117,390 matches
-
Fouquet, consilier al Parlamentului din Paris, și a Marie de Maupeou. Familia Fouquet a făcut o avere din comerțul de pânză înainte de a intra în sistemului judiciar. Contrar susținerilor din timpul său că familia lui Fouquet nu a fost de origine nobilă: străbunicul, Francis Foucquet, a fost negustor și fiul unui negustor de pânză din Angers. Tatăl său a devenit un armator bogat remarcat de Richelieu, care l-a adus în Consiliul marinei și a comerțului și a devenit consilier de
Nicolas Fouquet () [Corola-website/Science/334833_a_336162]
-
El este considerat a fi unul dintre precursorii teoriei jocurilor și ai teoriei probabilităților, domenii în care ulterior, alți savanți au dezvoltat abordări mai complete. Steinhaus s-a născut la 14 ianuarie 1887 la Jasło, Austro-Ungaria, într-o familie cu origini evreiești. Tatăl său, Bogusław, era un negustor și industriaș local, proprietar al unei fabrici de cărămidă. Mama sa era Ewelina, născută Lipschitz. Unchiul lui Hugo, Ignacy Steinhaus, era activist în "Koło Polskie" (Cercul Polonez), și deputat în Dieta Galiției, adunarea
Hugo Steinhaus () [Corola-website/Science/334858_a_336187]
-
sovietici.” În perioada interbelică și pe parcursul ocupației sovietice, Steinhaus a contribuit cu zece probleme la celebra "Carte Scoțiană", între care și ultima, înregistrată cu puțin timp înainte ca Lwówul să fie capturat de naziști în 1941, în timpul Operațiunii Barbarossa. Din cauza originii sale evreiești, Steinhaus a petrecut perioada de ocupație nazistă în ascunzători, la început între prietenii din Lwów, și apoi în micile orașee Osiczyna, lângă Zamość, și Berdechów, lângă Cracovia. Rezistența antinazistă poloneză i-a oferit documentele false ale unui pădurar
Hugo Steinhaus () [Corola-website/Science/334858_a_336187]
-
de astăzi, iar următorul, cumpărat pentru a nu mai plăti chirie, se găsea lângă actualul Teatru al Tineretului. Adolphe Chevallier s-a căsătorit la Cluj, în anul 1925, cu Ilze Krausz. Au avut două fiice, Fani-Irina și Mary-Beatrice. Fiind de origine elvețiană, a devenit cetățean român abia în anul 1940, printr-un decret al regelui Carol al II-lea. După cel de-al doilea război mondial se mută în București, iar în anul 1950 emigrează în Elveția. A locuit la Lausanne
Adolph A. Chevallier () [Corola-website/Science/334814_a_336143]
-
cerut mitropolitului Grigorie al II-lea de la Colțea să le ofere o mănăstire, dar a fost refuzat. S-a îndreptat apoi către Iași, capitala Moldovei, unde au fost primit cu dragoste de mitropolitul Gavriil Callimachi, acesta din urmă era de origine română și fusese arhidiacon la Patriarhia Ecumenică și mitropolit al Tesalonicului (1745-1760), înainte de a fi ales ca mitropolit al Moldovei. Obștei venite de la Athos i s-a încredințat Mănăstirea Dragomirna cu toate moșiile, prin hrisovul din 31 august 1763 al
Paisie Velicicovschi () [Corola-website/Science/334869_a_336198]
-
teste de aptitudini. Înainte de al doilea război mondial, în timpul acestuia, și chiar după, limitările impuse de "numerus clausus", aplicate în special în țări din Europa de Est și SUA, au avut un caracter discriminatoriu, vizând în special limitarea numărului de studenți de origine sau etnie evreiască. Limitările au variat foarte mult, de la interzicerea categorică a studenților de origine evreiască, până la admiterea unui procent corespunzător cu ponderea populației evreiești în populația tării respective. Țările care, într-o formă sau alta, au limitat accesul studenților
Numerus clausus () [Corola-website/Science/332036_a_333365]
-
