KorAP: Find »[drukola/base=vorbă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...4665 4666 4667 ...4694 >

117,344 matches

Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330

Rău prin afirmațiile celor două Spirite (Yasna 45,2): Acum voi vorbi despre cele primordiale ale existenței, dintre care Celxe "Cel" Bun Îi spune astfel Celui Rău: „Nici gândurile noastre, nici explicațiile șnoastreț, nici inteligența șnoastrăț, nici alegerile șnoastreț, nici vorbele șnoastreț, nici faptele sau conștiințele șnoastreț, nici sufletele șnoastreț nu se pot pune de acord”. Conform celei mai răspândite interpretări a acestui fragment (cf. Kellens-Pirart, 1988, p. 155, și 1991, pp. 188 sq.) cele două Spirite sunt prezentate ca entități

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
conflicte etnice), tind să dea un răspuns global la problemele existențiale, opunând clasei aristocrato-războinice o viziune nouă asupra lumii oamenilor, un mesaj care includea și destinul său după moarte. Emblematică pentru răsturnarea de valori care a urmat (nu este Însă vorba nici despre un proces evolutiv, nici de o reformă, ci mai de grabă despre o revoluție propriu-zisă) este respingerea unei divinități ca Indraxe "Indra" (cf., mai sus, subcapitolul 1.2), cel mai ilustru dintre devaxe "deva" panteonului vedic, căruia, În

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
gujarati etc.), care, În unele cazuri, sunt singurele ce au supraviețuit În urma pierderii textelor pahlavi originale. Edițiile și traducerile textelor pahlavi, Îngrijite de cercetători persani și occidentali, sunt numeroase, dar adesea Învechite și alcătuite după criterii foarte diferite. Uneori este vorba doar despre simple reproduceri ale textelor, iar altele sunt transcrieri În alfabet latin urmate de traduceri, În alte cazuri, e vorba de transliterări, transcrieri, traduceri. Principalele indicații bibliografice actualizate până În 1967 se găsesc În Boyce (1968a). Pentru Ard³ Wșr³z n³mag

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Îngrijite de cercetători persani și occidentali, sunt numeroase, dar adesea Învechite și alcătuite după criterii foarte diferite. Uneori este vorba doar despre simple reproduceri ale textelor, iar altele sunt transcrieri În alfabet latin urmate de traduceri, În alte cazuri, e vorba de transliterări, transcrieri, traduceri. Principalele indicații bibliografice actualizate până În 1967 se găsesc În Boyce (1968a). Pentru Ard³ Wșr³z n³mag, Ay³dg³r ș J³m³spșg și Bundahișn există informații actualizate, inclusiv pentru studii În Encyclopaedia Iranica (cf. Gignoux, 1987a; Boyce, 1989c; MacKenzie 1989a

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
196). În Avesta târzie, Ahura Mazd³ domină un fel de panteon bogat și complex, compus dintr-un grup de entități demne de cult (yazataxe "yazata"), care au un statut oarecum intermediar Între cel de divinități autentice ( În unele cazuri este vorba despre divinități ale unui așa-zis „păgânism” prezoroastrian sau de zeități de origine, cel puțin parțial, străină, cum este cazul zeiței An³hit³xe "Ana>hita>") și cel de figuri și puteri angelice. Lumea supraomenească a zoroastrismului este subîmpărțită simetric Între entități

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
izolare: Modi, 1922, pp. 171 sqq.). Odată Împlinite aceste reguli, În cea de-a patra zi după moarte, sufletul poate În sfârșit să se Îndrepte pe drumul ceresc dacă a avut o purtare bună În viață, În conformitate cu preceptul „gânduri bune, vorbe bune, fapte bune”; va traversa podul, va fi judecat de tribunalul divin, se va Întâlni cu propria sa da¶n³xe "dae>na>", care va lua Înfățișarea unei copile mai frumoase și mai bune decât toate copilele din lumea celor vii

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
și cultura (Henning, 1958, p. 93), predecesorii lor, parnii, au adus dinastia Arsacizilor pe tronul care fusese al Ahemenizilor. Astfel, aceștia au intrat În istoria iranismului (Gnoli, 1989a, pp. 115 sqq.). Izvoarele clasice și iraniene sunt concordante: fie că este vorba despre Tiridat din Armenia, rege și preot (Tacit, Annales, XV, 24), care, În călătoria sa la Roma, la curtea lui Nero (cf. Wolski, 1993, pp. 168 sq.), a refuzat să călătorească pe mare, temându-se să nu o contamineze (Plinius

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Wolski, 1993, pp. 168 sq.), a refuzat să călătorească pe mare, temându-se să nu o contamineze (Plinius, Naturalis historia, XXX, 6), În conformitate cu regulile zoroastriene ale purității rămase În vigoare până În secolul trecut (Duchesne-Guillemin, 1962a, p. 378), fie că este vorba despre unul dintre cei trei regi Vologases (Duchesne-Guillemin, 1983, p. 867; Frye, 1984, p. 231) care a rămas În amintire ca unul dintre protagoniștii transmiterii Avestei, conform celei de-a IV-a cărți din D¶nkard (cf. Zaehner, 1955, pp.

