117,344 matches
-
religios. Ritul este condus de un preot În veșminte de femeie; identificând apoi zeii cu divinități romane, naharvalii Îi indică pe Castorxe "Castor" și Poluxxe "Polux": ș...ț pe aceștia lumea Îi venerează ca frați și tineri”. Faptul că este vorba despre doi tineri, frați, confirmă corectitudinea identificării cu Castor și Polux: sunt așadar doi gemeni care „activează” În cadrul celei de-a treia funcții. Rămân Însă puncte obscure, cum ar fi motivul pentru care preotul lor poartă simboluri feminine (ar putea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Hengist", „Catâr”, și Horsaxe "Horsa", „Cal”. În orice caz, poate fi de ajutor și iconografia divinităților. În templul Nehalenniei din Zelanda există imagini ale zeiței reprezentată cu un câine, coșuri cu rodii și o barcă; se poate crede că este vorba despre o divinitate legată de moarte. Această ipoteză este favorizată și de etimologie, care o leagă pe Nehalenniaxe "Nehalennia" de grecescul nèky, „mort, cadavru”. O amintim și pe zeița Tamfanaxe "Tamfana", citată de Tacitus, În care Pisani (1966) identifica o
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În epoca romană, acestea trebuie să fi fost caractere ale alfabetului runic, un alfabet despre care trebuie să amintim că nu era folosit pentru comunicare, ci doar În scopuri magice și religioase. Pe de altă parte, dacă era Într-adevăr vorba despre rune, acesta nu puteau fi foarte vechi, pentru că germanii l-au preluat de la populațiile etrusce din Italia nordică cu doar un secol Înainte de Hristos. Trebuie să reținem așadar că, inițial, nu este vorba despre semne runice, ci despre pictograme
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
altă parte, dacă era Într-adevăr vorba despre rune, acesta nu puteau fi foarte vechi, pentru că germanii l-au preluat de la populațiile etrusce din Italia nordică cu doar un secol Înainte de Hristos. Trebuie să reținem așadar că, inițial, nu este vorba despre semne runice, ci despre pictograme, care s-au conservat În numeroase incizii. Oricum, este doar una dintre diferitele tehnici profetice folosite de germani; Tacitus amintește și despre altele În același capitol din Germania: Și la germani există obiceiul de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
unor descrieri (ca În caracterizarea ticurilor lui Petru cel Mare, „care cam arunca câteodată din cap”) (anonim). Alteori, ca În următoarea descriere, recunoaștem nucleul unei portretizări psiho-medicale: Constantin Mavrocordat „prea mic de stat și făptură proastă”... „cu căutătură Încrucișată și vorba Înceată, era om de-l Întorceau și alții”... dar „Îi era dragă Învățătura” (Miron Costin 8, 7). Începând cu secolul al XIX-lea, prin aportul și apoi creația de lucrări științifice, terminologia medicală științifică se impune, Înlocuind pe cea populară
Prelegeri academice by Prof. dr. CONSTANTIN ROMANESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92355]
-
și lumea televiziunii Această întrebare echivalează astăzi cu a pune în discuție una dintre atitudinile noastre cele mai obișnuite și automate față de realitate și față de reprezentările realității. Mijloacele de comunicare, în special televiziunea, domină lumea noastră. Acestea creează iluzia - e vorba de o adevărată iluzie - că e posibil să realizăm imagini fidele ale realității. Ceea ce vedem în televiziune ar fi - după opinia generală - o fotografie a lumii reale. Această fotografie poate fi parțială, poate fi aleasă cu grijă sau unele detalii
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
istoricității” povestirii își pune mai multe întrebări. Prima problemă, nu atât de importantă, vine de la limba vorbită de egipteni, evident, egipteana. În Ex 14,25 însă, cuvintele armatei egiptene sunt în ebraică, ca și cum egiptenii ar fi vorbit această limbă. E vorba desigur de o convenție, pentru că același fenomen se găsește peste tot în Biblie. Mai dificil de aflat este cine a auzit acest discurs. Egiptenii au murit cu toții și n-au mai putut să povestească nimic (Ex 14,28). Pe de
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
de toate cunoștințele și informațiile inaccesibile unei persoane obișnuite. De exemplu, acest narator știe ce gândește și ce spune Dumnezeu. Îl informează pe cititorul său fără să caute să se justifice în niciun fel. Lucrul „merge de la sine” pentru că e vorba de un mod de a povesti admis de toți. În realitate, tehnica „naratorului omniscient” este adoptată foarte des de romancierii antici și moderni. Găsim aici un prim punct de contact între narațiunile biblice și tehnicile literaturii universale. Asemănările nu se
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