de "numerus clausus", aplicate în special în țări din Europa de Est și SUA, au avut un caracter discriminatoriu, vizând în special limitarea numărului de studenți de origine sau etnie evreiască. Limitările au variat foarte mult, de la interzicerea categorică a studenților de origine evreiască, până la admiterea unui procent corespunzător cu ponderea populației evreiești în populația tării respective. Țările care, într-o formă sau alta, au limitat accesul studenților evrei la învățământul superior, înainte de cel de-al doilea război mondial au fost: Austria, Canada
Numerus clausus () [Corola-website/Science/332036_a_333365]
-
textul legii), dat fiindcă evreii erau singurul grup etnic supra-reprezentat în învățământul superior, este clar că aceștia erau primii vizați. Legea este considerată drept prima lege antisemită din Europa sec. 20. Scopul legii era să restrângă numărul de studenți de origine evreiască la 6%, atât cât era procentul etniei evreiești în populația Ungariei în acea epocă. În 1910, procentul studenților evrei era de 15%. În 1928, datorită presiunilor exercitate de Liga Națiunilor și de politicienii liberali, a fost adoptată o lege
Numerus clausus () [Corola-website/Science/332036_a_333365]
-
a fost adoptată o lege mai puțin restrictivă, pentru ca în 1938-1945 să se revină la vechiul text al legii, adăugându-se și alte legi anti-semite. Din această cauză, cel puțin în parte, o serie de oameni de știință maghiari de origine evreiască, așa cum a fost cazul lui Edward Teller, au decis să emigreze. Polonia a încercat să introducă o lege "numerus clausus" în 1923, dar la obiecțiile Ligii Națiunilor a fost nevoită să renunțe momentan la acest proiect. Cu toate acestea
Numerus clausus () [Corola-website/Science/332036_a_333365]
-
a fost niciodată legiferat, în perioada 1918-1950, principiul "numerus clausus", sau măsuri similare, au fost introduse într-un număr de universități private și școli superioare de medicină, vizând în special evreii și populația de culoare. De exemplu, numărul candidaților de origine evreiască la specialități liberale, în universitățile din zona New England și New York, a scăzut în mod semnificativ între 1910 și mijlocul anilor ’30. De exemplu, admiterea la Harvard University, în aceeași perioadă, a scăzut de la 27,6% la 17,1
Numerus clausus () [Corola-website/Science/332036_a_333365]
-
la cea de la Boston University, de la 48,4% în 1929-30 la 12,5% în 1934-35. În aceeași perioadă, printre excepțiile notabile, s-a numărat Facultatea de medicină de la Middlesex University (Massachusetts), care nu a aplicat acest principiu. În afară de candidații de origine evreiască, au mai fost vizați de aceste măsuri restrictive catolicii, candidații de culoare și cei proveniți din Europa de Est. În unele cazuri, cum ar fi de pildă Columbia University, candidații de culoare erau excluși în totalitate ("numerus nullus"). Metoda cea mai
Numerus clausus () [Corola-website/Science/332036_a_333365]
-
desemna categoriile dorite în respectiva universitate, sau preferința pentru copiii sau nepoții unor foști studenți. Acest principiu a fost aplicat pentru prima dată la Yale University, în 1925, atunci când oficialii universității au constatat creșterea alarmantă a numărului de studenți de origine evreiască. Cu începere din același an, oficialii Yale au început să menționeze criterii de admitere „amorfe”, precum „character”, „tărie”, etc..., în detrimentul altor criterii, ca scuză pentru a respinge candidații nedoriți de etnie evreiască. Cu toate acestea, hotărâtor a fost criteriul
Numerus clausus () [Corola-website/Science/332036_a_333365]
-
