117,344 matches
-
dorică această sarcină era rezervată carneelor, În cinstea lui Apolloxe "Apollo". Mai mult decât apaturiile, care par un rit de intrare a tinerilor În comunitatea de origine (frăție), sărbătoarea spartană pare să păstreze trăsături inițiatice, dar, În ambele cazuri, este vorba despre ritualizări ale unor faze critice ale vieții sociale. Unor asemenea rituri de trecere nu li se sustrăgea nici măcar lumea feminină care, la Atena, În sărbătoarea cvadrienală a brauroniilor, dedicate Artemisei, se celebra maturitatea pentru căsătorie a tinerelor. c) Cultele
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și articularea În clase a vârstelor participanților par să trimită la un trecut Îndepărtat În care ele fuseseră un fel de mare rit de trecere sau de inițiere care trebuia să confirme intrarea tinerilor aristocrați În societatea adulților. Era, așadar, vorba despre sărbători exclusiv religioase, celebrate Într-un spațiu sacru, ca Olimpia sau Delfi, care uneau cultul eroilor cu cel al zeilor. Învingătorul Își găsea modelul În erou, dar totodată el devenea motiv de faimă pentru propria cetate. Poeți ca Bahilide
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
un moment critic În viața individuală și a familiei. Nou-născutul apărea ca un corp străin care era alipit casei printr-o Întreită Înconjurare a vetrei, hestìa, căminul domestic, Înainte să Îi fie dat un nume. Dar și pentru lăuză era vorba despre o fază critică, deoarece ea rămânea contaminată și, În același timp, contamina casa și pe cei care se găseau În ea. Din acest motiv, ritualurile de purificare deveneau indispensabile pentru reintegrarea nu numai a femeii, ci și a casei
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
căreia sursele noastre tac sau sunt reticente ori deformate de polemică, dat fiind că sunt transmise de apologeții creștini. Un autor creștin, Clement din Alexandria (Protrepticos, II, 21, 2), a crezut că dezvăluie formula secretă, sșnthema misteriilor, considerând că era vorba despre ceva obscen: „Am postit, am băut kikeon, am luat din coș și după ce am făcut ceea ce trebuia făcut, am pus la loc În coș”. Dar o aluzie a lui Teofrast (În Porphyrios, Despre abstinență, II, 6) pare să orienteze
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
să se stabilească, dar el a fost marginal și ca alegere ideologică de viață, lăsând urme, câteodată Îndoielnice, care merg din Grecia Magna, la Derveni, În apropiere de Salonic, și până la Olbia, la Mareaxe "Marea" Neagră. În toate cazurile, era vorba de un stil de viață care Îi deosebea pe partizanii acestei doctrine de ceilalți greci. Și cum aceștia refuzau regimul polisului, și cetatea Îi respingea pe ei. Onomakritos, care, probabil, a alcătuit un prim corpus al „literaturii orfice”, a fost
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
dintre indiciile faptului că, pentru etrusci, ordinea cerească și cosmică este gândită În forme diferite de cele proprii mentalității grecești. xe "Vibenna"Numai În epoca târzie, Începând cu secolul al IV-lea Î.Hr., avem reprezentări ale miturilor locale. Este vorba În general despre saga de tip „istoric” asemănătoare cu legendele mitistoriei latine și romane, cum ar fi cele referitoare la frații Vibennaxe "Vibenna"-Vipinasxe "Vipinas" (de pildă, atacul acestora Împotriva lui Cacuxe "Cacu"-Cacusxe "Cacus" În veșminte de mantis), uneori
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
libri fatales). Ele dovedesc că În spațiul claselor conducătoare etrusce din epoca elenistică, din care degajă astfel de doctrine, au existat tendințe de natură profetică, așa cum demonstrează celebrul fragment al Nimfei Vegoiaxe "Vegoia" (Lachmann, ed. Gromatici Veteres, p. 350): este vorba despre profeția rostită de Lasa Vecuxe "Lasa Vecu" (latinizată În Nimfa Vegonia sau Begoe), culeasă de haruspiciul (perugin?) Arruns Velthymnus, În care sunt vestite, cu distincție Între cele rezervate pentru domini și cele prevăzute pentru servi, pedepse divine zguduitoare În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
un material despre ritualul sacrificiilor, alcătuirea panteonului și ornitomanție. Desigur, și proveniența lingvistică a Împrumuturilor miceniene În limba latină, și semnificația pe care descoperirile miceniene o vor căpăta pentru civilizația din Italia centrală constituie Încă obiect de discuție, dar este vorba despre elemente În care se poate avea mai multă Încredere pe plan metodologic, sunt mai controlabile În plan arheologic și pot fi integrate În istoria Italiei. b) Religia miceniană din epoca bronzului la Roma 1. Ceramica miceniană și fragmente ale
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
