119,631 matches
-
este un handbalist român care joacă pentru HCM Minaur Baia Mare și echipa națională a României pe postul de extremă dreapta. a început să joace handbal la Liceul cu Program Sportiv Banatul din Timișoara, fiind pregătit timp de șase ani de profesorul Dan Dumitru. Ulterior, el a trecut la echipa de seniori a orașului, CSU Poli-Izometal Timișoara, alături de care, în 2008, a ajuns până în sferturile de finală ale Cupei Challenge EHF. În 2008, Sadoveac a refuzat prelungirea contractului cu formația timișoreană și
Marius Sadoveac () [Corola-website/Science/331494_a_332823]
-
a făcut să presupună că ar putea fi vorba de o specie nouă. A apelat la ajutorul zoologului Margareta Dumitrescu, care a concluzionat că aspretele era o specie nouă, nesemnalată în apele României. în studierea acesteia s-a implicat și profesorul Petre Bănărescu. În anul 1957 Bănărescu, Dumitrescu și Stoica au publicat un articol științific în care era descris aspretele, locul și data descoperirii, precum și încadrarea sa într-un nou grup. Denumirea științifică de "Romanichtys valsanicola", care se traduce „peștele românesc
Asprete () [Corola-website/Science/331484_a_332813]
-
data descoperirii, precum și încadrarea sa într-un nou grup. Denumirea științifică de "Romanichtys valsanicola", care se traduce „peștele românesc de pe Vâlsan” a fost aleasă de Nicolae Stoica, care a dorit ca zona sa natală să fie menționată. În perioada 1957-1958 profesorul Bănărescu a identificat aspretele atât în râul Argeș, cât și în afluenții săi: Vâlsan și Râul Doamnei. A urmat apoi o perioadă intensă de cercetări, între 1963-1965 efectuate de profesorul Bănărescu, T. Oprescu și Ghe. Stănescu în care s-a
Asprete () [Corola-website/Science/331484_a_332813]
-
ca zona sa natală să fie menționată. În perioada 1957-1958 profesorul Bănărescu a identificat aspretele atât în râul Argeș, cât și în afluenții săi: Vâlsan și Râul Doamnei. A urmat apoi o perioadă intensă de cercetări, între 1963-1965 efectuate de profesorul Bănărescu, T. Oprescu și Ghe. Stănescu în care s-a constatat că pe râul Argeș (între localitățile Corbeni și Albești) și în râul Vâlsan exista un număr destul de mare de exemplare de asprete. În amonte de Brădetu nu au fost
Asprete () [Corola-website/Science/331484_a_332813]
-
Mediul de viață din bazinul superior al Vâlsanului a fost afectat de prăbușirea în apă a unei halde de steril de mină situată pe mal, fapt care a dus la deteriorarea calității apei, cu influențe negative asupra întregii faune acvatice. Profesorul Bănărescu a constatat în 1988 o schimbare profundă a aspectului râului Vâlsan, în sensul în care patul albiei, de obicei acoperit cu pietre, bolovani și nisip, era acoperit în totalitate de un strat de noroi. Inginerul A. Georgescu, președintele organizației
Asprete () [Corola-website/Science/331484_a_332813]
-
similare celor din râul Vâlsan, în speranța că exemplarele se vor reproduce, însă aspretele nu a putut fi reprodus în captivitate. După 1992 s-au mai efectuat cercetări și s-au mai prins exemplare de asprete, care au fost eliberate. Profesorul Nicolae Crăciun și Adrian Ionașcu în 2004-2005 au studiat deplasările aspretelui în mediul său natural de viață cu ajutorul telemetriei. Peștii adulți ating 12,5 cm lungime totală (10,5 cm fără înotătoare caudală). Longevitatea maximală este de 6 ani (în
Asprete () [Corola-website/Science/331484_a_332813]
-
a fost un om de știință, poet și filosof român. A publicat, în țară și străinătate, peste 180 de lucrări științifice, a scris 45 de cursuri universitare, manuale și monografii și a scos 26 de brevete de invenții. Dr. inginer, profesor la Facultatea de Tehnologia Produselor Alimentare din Galați acesta a fost medaliat de Comisia Internațională a Industriilor Agricole din Paris (1968). Facultatea de Tehnologia Produselor Alimentare, Institutul Politehnic Galați. 1957 - asistent la disciplina Tehnologia conservelor vegetale, Institutul Politehnic din Galați