cu anii ’60, treptat, a început să se renunțe la aceste politici restrictive, Yale fiind printre ultimele care a renunțat la ele, după 1966. Preferința pentru copiii foștilor studenți s-a menținut însă, fără însă a mai afecta studenții de origine evreiască. De asemenea, începând cu anii ’50, s-a renunțat la restricțiile privind religia candidatului. Toate aceste măsuri nu au fost totdeauna apreciate ca antisemite. În 1932, în Raportul Anual al Comitetului Evreiesc American (American Jewish Committee), s-a acceptat
Numerus clausus () [Corola-website/Science/332036_a_333365]
-
culoare, care dorește și ea să aibă un număr de studenți, proporțional cel puțin cu procentul pe care-l ocupă în populația SUA (12,4%). Statisticile oficiale menționează că în 1930, în România, trăiau 756.930 evrei, marea majoritate, de origine așkenază vorbitori de limbă idiș). Nicolae Iorga precizează că până la 1600 nu a fost nici urmă de evrei așkenazi în țările române. Cu mici excepții, situația a rămas neschimbată și în următoarele două secole. La începutul sec. 19, în 1820
Numerus clausus () [Corola-website/Science/332036_a_333365]
-
Educației Naționale, cu numărul 153.377 din 29 august 1940, s-a transformat în principiul "numerus nullus". Căci, dacă potrivit Deciziei din august 1940, din numărul total al elevilor dintr-o clasă, 6 la sută se admitea să fie de origine evreiască, legea din 11 octombrie 1940 nu mai permitea frecventarea școlilor românești decât urmașilor direcți ai voluntarilor, invalizilor și morților din războiul din 1877-1878, dacă erau creștini, invalizilor din Războiul de Reîntregire, celor decorați pentru fapte de arme săvârșite pe
Numerus clausus () [Corola-website/Science/332036_a_333365]
-
fost cotate sau nu, pe o bursă de valori Prin tradiție și la nivel internațional, scripofilia este o ramură a numismaticii, ca și notafilia. Cuvântul scripofilie este un neologism, format din cuvântul englez scrip: „titlu de proprietate” și sufixoidul de origine greacă, philia: „a iubi”. Titlurile colecționate nu mai au nicio valoare bursieră. Ele sunt uneori utilizate cu scopuri decorative și rămân o mărturie pasionantă, o reflectare a istoriei economice și sociale a unei regiuni, a unei țări, a unei epoci
Scripofilie () [Corola-website/Science/332071_a_333400]
-
EP-uri și patru albume. Alesana a căpătat un public larg, după ce albumul de debut a fost lansat, On Frail Wings of Vanity and Wax. Numele formației este o derivare a numelui străzii Aliceanna din Baltimore, de unde își are și originea. Deși membrii formației au început să cânte împreună în Baltimore, Maryland, Alesana s-a format oficial în octombrie 2004 în Raleigh, North Carolina, iar membrii fondatori au fost Shawn Milke, Patrick Thompson, Dennis Lee, Steven Tomany și Daniel Magnuson. Numele
Alesana () [Corola-website/Science/332062_a_333391]
-
sau 1225 - 1 iulie 1277, Damasc), pe numele său complet al-Malik al-Zahir Rukn al-duniya wa-d-Din Baybars al-Bundukdari al-Salih (în arabă: الملك الظاهر ركن الدين بيبرس البندقداري: Acest personaj istoric a îndeplinit rolul de sultanul mameluc al Egiptului și Siriei, la origine fiind din regiunea Crimeei. Este cunoscut pentru faptele mărețe de arme înregistrate pe tot parcursul expedițiilor militare în Palestina, Siria, împotriva mongolilor dar și a cruciaților. Baybars al-Bunduqdari a fost un lider militar influent care a fondat guvernarea mamelucă în
Baybars I () [Corola-website/Science/332112_a_333441]
-
Nu doar viața militară l-a preocupat pe Baybars, acesta a întreprins un număr de reforme administrative, proiecte de infrastructură precum și organizarea unor fundații în scopuri sociale, cu scopul de a conduce reformele lui Baybars. Există o dezbatere pe marginea originii lui Baybars. Versiunea preferată este aceea că Baybars s-a născut în Cumania (Dasht-i-Kipchak), la nord de Marea Neagră. Istoricul egiptean de secol XIV, al-Aini, menționa că originile lui Abdullah bin Baybars erau unele turcice. Din cauza invaziei mongolilor, Baybars și familia