istoriei lui Israel și ar fi imprudent să datăm aceste idei în perioade mai îndepărtate în trecut fără elemente solide și categorice. II. Potopul (Gn 6-9) Relatarea potopului pune o problemă specială. Conform Bibliei, potopul a distrus toată omenirea. E vorba deci de un fenomen universal. E posibil să găsim urme ale unui asemenea fenomen? Pe de o parte, studiul religiilor și al tradițiilor populare din lumea întreagă pare să confirme această idee. De fapt, există povestiri asemănătoare cu cea din
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
a narațiunilor potopului care au fost găsite în Mesopotamia - adică într-o cultură apropiată celei Israelului biblic - ne conduce la o concluzie foarte sobră: la baza acestor povestiri stă un fenomen foarte cunoscut în marile câmpii ale acestei regiuni. E vorba despre inundația anuală a celor două fluvii ale Mesopotamiei, Tigru și Eufrat, care are loc primăvara în urma topirii zăpezilor de pe platourile Anatoliei centrale. Uneori inundația este mai puternică. Arheologii au găsit într-un oraș al Mesopotamiei un strat de mai
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
posibil să obținem prea multe elemente despre o formă posibilă a religiei antice caracteristice patriarhilor. Unele studii recente vor să demonstreze că religia tipică a patriarhilor nu se situează tocmai într-o epocă definită a istoriei lui Israel. Ar fi vorba mai degrabă de o religie particulară, cea a familiei extinse. În câteva cuvinte, religia familiei este mai mult personală și mai puțin anonimă. Dumnezeu este cel care aparține unui strămoș sau unui clan, nu tocmai Dumnezeul universului sau Dumnezeul întregii
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
Unele povestiri pot fi explicate însă plecând de la o cunoaștere mai acurată a condițiilor de viață din pustiul Sinai. De exemplu, mana despre care se vorbește în Ex 16 și Num 11 este un fenomen comun în această regiune. E vorba despre o secreție a unei insecte care se hrănește cu limfa unei plante obișnuite în această regiune, o specie de tamarisc. Culoarea acestei secreții este albă și are un gust dulce. Există o explicație posibilă și pentru „miracolul apei” din
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
2000/1950 î.C. Au mers probabil fie în Egipt, fie spre Palestina. Acest lucru ne oferă un paralelism la ceea ce Biblia descrie în povestirile despre șederea în pustiu și despre încercările de cucerire pornind din Sud. Probabil - dar e vorba din nou de o simplă ipoteză dificil de verificat - am avea chiar aici originea unor tradiții biblice despre șederea în pustiu. Dificultatea mare a unei ipoteze de acest fel este faptul că ar trebui să datăm unele povestiri până în anul
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
spre anii 1220/1200 î.C. Apoi, cultura arheologică s-a diminuat, după cum se poate observa în construcțiile și instrumentele care datează din acel timp. Se poate deci ipotiza, cel puțin în unele cazuri, o cucerire militară. Desigur, nu este vorba de cucerirea întregii țări doar sub conducerea lui Iosue. Este dificil de stabilit și dacă acești noi locuitori pot fi identificați cu israeliții din Biblie. A doua teorie se lovește de aceeași problemă: dacă grupurile de seminomazi s-au infiltrat
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
într-o campanie în Asia. Spune literal: „Israel a fost distrus și nu mai are sămânță [descendență, posteritate]”. Alături de hieroglifa care-l desemnează pe Israel se găsește și hieroglifa care înseamnă „popor”. Interpretarea acestei inscripții nu este ușoară. Probabil este vorba de o bătălie pe care Biblia nu o amintește. Cronicile naționale nu înregistrează cu ușurință înfrângerile. Ori povestirea se găsește sub o altă formă în povestirea biblică, ca de exemplu în Ios 10, unde devine o victorie a lui Iosue
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
fie Israel în acea epocă? Poate nu era încă constituit ca Israelul pe care îl cunoaștem în Biblie, o confederație de triburi care trăiau pe teritoriul care se întindea din Fenicia până la pustiul Sinai, între valea Iordanului și Marea Mediterană. E vorba probabil numai de un trib care a dat numele națiunii care s-a născut ulterior. Există și alte exemple ale acestui fenomen. O regiune sau un popor dă propriul nume întregii țări. Pentru a desemna Confederația Helvetică se vorbește în
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
din cauza incursiunilor acestor hapiru și cere ajutorul suveranului său egiptean pentru a-și apăra teritoriul de aceste atacuri. Redactate în limba acadică, scrisorile îi descriu pe hapiru ca oameni puțin simpatici și de temut. În cea mai mare parte, e vorba de țărani și sclavi fugiți de la stăpânii lor. Trăiesc din banditism și dau de furcă micilor regate locale care-i cer ajutorul faraonului pentru a se apăra. Alții sunt mercenari sau prestează servicii în marile opere edilitare. Pe baza relației