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
a fost constrâns să-l facă rege pe primul născut, fixând totodată perioada În care Ahriman avea să domnească (Timpul limitatxe "Timpul limitat"), la Împlinirea căruia, cel de-al doilea fiu, Ohrmazd, va fi dobândit suveranitatea asupra creației. Este probabil vorba despre un mit cult, inventat de teologi, care reflectă speculațiile profunde și elaborate despre Timpul-Destinxe "Timpul-Destin", tributare unei religiozități astrale, În cadrul căreia trebuie să fi cântărit decisiv mai Întâi elementele mesopotamiene și apoi cele elenistice. Acest mit relevă un tip

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
proporții variate, iar fenomenul are loc din cauze diferite): În India, Pakistan (unde comunitatea locală provine, din punct de vedere istoric, din fragmentarea celei indiene, separate de „Partition” În 1947) și În Iran, respectiv la Bombay, Karachi și Teheran. Este vorba despre un progres foarte important, inclusiv În ceea ce privește viața religioasă a unei comunități care a trăit o perioadă Îndelungată dintr-o economie În principal agrară ( În India devenită rapid comercială), care o ținea departe de contactul, astăzi intensiv mai ales În privința

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
bază: funcția sacră, cea militară și cea economică. Unii cercetători (de exemplu, Littleton, 1973, p. 203) au Încercat să găsească o antinomie Între antropologia „indo-europeană” a lui Dumézil și cea mai degrabă universalistă a lui Lévi-Strauss; În realitate, este Însă vorba despre o antinomie artificială, având În vedere că Dumézil nu face referire la structuri biologico-mentale caracteristice indo-europenilor, ci la un fapt pur istoric: un anumit grup de popoare, Într-o anumită epocă, Își definește această ideologie, care, odată cu trecerea mileniilor

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
PRIMEI FUNCȚII" Structura tripartită a panteonului indo-european este foarte bine conservată În India antică. În ceea ce privește funcția sacrală, o trăsătură deja tipic indo-europeană, ea era deținută, complementar, de două divinități majore; În India acestea sunt Varuna și Mitraxe "Mitra". Nu este vorba Însă despre o simplă dublură (În acest caz, unul dintre cei doi ar fi fost rapid eliminat), ci de două moduri diferite și complementare de Înțelegere a sacralității. Elementul cel mai caracteristic al sacrului și al regalității sacre ulterioare constă

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
religiei mazdeiste - trebuie să le recunoaștem cel mai probabil pe două dintre Ameșa Spentaxe "Ameșa Spenta" („Sfinții Nemuritori”): ameret³tși hauruuat³t-. Numele lor Înseamnă „Nemurirexe "Nemurire"” și „Integritate”, iar funcția lor constă În protejarea bunăstării fizice și a vieții: este deci vorba despre acea funcție „medicală” despre care am văzut că este proprie divinităților corespunzătoare funcției a treia. Mai mult, Menasce (1947) a demonstrat că tradiția arabă atribuie Îngerilor, M³r¿txe "Ma>ru>t" și H³r¿txe "Ha>ru>t" (ale căror

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
religia slavă. De fapt, doar În Chronica Slavorum de Helmold (secolul al XII-lea) este atestată informația că slavii din Holstein preamăreau doi zei, unul bun și unul rău, aceste din urmă numindu-se Zcernebochxe "Zcerneboch", „Zeul negru”. Dar este vorba despre o mărturie izolată care se referă la un singur ethnos slav (cf. Pisani, 1950a, p. 50). 2. Culte naturaliste?tc "2. Culte naturaliste ?" Există anumite mărturii care ar putea lăsa să se creadă că, la slavi, anumiți arbori și

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
din moment ce, În secolul al XVI-lea, Macarius, arhiepiscop de Novgorod, a trebuit să-i mustre pe unii dintre credincioși din cauza obișnuinței de a se ruga În fața arborilor. Însă aceasta nu implică obligatoriu existența unor culte naturaliste, ci ar putea fi vorba, pur și simplu, despre păduri considerate sacre, datorită frecventării lor de zeități, sau despre locuri de cult tradiționale; ceva asemănător se Întâlnește În cazul religie germanice vechi: Tacitus (Germania, XL) vorbește despre o „pădure sacră” (castum nemus) dintr-o insulă

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
cărora germanii prevesteau viitorul folosindu-se de nechezatul și săriturile lor. 3. Zeii principalitc "3. Zeii principali" a) Perunúxe "Perunu^" Oricare ar fi semnificația ce poate atribuită mărturiilor despre cultele naturaliste, este clar că, În cele mai bun caz este vorba despre relicve culturale, deoarece slavii cunoșteau și cinsteau divinități personale. Să le analizăm acum pe cele mai importante. Perunúxe "Perunu^", pe care Procopius Îl definea ca pe „cel care face fulgere”, pare să fi fost cel mai important dintre zeii