Baybars I () [Corola-website/Science/332112_a_333441]
-
cu scopul de a conduce reformele lui Baybars. Există o dezbatere pe marginea originii lui Baybars. Versiunea preferată este aceea că Baybars s-a născut în Cumania (Dasht-i-Kipchak), la nord de Marea Neagră. Istoricul egiptean de secol XIV, al-Aini, menționa că originile lui Abdullah bin Baybars erau unele turcice. Din cauza invaziei mongolilor, Baybars și familia sa au părăsit Crimeea în 1243, când acesta avea 24 de ani. Cronicile arabe relatează că Baybars s-a refugiat în Vlachia (awalăq) la regele (malik) " A-n-s-khăn
Baybars I () [Corola-website/Science/332112_a_333441]
-
mai multe parodii tipărite, on-line și pe scenă. Amazon.com listează peste cincizeci de parodii ale cărții, de la "Fifty Shames of Earl Grey" de Fanny Merkin (pseudonimul lui Andrew Shaffer) la "Fifty Shades of Oy Vey " de E.L. Jamesbergstein. Parodiind originile fan-fiction ale romanului original "Cincizeci de umbre ale lui Grey", studenții Ivy League MBA au creat "Erotic FinFiction", un blog care conține postări scrise ironic în jargonul de business. Numeroase Internet meme conțin versiuni comice ale coperții cărții "Cincizeci de
Cincizeci de umbre ale lui Grey () [Corola-website/Science/332118_a_333447]
-
sau tricepsul brahial (Musculus triceps brachii) este un mușchi lung și voluminos, așezat pe fața posterioară a brațului, de la scapulă până la olecranon. Extremitatea superioară a lui este împărțită în trei ramuri sau capete de origine (de unde și numele de triceps): capul lung (porțiunea lungă a tricepsului), capul lateral (vastul lateral) și capul medial (vastul medial). Pe viu, simpla extensie a antebrațului evidențiază mușchiul. are trei capete de origine, unul pe scapulă și două pe humerus
Mușchiul triceps brahial () [Corola-website/Science/332120_a_333449]
-
împărțită în trei ramuri sau capete de origine (de unde și numele de triceps): capul lung (porțiunea lungă a tricepsului), capul lateral (vastul lateral) și capul medial (vastul medial). Pe viu, simpla extensie a antebrațului evidențiază mușchiul. are trei capete de origine, unul pe scapulă și două pe humerus: capul lung (porțiunea lungă a tricepsului), capul lateral (vastul lateral) și capul medial (vastul medial). Cele trei capete ale tricepsului au origini diferite, prin tendoane independente. Cele trei capete își păstrează oarecum individualitatea
Mușchiul triceps brahial () [Corola-website/Science/332120_a_333449]
-
viu, simpla extensie a antebrațului evidențiază mușchiul. are trei capete de origine, unul pe scapulă și două pe humerus: capul lung (porțiunea lungă a tricepsului), capul lateral (vastul lateral) și capul medial (vastul medial). Cele trei capete ale tricepsului au origini diferite, prin tendoane independente. Cele trei capete își păstrează oarecum individualitatea și converg la nivelul treimii medii a humerusului într-un singur corp muscular fusiform care se continuă cu un tendon comun puternic, care merge în jos și se inserează
Mușchiul triceps brahial () [Corola-website/Science/332120_a_333449]
-
au arătat că nu au avut planuri de a disloca forțele americane în Darfur, nici măcar pentru a sprijini furnizarea de ajutor umanitar. Politica Congresului american, care a condus la utilizarea a retoricii de genocid cu referire la Darfur își are originea în preocuparea Congresului cu alte evenimente din Sudan și anume, ca brutală contra-insurgență a guvernului sudanez împotriva Armatei de Eliberare a Poporului Sudanez / Rebelii s-au luptat cu guvernul islamist din 1983, apărând populațiile non arabe și non musulmane în
Criza din Darfur () [Corola-website/Science/332121_a_333450]