Brad Segal () [Corola-website/Science/331519_a_332848]
-
dr. doc. Dumitru Moțoc; 1968 - conferențiar la disciplinele Tehnologia conservării fructelor și legumelor și Tehnologia generală în industria alimentară; 1968 - secretar științific al Facultății de Tehnologia Produselor Alimentare și Tehnică Piscicolă Galați; 1971 - conducător doctorat pentru domeniul Tehnologia industriilor alimentare; 1975 - profesor universitar la Universitatea din Galați; 1985 - primește distincția de Profesor universitar evidențiat cu titlu onorific acordat de Ministerul Educației și Învățământului; 1987 - distins cu Diploma de onoare a Ministerului Educației și Învățământului pentru creativitate și eficient în învățământ; 1991 - primește
Brad Segal () [Corola-website/Science/331519_a_332848]
-
și legumelor și Tehnologia generală în industria alimentară; 1968 - secretar științific al Facultății de Tehnologia Produselor Alimentare și Tehnică Piscicolă Galați; 1971 - conducător doctorat pentru domeniul Tehnologia industriilor alimentare; 1975 - profesor universitar la Universitatea din Galați; 1985 - primește distincția de Profesor universitar evidențiat cu titlu onorific acordat de Ministerul Educației și Învățământului; 1987 - distins cu Diploma de onoare a Ministerului Educației și Învățământului pentru creativitate și eficient în învățământ; 1991 - primește Diploma Uniunii Medicale Balcanice pentru cercetarea științifică în domeniul alimentelor
Brad Segal () [Corola-website/Science/331519_a_332848]
-
de a treia săptămână, încasările filmului au scăzut, ocupând locul cinci, cu încasări de 8.504.075 dolari. În cea de-a patra săptămână, film a căzut pe poziția a 9-a, cu încasăro de 4.209.290 $. Paul Cartledge, profesor de cultură greacă la Universitatea din Cambridge, a menționat că filmul conține erori istorice. De exemplu, Darius nu a fost ucis ca în film, iar în Bătălia de la Maraton nu a participat nici Xerxes, nici Darius. Artemisia, în realitate, a
300 - Ascensiunea unui imperiu () [Corola-website/Science/331525_a_332854]
-
(WPK) este un spital privat din Viena, condus de medicul austriac Walter Ebm. Directorul medical al WPK este profesorul Rainer Kotz. Spitalul este dotat cu 145 de paturi, un bloc operator cu 4 săli de operație, servicii de imagistică avansată, fizioterapie și recuperare medicală la standarde internaționale. Deține nouă centre de competență, oferind pacienților servicii de diagnostic și tratament
Wiener Privatklinik () [Corola-website/Science/336937_a_338266]
-
(n. 17 ianuarie 1937, Rabat) este un filozof de limba franceză, cu orientare marxista respectiv comunistă, matematician, dramaturg și romancier. El a fost din 1969 până în 1999 profesor la Universitatea Paris VIII ("Université Paris-VIII"), apoi director al Institutului de Filosofie din cadrul École normale supérieure (ENS) din Paris. Chiar și după pensionare lucrează încă la "Collège internațional de philosophie". Badiou a fost mult timp unul dintre liderii maoismului francez
Alain Badiou () [Corola-website/Science/336954_a_338283]
-
al Institutului de Filosofie din cadrul École normale supérieure (ENS) din Paris. Chiar și după pensionare lucrează încă la "Collège internațional de philosophie". Badiou a fost mult timp unul dintre liderii maoismului francez. Tatăl lui Badiou, Raymond Badiou (1905-1996), a fost profesor de matematică la școlile din Rochefort-sur-Mer, Rabat, Casablanca și Toulouse. În timpul celui de-al doilea război mondial a luat parte la mișcarea Rezistență franceză ("La résistance intérieure française"). Între anii 1944 și 1958 a fost primar al orașului Toulouse. A