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
centru al practicilor cultuale, Întărește ipoteza unei legături etimologice Între numele zeului slav suprem și numele stejarului. b) Velesxe "Velesu"ú (Volosúxe "Volosu^") Cu privire la zeul Velesxe "Velesu"ú (Volosúxe "Volosu^") a fost avansată ipoteza (Merrigi, 1952) că nu ar fi vorba despre o divinitate de origine slavă, ci, pur și simplu, de „păgânizarea” sfântului Blaziu, episcop de Sebaste. În realitate, Însuși faptul că acesta apare, după cum vom vedea, În vechi și importante formule de jurământ, este suficient pentru a susține contrariul

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
zei suverani, unul peste oameni, celălalt peste animale. c) Svarogúxe "Svarogu^" - Svaroic¹ - Da¹bogúxe "Daz^i^bogu^" Un lung fragment din Cronica Anuală vorbește despre zeul Svarogúxe "Svarogu^", al cărui nume inițial ar fi fost Feostaxe "Feosta" (adică Hefaistos). Este deci vorba despre un zeu al focului. Unele izvoare slave Îi redau numele În forma sa completă Svaroic¹. Fiul lui Svarogú este, tot conform Cronicii Anuale, zeul Da¹bogúxe "Daz^i^bogu^", care este identificat În mod clar cu Soarele. Din punct de

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Însemna deci „câine cornut”, caz În care „câine” ar putea face referire la constelația Siriusxe "Sirius" (cf. latinescul canicula, sau grecescul Kane = Sirius etc.), iar coarnele ar putea fi un simbol al puterii, având În vedere că, În definitiv, este vorba despre puternicul zeu al căldurilor din timpul verii. Un centru important al cultului lui Svaroic¹ se afla În cetatea Riedegost, unde acest zeu (al cărui nume apare latinizat În Cronica lui Thietmar: Zuarasicixe "Zuarasici") deținea un loc special În faimosul

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Vologost era practicat cultul zeului Jarovitúxe "Jarovitu^", al cărui nume este legat de către unii cercetători de termenul slav jarú, „puternic, violent”, iar de alții, cu numele ruse jara, „primăvară”, și jar¹ „marea vară”. În primul caz, se presupune că este vorba despre o divinitate războinică, iar În cel de-al doilea despre o zeitate agrară. Puținele informații pe care le avem sunt clar În favoarea primei ipoteze: Herbord Îl identifică cu Martexe "Marte", Ebbo din Mischelsberg Îl definește ca zeu al războiului

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
se gândească să facă rezerve pentru că anul următor urma să fie unul slab. Svanovitú era, așadar, o divinitate mai ales agricolă care avea În stăpânire roadele pământului, fapt care este confirmat de marea orgie care urma acestui ritual profetic: este vorba, după toate probabilitățile, despre un rit de fecunditate, specific unei societăți agrare. Faptul că lângă statuie se aflau și obiecte de război (cum ar fi o spadă și o șa) nu implică neapărat ideea că aceasta ar fi fost o

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
considerare și situația unui personaj celtic asemenea regelui Arthur care nu este decât transformarea generalului roman Artorius. Alte divinități minore - ca Siwaxe "Siwa", printre polabi, Pizamarxe "Pizamar", la Asundo, Rugievithusxe "Rugievithus", la Carenza etc. - sunt menționate În izvoare, Însă este vorba despre simple nume. Merită doar amintit, În cadrul policefaliei divine, că statuia lui Rugievithus avea șapte fețe și un singur cap. În sfârșit, mai există și figuri ale folclorului slav care au derivat probabil din divinități minore străvechi. Astfel s-a

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
multe ori aluzie la existența unor preoți păgâni, care trebuie să fi dobândit mare putere și prestigiu din moment ce Ibn Fadl³n observă că nici măcar un rege nu se putea opune atunci când unul dintre aceștia cer o victimă sacrificială, indiferent că era vorba despre un animal sau despre o ființă umană. Este posibil să fi existat printre preoți, cel puțin in nuce, o structură ierarhică, din moment ce Saxo amintește că, În Rugia, templul lui Svantovitúxe "Svantovitu^" de la Arcona era condus de un preot față de

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
de la rege chiar și victime umane, și de femeile ucise cu ocazia riturilor funerare. În plus, știm că În perioada creștinării regiunilor slave victime umane au fost și prizonierii creștini, cu toate că nu se știe dacă În aceste cazuri a fost vorba despre autentice sacrificii cu motivații religioase sau, mai probabil, de pedepse aplicate celor care practicau evanghelizarea cu forța armelor. 2. RELIGIA BALTICILORTC "2. RELIGIA BALTICILOR" 1. Izvoareletc "1. Izvoarele" Dacă izvoarele pentru religia slavilor sunt puține, cele legate de religia

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
cazul unui Ahilexe "Ahile" sau Agamemnonxe "Agamemnon"), ci și pentru case regale din perioada istorică: Biantizii și Melapizii din Argos se lăudau că se trag din iubirea lui Zeusxe "Zeus" cu Ioxe "Io". Credința În originea divină a monarhilor (este vorba evident despre divinități păgâne) nu este atestată explicit În Irlanda, unde toate mărturiile scrise sunt posterioare creștinării. Însă o direcție corectă pentru cercetare este dată de faptul că multe familii princiare irlandeze se lăudau că descind dintr-un suveran mitic

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]