-lea Î.Hr. și, În ciuda dificultăților pe care le prezenta, a putut fi tradus din latină arhaică În greacă (Polybius 3, 22). El conținea și norme care reglementau sectorul cultual. În anumite cazuri se prescrie consultarea heraldului și scribului: este vorba despre prima atestare latină a acestei profesii. Și cărțile sibiline, care au fost aduse de la Cumae În vremea ultimului rege dintre Tarquinii, presupun faptul că duumvirii (II-viri sacris faciundis) și colaboratorii lor cunoșteau scrierea și tehnicile explicării ei și, de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
publico sumptu pro populo fiunt, quaeque pro montibus, pagis, curiis, sacellis: at privata quae pro singulis hominibus, familiis, gentibus fiunt). Cultele publice se definesc pe baze teritoriale, cele private, pe baze personale. În exemplele aduse pentru cultele de stat este vorba despre: (a) Septimontium (11 decembrie), celebrat de și pentru montani, locuitorii munților Romei antice, printre ale căror grupuri sacrale conducătoare se află administratori (magistri) și preoți (flamines) (Varro, De lingua latina, 6, 24); (b) Paganalia, pentru locuitorii „satelor” din Roma
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
destinatarul) acțiunilor și rugăciunilor cultuale. Aceste ritualuri sunt unice În felul lor printre izvoarele referitoare la religia romană, mai ales pentru că ele alcătuiesc o unitate, pot fi datate cu certitudine și se inserează În situații istorice și economice particulare. Este vorba despre următoarele texte: - 1 făgăduințe, voturi pentru sănătatea vitelor (83) - 2 ritual care precede semănatul (132) - 3 ritual care precede culesul (134) - 4 rărirea unui crâng (sacru) (139) - 5 săpături efectuate Într-un crâng (sacru) (140) - 6 lustratio agri (suovetaurilia
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
sex1. El Își legitimează afirmația citând explicit din Xenofan din Colofon; asemenea acestui reprezentant de prestigiu al școlii eleate (cf. subcapitolul 2.3b2c), el vrea să Își exprime doar propria părere și nu lansează afirmații sigure: În mod clar, este vorba despre o măsură de apărare a unui Învățat precaut 2. Dar, după mai bine de jumătate de mileniu, În acest caz se percepe limpede conexiunea Între teologia „italică” și cea romană. Varro subliniază dimensiunea istorică a cultului imaginilor: În vremea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
caedere - exta porricere. Porcul este consacrat cu mola salsa și vin. Este ucis și spintecat; În timp ce ficatul, inima, plămânii etc. sunt Încă prinse de corp, persoana Însărcinată cercetează dacă organele se află În starea potrivită (inspectio extorum adhaerentium). Nu este vorba de obținerea vreunei Îndrumări pentru viitor, ci de Încredințarea că și măruntaiele animalului sunt pure și că zeii le pot accepta. În cel de-al treilea moment, părțile interioare cele mai bune sunt fripte și tăiate. La ele se pot
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
800, 73-74), să-i asume cultul și, În afară de celebrarea de sărbători În cinstea sa, să denumească o navă cu numele său, Ammonis sau Ammonias, pentru a-i trimite ofrande zeului În lăcașul său african. Totuși, În toate aceste cazuri este vorba despre experiențe sporadice, absorbite larg de cadrele tradiționale ale religiei cetățenești care Își menține ritmurile și regulile ancestrale. Dacă uneori personajele divine și credincioșii lor se remarcă prin caracteristicile neobișnuite - față de canoanele - ale practicii rituale, ei devin obiect al ironiei
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
rituale și a unor Întregi cadre ideologice tradiționale. Fenomenul poate fi exemplificat În legătură cu două complexe mitico-rituale care, prin amploarea răspândirii și profunzimea pătrunderii În ansamblul religios grec, par cei mai utili parametri pentru verificarea aspectelor convergente ale contextului analizat. Este vorba despre cultul frigian al Cybelei, Mareaxe "Marea" Mamăxe "Marea Mamă" anatoliană pe care coloniștii greci din Asia ajunseseră să o cunoască Încă din secolul al VIII-lea Î.Hr, și despre cel egiptean al lui Isisxe "Isis", divinități ce au
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ei. Poetul Nicandros (Alexipharmaka, 6-8) amintește, alături de acele thalàmai ale zeiței Rheaxe "Rhea", despre care adnotatorul lămurește că sunt „locuri sacre subterane” În care se depun vires după sângeroasa consacrare a Gallilor pentru zeiță, un orgastèrion al lui Attis. Este vorba despre un edificiu de cult În care se celebrează riturile sacre (òrgia) În cinstea zeului, rituri care apar caracterizate În sens „mistic”, altfel spus cu aspecte rezervate și În legătură cu istoria divină, chiar dacă nu este posibil să știm dacă erau Înzestrate
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
mai puțin antică, după caz, a unor structuri misterice de către unele culte de origine orientală, În special cel al Marii Mamexe "Mame" și cel al zeiței Isisxe "Isis". Acest fapt pune o problemă de o considerabilă importanță istorico-religioasă, Întrucât este vorba despre identificarea circumstanțelor și motivațiilor fenomenului, odată ce În respectivele lor țări de origine aceste culte nu cunosc acea componentă ezoterică și inițiatică ce definește tipologia misteriilor În relație cu riturile de la Eleusis, numite tocmai mystèria Încă din veacul al V