Alain Badiou () [Corola-website/Science/336954_a_338283]
-
Lazarus, de el însuși și un mic grup de oameni tineri. În acest timp, Badiou s-au alăturat nou înființată Universitate din Paris VIII / Vincennes-Saint-Denis, un bastion împotriva gândirii culturale. Acolo, el a participat la dezbateri intelectuale aprige cu alti profesori că Gilles Deleuze și Jean-François Lyotard. În anii 1980, în timp ce influența lui Althusser și Lacan scădea (Lacan murea iar Althusser era spitalizat la psihiatrie), Badiou publică lucrări mai specifice și mai abstracte precum "Théorie du sujet" (1982) și opera să
Alain Badiou () [Corola-website/Science/336954_a_338283]
-
publicând Născută la 18 decembrie 1952, în județul Brăila, face studiile liceale la Colegiul Național „Nicolae Bălcescu”, apoi Facultatea de Filologie la Universitatea din București (limbile română și engleză; studii postuniversitare). Activitatea profesională o începe din 1976, in calitatea de profesor de limba engleză; referent de specialitate la Compania Tarom, apoi la Departamentul Aviației Civile; redactor, publicist-comentator la cotidianul „Realitatea Românească” (secția Cultură); redactor la ziarul „Azi” (suplimentul cultural „Fețele culturii”); redactor-șef adj. la săptămânalul „Ecran Magazin”; redactor de rubrică
Victoria Milescu () [Corola-website/Science/336953_a_338282]
-
1945-1952), Liceul „Gheorghe Lazăr” din Sibiu (1952-1955) și Facultatea de Filologie a Universității din Cluj (1955-1960). A obținut în 1984 titlul de doctor în filologie al Universității din Cluj cu teza "V. Voiculescu. Studiu critic". După absolvirea facultății lucrează ca profesor (1960-1962), redactor la ziarul "Pentru socialism" (1962-1966), instructor cultural (1966-1968) și director al Teatrului Dramatic din Baia Mare (1968-1970). Se transferă în orașul său natal, Sibiu, unde îndeplinește mai multe funcții pe plan cultural: director al Teatrului de Stat din Sibiu
Mircea Braga () [Corola-website/Science/336976_a_338305]
-
1970-1974), președinte al Comitetului pentru Cultură al jud. Sibiu (1974-1979), redactor la revista "Transilvania" (1979-1990), director al Casei de Presă și Editură „Transpres” (1990-1995) și director al Editurii Imago din Sibiu (din 1991). În anul 1995 este numit, prin concurs, profesor la Universitatea 1 Decembrie 1918 din Alba Iulia. A desfășurat o bogată activitate publicistică, debutând în 1966 în paginile revistei "Steaua" și colaborând ulterior la revistele "Tribuna", "Familia", "România literară", "Vatra", "Limbă și literatură", "Revista de istorie și teorie literară
Mircea Braga () [Corola-website/Science/336976_a_338305]
-
unde ocupă prin concurs postul de redactor-șef (1972-1980). Este numit apoi director al Teatrului Național din Cluj-Napoca (1 octombrie 1980 - 31 decembrie 1987) și redactor-șef adjunct al revistei "Steaua" (1988-1999). A început să predea începând din 1991 ca profesor asociat la nou-înființata secție de teatru (transformată ulterior în facultate) de la Facultatea de Litere a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj. Se transferă în 1999, în urma unui concurs, pe postul de conferențiar la Universitatea „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia, fiind avansat
Constantin Cubleșan () [Corola-website/Science/336959_a_338288]
-
transformată ulterior în facultate) de la Facultatea de Litere a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj. Se transferă în 1999, în urma unui concurs, pe postul de conferențiar la Universitatea „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia, fiind avansat în anul 2002 la gradul de profesor universitar. Acolo predă cursurile de Teoria literaturii și Estetica generală, iar din anul 2005 este conducător de doctorat în specialitatea Literatura română. În perioada 2000-2004 a îndeplinit funcția de prodecan al Facultății de Istorie și Filologie a Universității din Alba