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
și 10000 de soldați. Era armata cea mai importantă a coaliției și, din acest motiv, se crede că Ahab a fost printre organizatorii rezistenței împotriva Asiriei. Însă unii pun în dubiu cifra de „2000 de care” ce pare excesivă. E vorba probabil de o eroare a unui scrib într-un document care conține mai multe greșeli. După cum se vede, și documentele non-biblice trebuie citite cu ochi critic. Pot furniza informații eronate. Nu se știe exact care a fost rezultatul bătăliei de la
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
Judecata de... acum, pref. Tudor Nedelcea, Craiova, 1999. Repere bibliografice: V. Mihai, „Clopotul viselor”, ST, 1976, 7; Aureliu Goci, „Poveștile de fiecare zi”, R, 1983, 5; Firan, Profiluri, 99-100; Popa, Clasici, 112-115; Ulici, Lit. rom., I, 419-420; Constantin Dumitrache, Plăcerea vorbei, LCF, 1999, 34; Tudor Nedelcea, De la Poiana lui Iocan la Valea Desmățuiului, „Terca Grifonis”, 1999, 4-5; Geo Vasile, Romanul satului informatizat: oral, coral, individual, CNT, 2000, 36; Marian Barbu, Zona melancoliei, LCF, 2001, 45-46; Popa, Ist. lit., II, 832-833. M.Vs.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285551_a_286880]
-
Publicația găzduiește numeroase fragmente traduse și comentate din piesele Wilhelm Tell de Schiller, în tălmăcirea lui St. O. Iosif, și Înainte de răsăritul soarelui de Gerhart Hauptmann. Numărul final semnalează și detaliază subiectul unei comedii a lui Ioan Slavici, Toane sau Vorbe de clacă. Alți colaboratori: A. Ciortea, Ion Broșu. D.B.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289265_a_290594]
-
teologii Răsăritului), poetica și chiar poietica. Paralel, este colaborator la Biroul de corespondență din Paris al postului de radio Europa Liberă. Printre emisiunile cele mai prizate ale comentatorului, alături de cronici la cărți de poezie și de critică, se numără „Povestea vorbei” și „Revista revistelor literare”. Jurnalistica rămâne preocuparea esențială a lui I. în timpul exilului. Așa cum va mărturisi ulterior, a fost una dintre modalitățile sale preferate de a se converti la România, după ce o părăsise. În mod sporadic, publicistul a scris la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287506_a_288835]
-
pseudonimul Stepan Lighton împreună cu soția sa, Monica Lovinescu, pe coperta cărții L’Amérique n’a pas encore parlé (1949). „Caete de dor” (1951-1960) este o revistă de „metafizică și poezie”, pe care o redactează împreună cu Constantin Amăriuței. La rubricile „Povestea vorbei” și „O seamă de cuvinte” I. aduce în actualitate texte interzise în țară, semnate de Mircea Vulcănescu, Lucian Blaga, Gheorghe Brătianu, Nae Ionescu, E. Lovinescu. Împreună cu Mircea Eliade, Emil Turdeanu și alții, conduce revista „Ființa românească” a Fundației Regale Universitare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287506_a_288835]
-
Românește s-ar putea subintitula „pagini din Antologia rușinii”, documentarul Fenomenul Pitești ar constitui un capitol esențial dintr-o virtuală Antologie a sadismului (sintagma aparține autorului). Fenomenul analizat aici ar reprezenta un unicat românesc absolut. În termenii lui I., e vorba de „dezagregarea psihică prin schingiuirea deținuților de către alți deținuți”. Personajele unui asemenea scenariu infernal suferă o schimbare radicală de semn: „Victima e transformată metodic în călăul semenului său”. Dintre cărțile publicate în primă ediție în țară, Dimpotrivă (1994) continuă tematic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287506_a_288835]
-
prefațându-le cu o tabletă semnată împreună cu Mircea Eliade, în care subliniază valoarea logicianului român în familiarizarea auditoriului universitar „cu problemele existențialismului, într-un timp când acest curent era aproape ignorat în Occident”. Celelalte broșuri și lucrări, fie că este vorba de eseul Omenia și „Frumusețea cea dintâi” (1962), o schiță tipologică asupra specificității românești, sau de Noua gravură românească în lemn pentru ilustrarea cărții (1949), reflectă o structură intelectuală aleasă și profundele legături ale autorului pribeag cu spațiul său de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289082_a_290411]
-
o notă ce se apropie de șoaptă - își dispută întâietatea de-a lungul întregii sale opere, regăsindu-se, într-un chiasm semnificativ, în poemele de celebrare a iubirii universale: „Nimic din ceea ce am pierdut / n-am avut / cu astfel de vorbe trebuie să sfârșească / viața unui om // [...] mă întreb astfel dacă în această / săracă viață am pierdut ceva / și-mi răspund cu barba albă în piept / nu te speria ai pierdut totul ai cucerit / ceea ce este peste puterile tale / n-ai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287754_a_289083]