat la Uniunea Compozitorilor din URSS, cel dintâi - în calitate de președinte, cel de-al doilea - în calitate de secretar general. Începând cu anul 1965, R. Șcedrin a fost, timp de patru ani, profesor de compoziție la Conservatorul din Moscova, activitate care a fost întreruptă din cauza conflictelor cu membrii de partid ai Facultății Teoretice de Compoziție. În perioada anilor 1973-90, a ocupat postul de președinte al Uniunii Compozitorilor (post în care l-a urmat
Rodion Șcedrin () [Corola-website/Science/331965_a_333294]
-
inițiativa lui Gheorghe Ghibănescu și a funcționat până după cel de-al Doilea Război Mondial. Primăria Iașului a decis reînființarea muzeului în Casa Burchi-Zmeu, pentru reabilitarea clădirii obținând fonduri europene nerambursabile. Muzeului Iașilor a fost înființat în 1920 la sugestia profesorului Gheorghe Ghibănescu care a fost promotorul constituirii unei societăți istorico - arheologice pentru a strânge „materialului istoric cu privire la Iași”. Prin decizia lui Mihai L. Negruzzi din 1 octombrie 1920, primar al Iașului, s-a format Societatea culturală „Muzeul orașului Iași”. Comitetul
Muzeul Municipal din Iași () [Corola-website/Science/331960_a_333289]
-
absolut asupra comunității, trezind nemulțumirea grupurilor de arabi suniți sau șiiți, kurzi, islamiști etc. Timp de câteva decenii, Uniunea Turco-Islamică pentru Afaceri Religioase s-a ocupat de aspecte practice precum acordarea vizelor imamilor, autorizații de construcție pentru moschei, autorizații pentru profesorii care intenționau să activeze în școlile publice cu educație religioasă. Structura centrală a uniunii de la Ankara controlează activitatea a aproximativ jumătate (1,100) dintre moscheile turcești din Europa. Prima ramură germană a organizației apare în 1982, la Berlin. În următorii
Turcii din Germania () [Corola-website/Science/331981_a_333310]
-
sunt o amenințare pentru modul lor de viață). Cu toate acestea, un alt sondaj a arătat faptul ca 28% dintre musulmanii britanici speră ca Marea Britanie să devină într-o zi un stat islamic fundamentalist, considerând că societatea britanică este imorală. Profesorul Peter Hopkins împărtășește, prin intermediul lucrării sale “Muslims in Britain. Race, Place and Identities” rezultatele recensământului din 2001, structurate în tabele care reflectă cele mai complete date demografice privind musulmanii din Regatul Unit. Populația musulmană din Marea Britanie s-a situat la
Musulmanii din Marea Britanie () [Corola-website/Science/331982_a_333311]