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
respectivele lor țări de origine aceste culte nu cunosc acea componentă ezoterică și inițiatică ce definește tipologia misteriilor În relație cu riturile de la Eleusis, numite tocmai mystèria Încă din veacul al V-lea Î.Hr. și cele din Samotrace. Este vorba despre culte ce le impun participanților o abilitare rituală (tocmai „inițierea”) ca să fie admiși la celebrarea lor și, În același timp, interdicția de a le dezvălui conținuturile față de cei care nu au avut o experiență directă. Fără să putem intra
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Două episoade pot dobândi funcția de expresii emblematice ale celor mai vechi forme inițiatico-ezoterice ale fenomenului, supus deja unei instituționalizări mai mult sau mai puțin profunde, dar Încă bogat În Încărcătură transgresivă și deci primejdioasă În ochii autorităților publice. Este vorba despre proiectul de controlare și reglementare a numeroaselor dansuri dionisiace prezente În Egipt, formulat de Ptolomeu al IV-lea prin cunoscutul edict care ni s-a transmis În Pap. BGU 1211 (cca 215-205 Î.Hr.). Tuturor celor care celebrează cultul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cunoscut, poate sluji drept exemplificare a unui Întreg gen ce Îmbină interesele speculative și religiozitatea populară, arătând că cele dintâi nu sunt patrimoniul exclusiv al unor cercuri restrânse de „filozofi”, ci, dimpotrivă, sunt pătrunse larg În straturile sociale mari. Este vorba despre un oracol teologic a cărui vastă notorietate rezultă din cele trei surse care l-au transmis: un epigraf gravat pe zidurile cetății Enoanda, un scriitor creștin din secolul al IV-lea d.Hr., Lactanțiu (Divinae institutiones, I, 7), și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
sănătatea fizică, ci atinge Întreaga dimensiune existențială a credinciosului și, fără să se proiecteze În perspectivă escatologică, care rămâne cu totul străină intereselor oratorului nostru, Îi permite să Îl proclame pe Asclepiosxe "Asclepios" „stăpân al destinului său” (II, 36). Este vorba despre moira, mica „parte” a individului care se simte apărat de protecția personală a zeului; dar, În același timp, el, conform canoanelor henoteismului tipic al sentimentelor religioase ale epocii, poate fi aclamat ca Unicul (IV, 50), poate asuma o dimensiune
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În unele privințe, chiar Empedocle din Agrigent sau acei orfeotelestai, Înfierați de sentința platonică (Republica, II, 363e-366b) - vede ivindu-se numeroase personalități de profeți rostitori de oracole și taumaturgi care integrează sub diferite forme tipologia „omului divin” (Bieler, 1967). Este vorba despre figura „Înțeleptului” În stare să stabilească un contact intens și personal cu nivelul divin și să facă să se reverse asupra omului obișnuit efectele binefăcătoare ale unui astfel de raport, așezându-se ca mijlocitor, câteodată cu asumarea unor conotații
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
trei nivele distincte și convergente rezultate dintr-un proces de transformare a unui sistem tradițional În sensul interiorizării funcțiilor sociale (concepute conform ideologiei tripartite indo-europene a lui Dumézil) și al transpunerii lor În plan etic (Molé, 1963, p. 60): este vorba, de fapt, despre o interpretare care nu explică, ci se limitează, cel mult, la a constata un fenomen și la a oferi o reconstrucție mai mult teoretică decât istorică a naturii acestuia. G³th³, „Yasna celor șapte capitole”, imnurile, Wid¶wd³d
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
interpretări corecte a situației religioase iraniene În epoca lui Zoroastruxe "Zoroastru", aceasta este totuși utilă pentru stimularea pe care a produs-o un aspect al său nu tocmai secundar, dezvoltat În mod deosebit de S. Wikander și de G. Widengren. Este vorba despre teza existenței unor comunități cultuale indo-iraniene organizate ca niște comunități de bărbați, „Männerbünde”, și caracterizate de venerarea, aproape exclusivă, a uneia sau alteia dintre divinități, cu sacrificii și rituri specifice: așadar, un fel de grupuri sociale sau confrerii susținute
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Iranului antic, ci o tendință de răzvrătire În interiorul zoroastrismului, În perioada ahemenidă. Această tendință propunea o nouă doctrină dualistă, În armonie cu orientările astrale ale unei religiozități În cadrul căreia Timpul-Destinxe "Timpul-Destin" era pus mai presus de oameni și zei. Este vorba, așadar, despre Întâlnirea dintre zoroastrism și cultura astrală, matematică și științifică din Babilon, În perioada respectivă (Henning, 1951, p. 49; cf. Boyce, 1982, pp. 234 sqq.), și nu despre o religie antică (Bianchi, 1958, care se bazează Însă pe o
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]