Constantin Cubleșan () [Corola-website/Science/336959_a_338288]
-
în specialitatea Literatura română. În perioada 2000-2004 a îndeplinit funcția de prodecan al Facultății de Istorie și Filologie a Universității din Alba Iulia. A fost decorat în anul 2004 cu Ordinul Meritul Cultural în grad de Ofițer, Categoria A - „Literatură”. Profesorul I.D. Sârbu îi remarcă calitățile literare în perioada studiilor liceale și îl îndrumă către cenaclul Filialei Cluj al Uniunii Scriitorilor, condus de A.E. Baconski. A debutat în anul 1956, cu poezii publicate în ziarul "Făclia" din Cluj. Publică în
Constantin Cubleșan () [Corola-website/Science/336959_a_338288]
-
absolvit cursurile Școlii Normale din Blaj în 1945, după care a lucrat un an ca învățător rural în județul Sălaj (1945-1946) și a urmat cursurile Facultății de Litere și Filosofie din cadrul Universității din Cluj (1946-1950), unde i-a avut ca profesori pe Dumitru Popovici, Ion Breazu, Iosif Pervain, Liviu Rusu ș.a. A lucrat un an ca redactor la "Almanahul literar" din Cluj (1950-1951), apoi a urmat cursurile Școlii de Literatură „Mihai Eminescu” din București (1951-1952). A fost cooptat în învățământul superior
Aurel Martin () [Corola-website/Science/336956_a_338285]
-
literară", "Ateneu", "Scînteia", "Scînteia tineretului", "România liberă", "Săptămîna", "Flacăra", "Viața studențească" ș.a. În 1990 devine director al Editurii Roza Vânturilor, care va publica lucrările unor scriitori ca Nichifor Crainic și Mircea Eliade, prefațate de Dan Zamfirescu. În anul 1994 devine profesor la Facultatea de Teologie-Litere a Universității din Târgoviște. A fost ales membru al Academiei Oamenilor de Știință din România (AOSR), Secția de științe istorice și arheologice. Dan Zamfirescu a fost un promotor al protocronismului românesc, el publicând în noiembrie 1967
Dan Zamfirescu (scriitor) () [Corola-website/Science/336971_a_338300]
-
care să-și transporturile mărfurile pe Dunăre ca să ajungă la București, vă înșelați”. Primul studiu privind realizarea unui canal care să permită irigarea unor vaste suprafețe din regiunea cuprinsă între râurile Siret și Ialomița a fost elaborat în 1912, de către profesorul Alexandru Davidescu. Studiul demonstra fezabilitatea unui canal magistral pornind din Siret, în aval de Adjud, și care ar fi permis irigarea a peste 200.000 de hectare. Totuși, concentrându-se exclusiv asupra problemelor cu caracter hidrotehnic, studiul nu analiza și
Mari lucrări inutile (România) () [Corola-website/Science/336931_a_338260]
-
Tuchilă și al soției acestuia, Aneta (n. Marcu), casnică. A urmat studii elementare și liceale la Liceul „Al. I. Cuza” din Ploiești (1961-1973), apoi Facultatea de Limba și Literatura Română a Universității din București (1974-1978), secția română-portugheză. A lucrat ca profesor la școlile nr. 158 și 160 din București (1978-1986), redactor la ziarul "Scînteia", secția cultură-învățământ (1986-1989), redactor la ziarul "Adevărul" (1989-1990), secretar general de redacție la revista Cărți românești și Universul cărții (1990-1992); director la S.C. Gyr Exim S.R.L. (1992-1995
Costin Tuchilă () [Corola-website/Science/336990_a_338319]
-
la Liceul „I. L. Caragiale” și Liceul teoretic evreiesc din București, după care a absolvit cursurile Institutului Pedagogic, secția franceză-română. A lucrat ca funcționar în Ministerul de Externe, apoi ca muncitor necalificat la Fabrica de mase plastice din București și ca profesor la școala din comuna Uzunu și la Școala Tei din București. A emigrat în 1972 în Israel, unde a lucrat ca funcționar la Societatea de Telefoane din Tel Aviv. A desfășurat o activitatea publicistică și literară. A scris romane ("Contratimp
Iosif Petran () [Corola-website/Science/336994_a_338323]